Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru ȘI

 Rezultatele 2231 - 2240 din aproximativ 4759 pentru ȘI.

Alexandru Vlahuță - Ah! Cântă-mi mereu

... Vlahuță D-șoarei M. G. Menită din leagăn de blânda-ți ursită, Menită să cânți, În ceruri, cu gândul copilă iubită, În ceruri te-avânți. Și multe din lumea în veci stătătoare, Și multe răpești, Mistere frumoase și fărmecătoare, Mistere cerești. Și vii de la îngeri cu taine sfințite, Și vii pe pământ, Și spui lumei noastre de lumi infinite, Și spui al tău cânt. Ș-ascultă pământul cuprins de uimire, Ș-ascultă cu dor, Șoptindu-i de îngeri, de cer, nemurire, Șoptindu-i ușor. Dar ... mâhnit, Căci tu ai spus lumii a lui taine sfinte, Căci tu l-ai smerit. Pământul te-adoră răpit de-admirare, Pământ sum și

 

Alexandru Vlahuță - Liga domnișoarelor romîne

... romîne de Alexandru Vlahuță Informații despre această ediție În munți, în codri 'ntunecați, Unde robit, de-atîta vreme, Un uriaș în lanțuri geme, Au mers și preoți, și soldați, Și nimeni n'a putut răsbate Să'i duc'o rază de dreptate! Pe-acolo drumurile 's pline De cruci, de ruguri, de morminte ... freamătu'i auzi suspine. Dar cată dinspre răsărit, Ca 'n basme se ivește-o zînă, Si ochii ei aduc lumină Eroului batjocorit. Pășește sveltă, zîmbitoare, Și 'n loc de armă poart'o floare. El, printre gene dese, grele, Ca 'n somn privirile 'și strecoară — Ce cauți, gingașă fecioară, În preajma suferinții mele? Ea, surîzîndu'i galeș, blînd, Întinde mîna'i delicată, Atinge lanțul... și de-o dată S'aud verigile căzînd, Și robul se ridică domn: El pare-un leu trezit din somn. „Mîntuitoareo, cine ești?...â€� „Sunt fiica ta... Tu ai strigat, Și

 

Alexandru Vlahuță - No. 6

... i dau de rost? Unde n-am cătat norocul?... Numai popa doar n-am fost. Pedagog, sufleor la teatru, Jurnalist, birtaș, misit, Ba am fost și-n pușcărie, Și sunt tot nepricopsit !... Dar la ce-mi mai pierd eu vremea, Toate astea s-au trecut. Pentru viitor e vorba Să vedem ce-i de ... i foarte nemerit ! Sunt cinci ani de-atunci. În curtea Unei case mari, roiesc Cîrduri de copii zburdalnici... Zgomotele se-ntețesc. Directorul stă la pîndă Și cînd larma e mai mare, Iată-l, fioros și aprig, În mijlocul lor apare. Sombru, cu carnetu-n mînă, Scrie șaptezeci din ei; Apoi cheamă bucătarul: "Mîni postesc acești mișei !..." Iar a doua ... Asta e un bagatel !... Altă țintă urmărește Institutul Barabel  ! Disciplina, disciplina ! Pentru asta, pînditor Șade, gata cu carnetul, Bietul "Domnu director..." Cum ne răsucește vremea, Și ne joacă tontoroi ! Cine-și mai aduce-aminte De sărmanul Baraboi ?... De ce-a fost odinioară, Ce nevoie-i să mai știi? Astăzi, grav și demn, învață "Disciplina" pe copii ! Și

 

Alexei Konstantinovici Tolstoi - Zadarnic, artiste

... au purtat pe deasupra de ochi nevăzute. Nu, nu Phidias-nălțat-a vestitul Zeves Olympanul; El oare datu-i-a fruntea și coama aceea de leu, Buna privire domnească din fulgerul genelor aspre? Nu Goethe e faurul marelui Faust, cel care, În haina sa veche nemțească, ș ... el a prins cu urechea cereștile plângeri. Multe-n văzduhuri sunt chipuri ș-acorduri de noi neatinse, Multe uniri de uniri minunate-n cuvânt și lumină, Însă le toarnă acel care știe să vadă, s-audă, Cel ce prinzând numai brazda, acordul, cuvântul, Zidirea întreagă ne-aduce cu ele în ... poete, în noapte, te-mbracă-n tăcere, Veșnic fii singur și orb ca Homer și surd ca Beethoven, Auzul din suflet mai tare încoardă-l și văzul din suflet. Și precum la un foc a scrisorii de taină ascunsele rânduri Îndată răsar, așa răsări-vor de-odată priveliști, Din adâncul cel negru ieși ...

 

Alexei Mateevici - Înălțarea la cer a Domnului Iisus Hristos

... Înălțarea la cer a Domnului Iisus Hristos de Alexei Mateevici Nu în măria lui Ilie, Nu cu toiagul lui Moisei, Nu-n tunete și strășnicie Și-au lepădat iubiții săi; Și nu pe căi scânteietoare S-a înălțat la cer Hristos, Ce-nvățături îmblânzitoare Adus-a blând și luminos. Învățătorul sfânt al păcii, Al dragostei și al iertării Și întemeietorul legii Ce au dat putința învierii, Lucea ca o steluță blândă În înălțimea necuprinsă, Ce-ncepe seara să s-aprindă, Când ziua în apus ... îi stinsă. Căci El în valea cea de plângeri Venit-au nu cu războire, Nu ca al răsplătirii înger, Ce-aduce dreapta pedepsire În fumuri și în fulgerare. Venit-au Miel Nevinovat Ca jertfa de răscumpărare Ș-au fost cu spini încununat... Venit-au pentru răbdăciune, Smerire-a tot ...

 

Alexei Mateevici - Învierea

... Alexei Mateevici - Învierea Trecut-a sâmbăta-n mâhnire, Și noua zi în cer lucește; Pe Domnul său cu tânguire L-așteaptă turma și scârbește. ,,Ca scăpărarea de lumină Eu voi veni la judecată!" A zis El, și acuma iată I-i mut mormântul în grădină! Dar sufletul Mariei crede Și dragostea îi este mare; Ea adevărul îl prevede, Luptând cu-ntâia necrezare. Miresme strânge și aduce Ea la mormânt: într-însul — nime... S-aude: ,,Cel murit pe cruce A fost furat de jidovime!" Atunci, amarul ca să ... a întrebat: ,,Nu tu L-ai dus?" Și-ndată El durerea-i stinge Cu vorbele, de taină pline: ,,Sunt Eu, Marie, nu mai plânge Și

 

Alexei Mateevici - Din psalmul al XIV-lea

... Din psalmul al XIV-lea Cui, Doamne, i-i făgăduită Înălțimea muntelui Tău sfânt? A cărui inimă-i cinstită Dorințele curate-i sânt Și care faptele cu banul Nu și-au vândut, n-au cântărit, Ce nu și-au clevetit dușmanul, Pe frate n-au obijduit... Dar care cu credință vie, Cu cugetul neîngrelat Ți-aduce-nchinăciune Ție 'Naintea Ta, drept și curat. Și sfânt, o Doamne, Ți-i alesul: De va ieși-n război cu arme Doritul cerului, trimesul Putea-va uriași să sfarme; De-i împărat, a ... la țară, Dori-vor adevăr, dreptate, Sorbi-vor aur din ogoare... De va lua timpanu-n mâine, Minuni va face-a Sa cântare Și

 

Alexei Mateevici - Zadarnic, artiste

... au purtat pe deasupra de ochi nevăzute. Nu, nu Phidias-nălțat-a vestitul Zeves Olympanul; El oare datu-i-a fruntea și coama aceea de leu, Buna privire domnească din fulgerul genelor aspre? Nu Goethe e faurul marelui Faust, cel care, În haina sa veche nemțească, ș ... el a prins cu urechea cereștile plângeri. Multe-n văzduhuri sunt chipuri ș-acorduri de noi neatinse, Multe uniri de uniri minunate-n cuvânt și lumină, Însă le toarnă acel care știe să vadă, s-audă, Cel ce prinzând numai brazda, acordul, cuvântul, Zidirea întreagă ne-aduce cu ele în ... poete, în noapte, te-mbracă-n tăcere, Veșnic fii singur și orb ca Homer și surd ca Beethoven, Auzul din suflet mai tare încoardă-l și văzul din suflet. Și precum la un foc a scrisorii de taină ascunsele rânduri Îndată răsar, așa răsări-vor de-odată priveliști, Din adâncul cel negru ieși ...

 

Alice Călugăru - Ritmul

... Alice Călugăru - Ritmul Ritmul de Alice Călugăru Aud cântarea lumii, și ritmu-i bate des, Și veșnice cadențe din glasurile-i ies. E-ntâi sonorul cântec stăpânitor al mării, Ce-n ritmul grav se duce și vine-n largul zării. Pe inimă-mi pun mâna, de simt dureri ce bat Cu bucurii unite, un ritmu fermecat. Și-n mânî îmi prind mâna cealaltă ca-n brățară, Și-n ea sângele bate cu-același ritmu iară. Cum trece corul vremii cu mii de roți pe ceas, El bate drumul vieții în ritmicul său ...

 

Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Epigrame

... Lida 5 V - La Erazdu 6 VII - La cititorii satirelor 7 VIII - La Leandru 8 IX - La un nou boierit I - La un egoist Critică și sfătuiește Cleandru pe-oricine vede, Unu-i leneș, altu-i grabnic, celălalt drept nu mai șede; Cesta reguli nu păzește, Cela nu se îngrijește De ... a să-l ducă la pieire. Dar când ar vrea să se vadă și el fără părtinire, Ar vedea, cum vede lumea, că nu-i și el fără pată, Ci egoismu-l îmbată. Pesemne în lumea asta așa e dat să fim noi; Un orb când duce pre altul, cad în ... bătrână hârcă, sură, Ce în gingini molfăiește neavând nici un dinte-n gură? — Pentru că plăcerea-i este să adune-anticități, Vrea să aibă și pre Lida printre alte rarități. V - La Erazdu Prietene Erazde, ești prea capricios, Privesc că nici o fată nu poate să-ți mai placă; Cu ... însă dorință a nu vă cunoaște-n ele, Vă-ndreptați, dacă se poate, de năravurile rele. VIII - La Leandru Cinci ceasornici de perete, și vro cincisprece de masă Și ...

 

Anton Pann - Călătorul și stejarul

... Anton Pann - Călătorul şi stejarul Călătorul și stejarul de Anton Pann Un călător ostenind. Și la un stejar sosind, Subt umbra lui a șezut, Să răsufle un minut. Aci un bostan fiind Și în el pepeni zărind, Mergînd, unul a luat Și supt copaci l-a mîncat. Deci ochii-n sus ardicînd, Gîndea-ntru sine zicînd "Ce lucru nepotrivit Dumnezeu a rînduit! Că ... slab pe jos, Așa rod mare și gros!" Pe cînd aceste gîndea Și cu ochii-n sus privea, O ghindă s-a slobozit Și toma-n nas l-a izbit. Atunci el nasul suflînd Zise iar într-al său gînd: "Ce nesocotit sînt eu! Bine-a ... de mă lovea, Aci-n loc mă adormea. Iar de era vrun dovleac, Apoi nu-mi mai dam de leac." Multe un fel să gîndesc Și altfel să potrivesc. Această lucrare se află în domeniul public în întreaga lume, deoarece autorul a decedat acum cel puțin 100 de ani ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>