Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ȘI
Rezultatele 2221 - 2230 din aproximativ 4759 pentru ȘI.
Alecu Donici - Furnica (Donici)
... într-o nespusă mirare, Căci, precum al ei istoric lumea au încredințat, Ea purta grăunțe întregi de orzul cel mai mășcat. Era înc-acea furnică Și la războaie voinică: Unde viermișor vedea, Se repezea și-l prindea. Chiar paingul cu atâtea săbii, coase, înarmat, Al ei ac de biruință într-o vreme au cercat. Dar furnica, ca și omul, cu dorinți nesățioase, De-a furnicarului slavă prea curând se dezgustase. — La târg — zise ea odată -- Mă duc lumea să ... îndată; Au ajuns la târg, dar ah! ce cumplită lovitură Mândriei sale văzură. Căci nici unul dintre oameni la furnică nu căta, Când puterea să-și arăte, ea minunt nu înceta Și, cu toată-a ei silință, bețișori de fân trăgea Sau vreo muscă nătăraucă prinzând, iute împungea. Dar în sfârșit obosită de zadarnice cercări ... nici nu se uită, orbi sunt pentru fapte mari; Fieșcare cu a sale: când la noi în furnicari Toată furnica mă știe." Sunt și
... O, dragul meu Ceahlău! Ș-a tale suvenire în inima-mi săpate, Îmi zic că-s june eu. Subt ale tale poale sunt și voi fi tot june, Căci tu nu-mbătrânești, De mii de ani atâta te-nalți ca o minune, Subt boltele cerești. Tu ai văzut în ... Românul însă singur cu inimă fierbinte Stătu te admirând. El poartă a ta deviză, el vrea să stea ca tine, Ca munte neclintit, Și iată-l că se-nalță, și iată-l că devine A fi în veci unit. Sunt sigur că acuma te uiți cu bucurie La frații din Carpați, Bucecii, Caraimanul ... ca și tine, că vreodineaoară Tot va suna o oară Ca munții României de dânsa răzlețiți Să fie toți uniți. * Tu stai de cer aproape și poate câteodată Pe Panaghia*** ta, Vin îngerii să vază Moldova lăcrimată: Atunci nu ne uita. Spune c-acele lacrimi sunt numai o mânie De Iași ... predestinată De-al cerului decret, Ea trebui să trăiască, ea este ordonată De-a prospera cu-ncet. Vom trece poate faze de plângeri și ...
Alecu Donici - Leul și iepurele
... Alecu Donici - Leul şi iepurele Leul și iepurele de Alecu Donici Un leu c-un iepure prieteni s-au făcut. Eu văd că vă mirați Și nici e de crezut; Dar când îți sta să căutați La adunările lumești, Apoi mai grele lucruri îți crede nefirești. Așa, odată au pornit Ei ... mort să-l pui, Te sparie așa cumplit, Încât tu fugi de glasul lui? — Aceasta nu-i de vro mirare, Lui leul au răspuns. Și noi cei mari suntem cu slăbiciuni născuți. Precum un elefant, cât este el de mare, De șoareci iar se teme tare. Apoi pentru aceasta dar ...
Alecu Donici - Muștele și albina
... Alecu Donici - Muştele şi albina Muștele și albina de Alecu Donici Două muște sprintenele În țări străine porneau Și pe albină cu ele Cam astfel o îmbiau: — Hai să mergem, surioară! Papagalii toți ne-au spus Că pe-acolo-i numai vară, Soarele ... mreajă ne potopesc; Iar prin târguri, peste vară, Ca pe dușmani ne gonesc. Apărători, rea hârtie, Toate s-au descoperit; Vii să guști din farfurie Și pe loc te-ai otrăvit. La mezelicuri capace S-au răspândit de ajuns; Apoi răul ce ne face Paharul cu miere uns!.. — Cale bună ... Le zise albina lor. Eu rămân, căci sunt ferice Și în țară-mi voi să mor. Pămîntenii, mic și mare, Ai mei faguri toți iubesc; Și pentru-a mea bunăstare, Vara, iarna, îngrijesc. Iar voi, oriunde vă-ți duce, Dacă și-n acele țări Vreun bine nu-ți aduce, Nu veți afla desfătări. Acel ce pentru-a lui țară În faptă face folos, Orice ...
... mult de el s-au bucurat. Ce piepten bunișor! Cum merge de ușor! Mai bine de un ceas El perișorul său prin pieptene au tras Și mulțămit deplin neneacăi au rămas. Apoi s-au pus la carte, Au învățat frumos, Din buchi a opta parte; Și iar la pieptene degrabă s-au întors. După aceasta dând de alte jucării, Copilul au făcut prea multe nebunii Și părul de pe cap de tot și-au încâlcit. Dădaca lui au vrut îndat' să-l netezească, Dar pieptenul era prin casă zăhăit; Și el țipa, răcnea, acela să-i găsească! O fată, de sub pat, degrabă l-au și scos, Dar numai ce folos! Că cum abia-abia de păru-i s-au atins, Copilul de dureri au și strigat cu plâns: — Ce piepten îndrăcit! Iar pieptenul au zis: — Eu tot același sunt; ți-e părul încâlcit. Copilul însă, supărat Pe favoritul ... așa cu adevărul fac. Cât cugetu-i curat, El nouă este drag; Iar cum pe cuget ai pătat, Apoi de adevăr îndat' te-ai depărtat Și
Alecu Văcărescu - Oglinda cînd ți-ar arăta
... ţi-ar arăta 4 [Oglinda cînd ți-ar arăta] de Alecu Văcărescu Informații despre această ediție Oglinda cînd ți-ar arăta Întreaga frumusețea ta, Atunci și tu, ca mine Te-ai închina la tine. N-ar fi mijloc să te privești Asemenea după cum ești Și idolatrie Să nu-ți aduci tu ție. Ochii în ea cînd ți-i arunci Dă tot să-ntunecă atunci Și dă te și arată Iar nu adevărată. D-aceea nu da crezămînt Oglinzii ce cu scăzămînt Îți face înșălăciune Și tot minciuni îți spune. Ci cîtă ești să știi, dă vei, Oglinzii ce cu scăzămînt Îți face înșălăciune Și tot minciuni îți spune. Ci cîtă ești să știi, dă vei, Da crezămînt ochilor miei, Fiindcă nu te-nșală Nici fac vreo greșeală. În ei ... cît luminezi Și d-într-a lor vedere Vezi cît ai putere. Crede-i săracii cînd îți spun Că numai ție să supun Și
Alexandru Macedonski - Alea jacta est
... de Alexandru Macedonski Dorințe îndrăznețe Din visuri de junețe Ce mintea-mi conținu, Din voi mai este vruna Când soarta-ntotdeauna La toate zise nu? Și totul când m-apasă, Ce drept mi se mai lasă Afară de-a muri... O țintă, o dorință Să caut cu credință Din ... Întreagă este-o rană Ș-un hoit de sfâșiat! Albastra boltă-mi pare Cernită de-ntristare Ca sufletu-mi în dor, Iar lacrimile mele Întunecă și stele, Și soare-ncălzitor. E iarnă, este gheață Întinsă pe-a mea viață Precum pe niște văi Zăpada se întinde Și-n giulgiu-i cuprinde Păduri, izvoare, căi. Și cum ascunsă tace Privighetoarea-n pace Prin scorburi de copaci, Așa și tu, biet suflet, Abia având răsuflet, Te-ascunzi în piept și
Alexandru Macedonski - Nimic, nici chiar speranța...
... Macedonski - Nimic, nici chiar speranţa... Nimic, nici chiar speranța... de Alexandru Macedonski Nimic, nici chiar speranța în suflet nu mai cântă Când mut e viitorul și aripa ți-e frântă... Departe lași în urmă al visurilor rai... Și lacrima, chiar dânsa, când pică pe hârtie, E rece ca înghețul din inima pustie De florile din mai! Nimic, nici chiar speranța în ochi nu ... ziuă bolnavă se târăște... Și poate ca să fie de aur cerul plin, Și poate s-aibă stele albastra adâncime, Verdeață nouă, câmpul, pădurea, -ntunecime Și râul alb, — suspin! Nimic, nici chiar speranța în groapă după tine Atunci nu mai voiește să vie, — și nu vine!... Și poate ca să fie orice după mormânt Dreptate omenească făcută unui nume, O viață viitoare, și
Alexandru Macedonski - Noaptea neagră
... Alexandru Macedonski - Noaptea neagră Noaptea neagră de Alexandru Macedonski Cu norii ce afar' s-adună Acoperind și cer și lună, De la fereastra mea, sub coaste, Călări pe beznă, ca prin basme, Zăresc un șir grozav de iasme Ce sunt a iadurilor ... o port în gânduri, Sunt mintea mea întunecată. Cocoșul ce-nspre ziuă cântă Cu glasul lui nu le spăimântă... Hip! Hip! — curg iezmele întruna, Și dacă las perdeaua iute, Atunci, odaia, pe-ntrecute, Mi-o umplu, una câte una. Ha! Ha! — Și grabnic mă-nconjoară Râzând de-un râs ce mă doboară, Iar în mijlocul lor, îndată, Pe când mai mare e vârtejul, Uscându-mi gura și ...
Alexandru Macedonski - Pe sânurile
... Era-ntr-o vreme depărtată, apusă, dusă de atunci... Era-n odaia unui palid student abia pe pragul vieții, Dar pestetot, răscolitoare, plutea mireasma tinereții, Și ai venit a te supune la zdrobitoare și dulci munci... Era-ntr-o vreme depărtată, apusă, dusă de atunci. Și ai sunat, de bunăvoie, la poarta mea întunecoasă... Nici te-așteptam, nici te chemasem, dar gândul meu te aducea, Și te-ai predat hipnotizării ce fără voie poruncea, Și ți-am răpit, de bunăvoie, o pubertate îndoioasă, De bunăvoia ta sunaseși la poarta mea întunecoasă. Și sânurile tale macre cu al meu piept le-am frământat... Din creștet până la picoare te-am sărutat, frumoasă floare, Ș-ai plâns cu lacrimi ... ș-apoi nu voiseși; porniseși chiar a tremura, Aveai albeți ca ale lunii, aveai roșeți ce erau sacre, Dar m-ai răbdat, frumos și
Alexandru Vlahuță - Ah! Cântă-mi mereu
... Vlahuță D-șoarei M. G. Menită din leagăn de blânda-ți ursită, Menită să cânți, În ceruri, cu gândul copilă iubită, În ceruri te-avânți. Și multe din lumea în veci stătătoare, Și multe răpești, Mistere frumoase și fărmecătoare, Mistere cerești. Și vii de la îngeri cu taine sfințite, Și vii pe pământ, Și spui lumei noastre de lumi infinite, Și spui al tău cânt. Ș-ascultă pământul cuprins de uimire, Ș-ascultă cu dor, Șoptindu-i de îngeri, de cer, nemurire, Șoptindu-i ușor. Dar ... mâhnit, Căci tu ai spus lumii a lui taine sfinte, Căci tu l-ai smerit. Pământul te-adoră răpit de-admirare, Pământ sum și