Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ARE SĂ
Rezultatele 2271 - 2280 din aproximativ 2615 pentru ARE SĂ.
Mihai Eminescu - În zădar în colbul școlii...
... mâncați de molii, Cauți urma frumuseții Și îndemnurile vieții, Și pe foile lor unse Cauți taine nepătrunse Și cu slovele lor strimbe Ai vrea lumea să se schimbe. Nu e carte să
Veronica Micle - Pasăre cu pene albastre
... noastră n'o răsfrânge, Mâine poate noi vom plânge Și-om fi veșnic despărțiți. Iar tu lună, dragă lună, Tu a nopților cunună, Să nu spui că ne-ai privit. Poate mâni a tale rază N'ar putea măcar să
Cincinat Pavelescu - Necunoscutei
... Cincinat Pavelescu - Necunoscutei Necunoscutei de Cincinat Pavelescu Blondă, palidă, înaltă, Când trecu pe lângă mine, mlădioasă, Statuie abia ieșită de sub daltă Avea-n ochi privirea caldă, voluptoasă, Și visa niște imagini depărtate... Scene dulci din vremi de mult înmormântate, Iar cu degetele albe și subțiri Scutura dintr ... Și, spre zările pierdute, rândunele S-au tot dus și s-au întors din pribegit. Primăvara, liliacul și sulfina Așteptară, în grădină și pe lunci, Să mai scapere asupră-le lumina Din privirile Necunoscutei de atunci... Dar, de când cărarea serii a-nghițit-o Și amurgu-n păru-i ... o chemi... Dar de râzi ori dacă plângi în brațele iubirii, Sau de zaci de toți uitată-ntr-un sicriu, Iartă-mă, Necunoscuto, dacă viu Să
Enache Gane - Călătoria m%C3%A8 la munte
... mè la munte de Enache Gane Informații despre această ediție Fragment Luna ce este planetă mult mai gios decît de alte, Tîrziu după ce răsare să ivește pe drept munte Cu așa apropiere a lor vîrfuri atingînd, Încît la sănin curat ea să vede strălucînd, Ca cînd ar fi o lumină pe vîrf de munte născută, De unde ca în oglindă în Bistriță să arată. Toți copacii sînt sălbatici și numai cît înverzesc, Afară de puțîn număr de mălini ce înfloresc. Muzica acestor locuri, fără talanturi firești, Iaste sîngură ... mărturisăște De soarta pustietății încît ea de tristă este. Zefirii trecînd prin frunze lunică cu întristare Iho, acè dintre stînci, iaste lor răspunzătoare. Cînd noorii să adună, orizontul de închide Piste văi ca și o noapte, negura atunce cade, Și tunetul pintre munți, înfocat răspunde tare, Acel om întocma tartar la ... Cătră a lor firesc verde pe sîne alăturînd Se dă o vie podoabă, cu mai multă osăbire Decît unui neted cîmp, de ar avea
Alexei Mateevici - Hristos în biserica Ierusalimului
... Ierusalimului de Alexei Mateevici I Libanul a dat chedrii Și aurul Ofirul, Alesu-și-a Sidonul, Eghiptul falnic, Tirul Tot ce avea mai mare, Mai vederat, mai rar, La facerea acestui Dumnezeiesc altar. Aicea, toată mintea, Puterea omenească, Pe cerul cu pământul Voit-au să unească, Voit-au să-mpreune Pe om cu Dumnezeu: Ușor era atuncea Ce este-acuma greu. Frumoasa Palestină Pusese să ridice Biserica cea mare Lui Savaoth — se zice. Mai patruzeci și șase De ani a fost lucrată, Cu marmură și aur Spoită ... hramul lui Iehova Hristos au dat de boi, Buhai gătiți, porumbiți De vindere și oi De vindere asemeni: Pe-atunci iudeul care Putea mai mult să vândă Se numără mai mare. Așa o mișelie Hristos în hram găsit-au Și în mânie mare Atuncea El venit-au, Atuncea El, cuvântul Lui ... sfânta Lui dreptate Gonit-au târgoveții Și schimbătorii toți Ai banilor de jertfă Afară ca pe hoți. Au zis Hristos — s-audă Destrăbălata gloată, Să
George Coșbuc - Scumpă Țară Românească
... salut! Și-a mea frunte ți se-nchină Ca naintea unui sfânt, Căci, deși copil eu sânt, Inima de dor mi-e plină. Să te văd mereu regină Pe pământ. Să ai viață de vecie, Să sporească-al tău popor; Sub stindardul tricolor Să nu vezi decât frăție, Și-atunci, dac-o fi să fie, Pot să
George Topîrceanu - C. Hogaș: Note din călătorie
... o pocladă uriașă, potrivită parcă anume pe măsura persoanei sale lungi și deșirate, iar eu ieșii în cerdac și de acolo coborâi în livadă, ca să mă pot încânta în voie de priveliștea măreață a nopții aceleia. Din înalta împărăție a umbrelor, luna și stelele care înotau ... și întunecoasă a ochilor tăi de motan somnoros fantasmagoriile molaticului Morfeu și spune-mi în câte miliarde de ani ai fi în stare să numeri strălucitoarele alaiuri de stele cu care luna a găsit de cuviință să-și împodobească obișnuitul ei drum aerian în noaptea aceasta? zisei vârând o mână sub pocladă și alta în părul încâlcit și aspru al tovarășului meu ...
... târg cu oale A unui neguțător. El însuși cu-ngrijire le conducea în cale, Sperând de Moși s-adune folos însemnător; Dar trebuia să treacă o renumită vale, La care cărăușii-ndată ce-au sosit, Așa s-au sfătuit: Ca să pogoare valea, pe rând, încet, cu minte; Iar carul după urmă să facă înainte, Căci boii ce-l purtau, Deprinși fiind și maturi, mai vrednici s-arătau; Și în adevăr, carul mergea încet, ca gândul Cel încercat ... căror venea rândul, Pe boii bine învățați Îi criticau de moarte: — Uitați-vă, boi lăudați! Vedeți — ziceau — neghiobii, un car nu știu să poarte, Ia uite la Boțolan! Se târâie ca broasca... Ia vezi alde Prian În jug cum tot se lasă; Ar vrea din el să iasă. O, Doamne! Și ce boi! Cu ce renume mare! Mai bine ar căra gunoi, Sau ar ședea la bragă, pe somn și pe mâncare ...
... Și vesteau fetei mare noroc. Dar într-o seară, sus, pe movilă, O Babă Cloanță, din bobi trăgând, I-a zis cu spaimă: Să fugi, copilă, De străin mândru, cu glasul blând! De-atunci Zamfira în multe rânduri Vedea o umbră zburând prin nori, Și toată noaptea sta ea ... lucește sus, Mult apoi visează Visul ce s-a dus. Crai-nou! vin cu bine, Cu bine te du, Dar jalea din mine Să nu mi-o lași, nu! Să mă lași cu salbă De galbeni frumoși, Cu naframă albă Și iminii roși. Să mă lași ferice, Cu doru-mplinit, Zburând tu de-aice, Crai-nou mult iubit! Iată că-n valea cea-ntunecată Un străin mândru atunci trecu ... Blânzi erau ochii, blândă-era fața, Blând era glasul celui străin! Căci trecu noaptea, și dimineața Găsi copila fără suspin. Trei zile-n urmă ea avea salbă, Salbă de galbeni pe-al său grumaz, Avea pe frunte naframă albă, Iar flori nici una pe-al său obraz! Trei zile-n urmă Crai-nou se duse, Și, cu el, mândrul străin ...
Alexandru Vlahuță - Inter arma...
... ură Al bietei noastre lumi, de patimi plină. Și cîntecul zbura din gură-n gură, Și omul se simțea mai bine cîntîndu-l... Deodată toți să murmure-ncepură: "De ce nu se coboară și ea-n rîndul Mulțimii ce de veacuri o ascultă? Prea șade-n slăvi, prea sus ne cheamă ... Asta-i o insultă !" Și-atunci Prostia zise Răutății: "Tu arme ai, eu am oștire multă, S-acea prieten-a singurătății Va trebui să ni se-nchine nouă !..." Cu urlete, la porțile cetății. S-au năpustit puterile-amîndouă. Tac vechile cîntări înfricoșate, — Mulțimea cere-o poezie nouă... Tu ...
Cincinat Pavelescu - Lui Munteanu
... Pavelescu - Lui Munteanu Lui Munteanu de Cincinat Pavelescu redactor la Gârbaciu În consumarea belavistei, Fiindcă de tine nu mai scap, Am s-apuc numele revistei Să