Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ȘI
Rezultatele 2261 - 2270 din aproximativ 4759 pentru ȘI.
Constantin Mille - Lumea moartă
... moartă de Constantin Mille Din volumul Caietul roșu Oh! naivi în gândul vostru, V´a trecut idee oare, Că sătui de gândul nostru Și orbiți de-a lui splendoare Noi c´un vis ne-am mulțămi! Credeți voi că dac-am ști Că durerea-i soarta noastră ... Ca giganticul Atlas Nesvârlind-o mâni departe Ca pe hârbul unui vas? Căci dece am trăi oare Pe-acest glob mic de pământ, Când durere și plânsoare, Nedreptatea sdrobitoare E din leagăn la mormânt! Pentru voi e numai lumea: V´am lăsat-o și din ea Ne-am tot duce trecând culmea Astei vieți – atât de grea, Sau cuprinși de indignare Am mina-o și râzând Am trimite-o la plimbare Ca o crudă blăstămare Cătră cerul vostru blând... Cu făptura lui stupidă A lui față am lovi ... duce-duce-duce Printre sistemi și planeți Cum să duce-un cântec dulce Spus de harfe de poeți!... Am scăpa de nedreptate, Voi de noi și noi de voi, Și´ntr´a morții largă parte Toți vom fi, frate cu frate, Morți pe câmpul de război... Și´n a ...
Constantin Negruzzi - Gelozie (Negruzzi)
... Gelozie de Constantin Negruzzi Știi, dragă, pentru ce când te văd, mă mâhnesc? Știi pentru ce ades când mai mult te privesc, Mă vezi posomorât, și ne-ncetat oftez, Când tu mă-mbrățoșezi, eu tac și mă-ntristez? Când tu credință-mi juri, și-mi dai încredințări De cel mai dulce-amor, răspund prin suspinări? Știi pentru ce? — Ba nu. — Ah! trebui să ți-o spun. Destul ... ți lași capul ades plecat pe mâna ta, Ș-aminte nu-ți aduci atunci de cineva? Vrun ideal prin somn, spune-mi, nu ai visat, Și după acel vis cumva n-ai suspinat? Tu-mi zici că mă iubești c-un dulce blând surâs, Dar oare-acest cuvânt la altul nu ...
Constantin Negruzzi - Ursu și oaspeții săi
... Constantin Negruzzi - Ursu şi oaspeţii săi Ursu și oaspeții săi de Constantin Negruzzi Într-o zi de carnaval, Ursului i-a venit gust să deie și el un bal. Am greșit, nu bal, ci masă la care erau poftite Dobitoacele din codru, prietene, cunoscute Pentru ospățul acesta, s-a făcut ... Și îmi pare Că nu lipsea nimic alta decât chefu, veselie; Momița s-a socotit că este într-o pustie Nu erau vorbe și ... fac bucatele bune, Mauvaise humeur aveau toți, dar de ce nu știu a spune. Momița n-a vrut s-aștepte; oaspeții și pe urs lasă, Și se scoală de la masă. — Ce! Zice ursul, ce ne lași? Cumătră, și und' te duci? — Acolo unde au chef, Bertrand îi răspunde atunci, Cele mai bune bucate, dacă chef nu-i, nu-mi plac Și
Constantin Stamati - Domnia elefantului
... Constantin Stamati - Domnia elefantului Domnia elefantului de Ivan Andreievici Krâlov Traducere de Constantin Stamati Acel mare și puternic, Măcar cât de bun să fie, nemândru și răbdător, Însă fiind făr’ de minte eu nu-l socotesc de vrednic Să fie cârmuitor; Căci odată elefantul s-au rânduit în domnie, Și măcar că ei, firește, au multă înțelepciune, Sunt la trup mari, arătoși Și vârtoși, Însă, lucru de minune, Că acest principe-al nostru avea atâta prostie, Că bietele oi și capre, plângându-se lui odată Asupra lupilor aprigi că le jupoaie de piele, El au început îndată A plânge de a lor ... de fieștecare numai câte o pielcică, Ca să ne facem cojoace. Deci aceste toante dobitoace, Pentru așa lucru de nimică, Se jeluiesc măriei tale Degeaba și făr’ de cale...â€� Atunci elefantul zise: „Bravo, voi aveți dreptate, Dacă nu mă înșelați, Adică de nu luați Câte două piei de oaie ...
Constantin Stamati - Drumeții și câinii
... Constantin Stamati - Drumeţii şi câinii Drumeții și câinii de Ivan Andreievici Krâlov Traducere de Constantin Stamati Doi prieteni sara la un loc mergea, Și de-a lor interesuri între ei vorbea, Și iată, Deodată, De lângă o poartă, Un câine au lătrat, După care alții, de prin alte curți, Sărind i-au împresurat. Și așa erau de mulți, Că unul din trecători o piatră au apucat; Atunci celălalt au strigat: „O, frate, leapădă piatra și mergi pe drum înainte, Căci oricât ne-am bate capul, câinii nu pot avea minte! Ce noi să-i lăsăm să latre cât le-a ... â€� Și adevărat, că-ndată Ce drumeții au purces și nu s-au mai apărat, Laia de câini toată Au început a tăcea Și nu i-au mai supărat. Acei carii sunt deprinși să vorbească rău de toți, Orice văd în ochi hulesc, ca când lor nu le-ar ...
Costache Conachi - Răspunsul unei scrisori
... Costache Conachi - Răspunsul unei scrisori Răspunsul unei scrisori de Costache Conachi Am cetit, iubite frate, mărturisirile tale Și le crez că-s strecurate chiar din simțire de jale; Nu-mi rămâne îndoială că ți-au adus oțărire Politica cea vicleană ce au toți ... urmează și a gustului schimbare; Din curtezan cu mândrie, calic rob cu fală mare, Să te faci plugar de țară, sămbrăluit cu prostimea, Și să guști viața cea dulce ce nu are istețimea! Vei vide, dragă tovarăș, că - pe brazda ce rănește Fierul plugului cu huiet, - prostul care cornărește ... nici o cruțare, Ca să ducă frupt de sânge crocodililor din mare... Ș-ăi veni la cunoștință ca să crezi că cu dreptate Iscălitul versuiește... și zice, și
Costache Conachi - Săracelor tinerețe
... Costache Conachi - Săracelor tinereţe Săracelor tinerețe de Costache Conachi 1846 Informații despre această ediție Săracelor tinerețe! Călătoare și drumețe Pe minută și pe ceas: Chiar ca nisce viorele Și timpurii brândușele Viața vi-i cât un popas! Ieri și astăzi înflorirăți, Mâni și poimâni viețuirăți, Și mai poimâni v'ați trecut... Nelăsând pe urma vostră Decât uitarea cea proastă, Un biet trup zidit de lut! În starea bătrâneței Si 'n călindariul ...
... de Dimitrie Anghel Sînt seri cînd murmurul furtunei e-așa de blînd, încît ai spune Că s-a ascuns în umbr-un înger și povestește o baladă. Pe-astfel de seri, fără de voie, pe mînă fruntea-mi las să cadă, Și nu știu pentru ce atuncea aș vrea să-ngîn o rugăciune. Aș vrea, dar nu mai sunt în stare s-adun pioasele cuvinte, Și-atunci visez învins de jale, în timp ce vîntul aiurează La cei ce mi-au lăsat să moară divina candelă de pază, De stau acum ... mi-au lăsat-o să se stingă, căci nimeni n-a băgat de seamă Cît întunerec stă la pîndă la agonia unei stele. Și de atunci în mine umbra a prins în tihnă să s-adune, M-a revărsat, și-arare totuși, în noaptea deznădejdei mele, Presimt că e lumină încă după-ale umbrelor perdele, Și
... Dimitrie Anghel - Călătorii Călătorii de Dimitrie Anghel Publicată în Sămănătorul , 20 apr. 1907 Tăcere-i și mergem cu fața spre lună... S-aud zurgălăii în noapte cum sună, Merg spornic rotașii și-o clipă mă sperii, Văzînd pe de lături cum fug prăștierii De umbra lor însăși goniți în buiastru... Pe-alocurea drumul se face albastru Cînd ... știe unde Ne-ajunge pe cale și-n urmă rămîne... — "E-o vrajă trimeasă de-o fată, stăpîne, E-o vrajă", îngînă zîmbind vezeteul, Și murgii acum pășesc mai cu greul, Și vorbele noastre, prietene bune, Se fac tot mai rare, mai triste, de-ai spune Că fieștecare din noi își dă seamă Că-n urma trăsurei ... mireasmă, prin noapte drumeață, Nu-i miros de floare, nici vrajă, ci-i dorul Ce-l ia pretutindeni cu el călătorul, Oriunde s-ar duce și
Dimitrie Anghel - Farmec de noapte
... Dimitrie Anghel - Farmec de noapte Farmec de noapte de Dimitrie Anghel Publicată în Literatura și arta română , 25 oct. 1897 (sub titlul "În grădină II") În pragul scărilor rămas-am și nu-mi mai recunosc grădina. E noapte,-o noapte viorie, de parc-ar fi trecut lumina Prin ochii cei mai duși de visuri, prin inima ... pas nu îndrăznesc, de teamă să nu rump farmecul uimirii, Se frînge umbra-nduioșată pe-alocuri unde trandafirii S-aprind prin crengi; iar nalba toată și micșunelele-bătute Par lacrimi mari de nestimată pe-un tort de catifea cusute. Și blînd s-abate-un vînt, trezit e umbrarul tot și-n dulce larmă Se clatină crengile, iar umbra se clatină și ea, se farmă, Și-n luminiș de drum scăpată, pe unde aiurit s-abate Nu mai cunoști de-s flori de umbră sau dacă-s flori adevărate. Mi-i ... trecut un pas, o șoaptă, ușor ca zgomotul pe ape De vîsle-ntîrziate-n neguri prin depărtări, ori ca fiorul Bătăilor pripit de aripi ce-și
Dimitrie Anghel - Floarea-soarelui
... Dimitrie Anghel - Floarea-soarelui Floarea-soarelui de Dimitrie Anghel Publicată în Literatura și arta română , 25 septembrie 1899 Dă-n sînge lăurusca pală și cîrtița-și face mormîntul, S-adoarmă, cu venirea iernii, sub țarina din moșunoaie, O floare-a-soarelui uitată se scutură și își despoaie Podoaba razelor apuse, încetinel, cînd bate vîntul. Și s-a făcut parcă-ntuneric cu cea mai de pe urmă rază, Ce s-a desprins lucind în aer, din nimbul ... de ajuns într-o grădină O floare ca să-nveselească un suflet singur ce visează. Căci vezi, în ea lucea lumina întîi cînd pasările cîntă, Și iarăși, ca un frate dulce, cînd da-n apus, mîhnitul soare Tot ei îi trimetea pe gînduri cea mai din urmă sărutare, De tremura în ... ca-n jurul unui cap de sfîntă. De-acum, ca peste-un cîmp de moarte, o să răsară jalnici zorii ; Frumos era cuibul de aur și