Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ����I
Rezultatele 2221 - 2230 din aproximativ 3413 pentru ����I.
George Topîrceanu - În loc de prefață
... sticlă poleită Și toți nerozii îl credeau geamgiu. Dar timpul suflă limpede ca vântu Și Moartea le-a grăbit metamorfoza: Pe toți făcându-i una cu pământul, A transformat pe Baruch — în Spinoza. Tu nu cunoști, Zoile, gândul meu... Din tine-ntreg tu faci literatură. Oferi ...
George Topîrceanu - Balada morții
... cărarea. Zi cu zi l-au troienit Vremea și uitarea. Dimineața ca un fum Urcă pe coline, Zvon de glasuri dinspre drum Până-n preajmă-i vine. Peste vârfuri lunecând În argint, condurii Înfioară când și când Liniștea pădurii... Numai colo-ntr-un frunzar Galben în lumină, Stă pe-o creangă ... — să măsoare Cum se mută, ceas cu ceas, Umbra după soare... Astfel, tot mai neștiut Spre adânc îl fură Și-l îngroapă-n sânu-i mut Veșnica Natură. Vara trece; pe cărări Frunza-n codru sună. Trec cernite înserări, Nopți adânci cu lună. Iar când norii-nvăluiesc Alba nopții Doamnă ...
... trestii dormeau cu foșnet lin. Era o lună plină în fiecare baltă, Și-n fiecare undă o piatră de rubin. Iar nuferii, pe care lianele-i dezgroapă Când i-a-nchegat în tremur lumina unui val, Păreau luceferi galbeni, căzuți adânc în apă Să-nsemne calea lunii spre-ntunecatul mal. Ostroave mari ...
George Topîrceanu - Clipe de zbucium
... Dar, ca un zid puternic, ne desparte O pânză de cernite amintiri. Ființa mea întreagă când te cere, Tu stai visând, nici ochii nu ți-i miști, — Și câte taine pline de durere Se pierd în noaptea ochilor tăi triști! Eu chem osânda care mă omoară, — Sălbatic vântul patimii ... ta de-odinioară, Pe care n-am văzut-o niciodată. O, cum aș vrea durerea să mi-o-nșele! Atâtea nopți pustii am adorat-o, I-am dat și jertfa tinereții mele Zâmbind... Tu numai inima mi-ai dat-o. Mi-ai dat-o! Floare gingașă de munte Ce stă deasupra ...
George Topîrceanu - Din prag (Topîrceanu)
... de George Topîrceanu Ca steaua serii, Mă sting în noapte, Și noaptea crește În jurul meu, Când tot trecutul În suflet moare, Coboară-n urmă-i Pustiul greu... Icoană scumpă Din alte vremuri, Îmi pari acuma Un vis pierdut... Vin’ mai aproape, Dă-mi mâna albă Și ochii negri Să ți ...
... de păcate... El niciodată n-a trecut bariera Singurătății lui nevinovate, — Și-n clipa asta ea e moartă, poate: O umbră deasă-i umple atmosfera. Neptun, se vede că tu n-ai lunetă Să-i studiezi eclipsa de departe, — Când inocenta tânără planetă Se-ntreabă, cu privirea-ntr-altă parte: "Ce face oare Venera cochetă Pe întuneric, singură cu ...
George Topîrceanu - Fata tristă
... ca o povară... O, știu bine că-n zadar Dragostea mă mână Să-l aștept cu lacrimi iar Nopatea, la fântână. Nu mai vine să-i șoptesc Dorurile toate Și la sân să-i încălzesc Mâinile-nghețate! Ci doar vântul nopții rece Fruntea mi-o sărută, Peste codri luna trece Galbenă și mută. Lung suspină-n freamăt greu Fagii ...
... face bum! iar moșu Stă și-și freacă nasu roșu, Și-nciudat luleaua-și mușcă; Iepurele fuge pușcă. Moșului îi vine-n minte Ca să-i iasă înainte; Fuga-n rariștea de tei: Iepurele e hei-hei! Ei, ce faci tu, moșulică, Că n-ai împușcat nimică? Du-te-acasă binișor ...
George Topîrceanu - M. Codreanu: Sonete parnasiene
... L-a biruit o curtezană pală! L-a dezmierdat, l-a adormit cu sila, — O, veacuri viitoare, contemplați-i!... O clipă numai a cuprins-o mila, Dar aplecându-și trupul plin de grații, Zâmbind i-a smuls un fir de păr, Dalila, Și-a suspinat pe gânduri: — Oh, bărbații!... Testamentul unui poet cunoscut Din cel ...
George Topîrceanu - Noapte de iarnă (Topîrceanu)
... — Pare-nduioșat acum... Visător și lung privește Casele de peste drum: Poartă mică... pomi în floare... O fereastră luminată... Streșini albe de ninsoare... Toate-i par ca altădată! Și păreri de rău trecute Cad pe inima-i trudită, Ca un stol de păsări mute Pe-o grădină părăsită: „Bulgăraș de gheață rece, Iarna vine, vara trece Și n-am cu cine ...
George Topîrceanu - Otilia Cazimir: Ariciul
... dulce Ce se lăsa din cer încetinel, Am stat acolo, singură cu el. Și mă-ntrebam pe gânduri: Oare, cum A fost făptura-i la-nceput de lume? Din care veacuri înecate-n fum Porni el oare, ca un scai, la drum, Să se oprească-n dreptul meu anume ... oare pui? Mă-ntreb, deși nu pot pricepe: Cum sug ei oare, fără să se -nțepe În ghimpii lui?... Când a simțit că-i singur doar cu mine Și nici un dușman dinspre casă nu mai vine, A scos cu frică de sub el Un bot timid ...