Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ȘI
Rezultatele 2201 - 2210 din aproximativ 4759 pentru ȘI.
Vasile Alecsandri - Oda ostașilor români
... strămoșeasca vitejie, Vitejie fără seamăn pe-acel timp de grea urgie Ce la vechiul nostru nume au adaos un renume Dus pe Dunărea în Marea și din Marea dus în lume! Vin acum, la rândul vostru, să v-aduc o închinare, Vin cu inima crescută și cu sufletul mai tare, Ca eroi de mari legende, vin să vă privesc în față, Voi, nepăsători de moarte, disprețuitori de viață, Ce-ați probat ... am fost odinioară, cine iar vom fi odată! Să trăiți, feciori de oaste. Domnul sfânt să vă ajute A străbate triumfalnic în cetăți și în redute, Ca la Rahova cu tunul, ca la Grivița cu zborul, Ca la Plevna, unde astăzi cel dintâi ați pus piciorul, Înfruntând pe-Osman ... veche! Auziți în depărtare Acel vuiet fără nume ce răsună ca o mare? ... Sunt bătăile de inimi al întregui neam al nostru Ce adună zi și noapte dorul lui cu dorul vostru, Sunt vărsările de lacrimi pentru-acel care se stinge, Sunt urările voioase pentru-acel care învinge! O! români, în ... soarele neatârnărei! Dragii mei! din focul luptei oțeliți când vă-ți întoarce La cămin, unde românca, așteptând, suspină, toarce, Tot poporul: rudă, frate, soră, mamă și ...
Vasile Alecsandri - Plângerea țării
... Vasile Alecsandri - Plângerea ţării Frunză verde de negară, Vai! sărmană biata țară, Cum te-ajunge focul iară! Rușii vin, te calicesc, Nemții te batjocoresc Și ciocoii te hulesc! Nu mi-e ciudă de străini, Cât de pământeni haini, Că tu dragă le-ai fost mumă Și ei singuri te sugrumă! Nu mi-e ciudă de muscali, Nici de nemții bocăncari [1] Cât mi-e ciudă de ciocoi Că te lasă la ... de-a ta grădină! Cea grădină cu flori plină! Cum o calcă, cum o strică Niște iezme fără frică! Cum îi smulge florile Și-i pradă rodurile! Frunză verde de mohor, Vai de sânu-ți plin de dor, Cât e el de hrănitor Și la iepe căzăcești, Și la câini flămânzi nemțești, Și la pilafgii turcești, Și la râme ciocoiești! Sărăcuț de maica mea, Cui a fi milă de ea? Sărăcuț de locul meu, Când l-a scăpa ... Țara să ne-o țărcuim Și de iezme s-o ferim! ↑ Porecla dată soldaților austrieci care au ocupat Principatele Unite în timpul războiului Crimeii și
Vasile Alecsandri - Stejarul și cornul
... car." ,,Frățioare românaș, Voios parul da-ți-l-aș Dac-ai face tu din el Buzdugan de voinicel, [1] Ghioagă mare nestrujită, Cu piroane țintuită, Și cu dânsa de-ai lupta Să aperi moșia ta." [2] ,,Cornule, ce nu te-ndoi, De-o creangă să te despoi, Să-mi fac prăjină ... Frățioare românaș! Creanga lungă da-ți-o-aș Ca s-o faci arc de război S-alungi leșii de la noi. [3] Lasă boii, frățioare, Și te dă la vânătoare, Că nu-i timp de plugărie, Și e timp de vitejie." ,,Codri, codri, mă jur eu Să ucid cu brațul meu De tot cornul un dușman, De stejar un căpitan." [1] Buzduganele ... vitejilor din balade, precum și ale zmeilor și ale feților-frumoși din povești. Zmeii când se întorn la casele lor, aruncă buzduganele din depărtări fabuloase, și acestea după ce lovesc în poartă, merg de se așează în cuiele de la pereți. Lupta între zmei și feți-frumoși începe totdeauna cu lovirea buzduganelor. [2] Moșia strămoșească, patria! Mândre timpuri erau acelea când țara reprezenta pământul tuturor, averea rămasă de la moși ...
... cea mare, Unde vântul cu turbare Suflă trist, înfricoșat, Vezi o cruce dărâmată Ce de vânt e clătinată, Clătinată ne-ncetat? Împrejur iarba nu crește Și pe dânsa nu-și oprește Nici o pasăre-al ei zbor; Că sub dânsa-n orice vreme Cu durere jalnic geme, Geme-un glas îngrozitor. Când e noapte fără ... fantasmă se arată, Se arată blestemând. Călător nenorocite, Fugi de-acele căi pocite De ți-e calul de bun soi, Că-n mormântul fără pace Și sub cruce-acolo zace, Zace singur un strigoi! * Într-o noapte-ntunecată Dulce șoaptă-namorată Prin văzduh încet zbura. Două umbre sta în vale, Ce ... nu te duce... Dar voinicul n-a răspuns; Ci, strângând-o cu-nfocare, După-o dulce sărutare, Repede s-a depărtat Și, sărind cu veselie Pe-al său cal de voinicie, În văzduh s-a afundat. * Cine-aleargă pe câmpie Ca un duh de vijelie ... focurele mici. Ele zbor, se depărtează. Zboară calul, le urmează, Pășind iute către mal. Stai, oprește!... de pe stâncă, În prăpastia adâncă Au picat stăpân și cal! Și ...
Vasile Cârlova - Ruinurile Târgoviștii
... martie 1830 în Curierul Românesc cu o prezentare a lui Ion Heliade Rădulescu O, ziduri întristate! O, monument slăvit! În ce mărime naltă și voi ați strălucit, Pă când un soare dulce și mult mai fericit Își răvărsa lumina p-acest pământ robit! Dar în sfârșit Saturnu, cum i s-a dat de sus, În negura ... decât palat frumos, Cu strălucire multă, dar fără un folos, Ș-întocmai cum păstorul ce umblă pre câmpii, La adăpost aleargă când vede vijălii, Așa și eu acuma, în viscol de dureri, La voi spre ușurință cu triste viu păreri. Nici muzelor cântare, nici milă voi din cer, O Patrie a ... de necazuri, de trude ostenit În liniștirea nopții se află adormit, Eu nici atunci de gânduri odihnă neavând, La voi fără sfială viu singur lăcrămând Și de vederea voastră cea tristă însuflat A noastră neagră soartă descoper nencetat. Mă văz lângă mormânt al slavei strămoșești Și simț o tânguire de lucruri omenești; Și mi se pare încă c-auz un jalnic glas Zicând aceste vorbe: "Ce, vai! a mai rămas, Când cea mai tare slavă ca ...
Zilot Românul - Judecată, alegere și hotărîre pentru începutul Țării Românești și starea întru care
... Zilot Românul - Judecată, alegere şi hotărîre pentru începutul Ţării Româneşti şi starea întru care este acum supt domnia grecilor fanarioţi, leatul 1818 Judecată, alegere și hotărîre pentru începutul Țării Românești și starea întru care este acum supt domnia grecilor fanarioți, leatul 1818 de Zilot Românul Fragment Dachii stătură : Minuni făcură, Cum sînt știute În cărți trecute ... pune Nainte ție Acea frăție, Acea unire, 'Ntr-o glăsuire, Cu vitejie Cu vrednicie, Fără trufie — Numai prostie Ce-avea firește Cu care crește Și se mărește Or mic or mare De vei ce stare. De vei răspunde Că acum unde Dachii s-ascunde ? Ei ar răspunde : Unde-s romanii ... Apoi vezi toamna Iată și iarna ; Ca iarba, toate, Răsar, au moarte. Vezi seminție Astăzi să fie Nepomenită, Nesocotită, Că-ncepe-a creșe Și biruiește, Pre-alte supune, Supt bir le pune Și le domnește Le stăpînește, Le poruncește, Le rînduiește Orcum voiește, Pravili croiește ; Ș-așa vezi moarte Pre ele-nalte, Și cele moarte, Cununi să poarte ! Unde-i Siria ? Und-Asiria ? Macedonia ? Carhidonia ? Și alte multe Mari și
Ștefan Octavian Iosif - Apa morților
... Iosif Informații despre această ediție Cunoști pe călătorul străin ce rătăcește Lăsat de-ai săi pieirii, pe căi necunoscute ?... Părăgini fără țermuri se-ntind pustii și mute, Și-adîncurile zării se tot îndepărtează, Plutind ca niște ape în arșița de-amiază. El s-a răznit din ceată, și-a alergat spre ele Ca să-și potoale setea ce-i mistuia [1] plămînii. Zadarnic stăruiră în preajma [2] lui bătrînii : N-a vrut să țină samă de vorba-le ... nu-i decît părere, și moarte-n zări l-așteaptă... Tîrziu își vede-acuma nebuna rătăcire : Puterea nu-l mai iartă s-ajungă pe tovarăși Și n-o să mai se-ntoarcă pe veci de veci în țară-și : Văzduhurile-albastru surîd nepăsătoare, Jucînd voios dasupra drumețului ce moare... Cunoști pe călătorul străin ce rătăcește ! Dorind să cucerească mirajul tău, Apollo, Cîți visători nu ...
Ștefan Octavian Iosif - Cîntecul lui Pan
... Publicată în Sămănătorul , an. III, nr. 39, 26 septembrie 1904 Brațe-n brațe stau stejarii în pădurea seculară. Azi, fiind cu voie bună, vechiul cîntec și-l cîntară. A-nceput departe-n margeni cel mai tînăr să s-alinte Și un freamăt și un clatin s-au pornit apoi-nainte : Alerga un vajnic ropot, se umflau bogate valuri, Și vîrtejul printre vîrfuri se rostogoli pe dealuri. Iar acum cînta-n coroane, șuiera-n văzduh furtuna, Pînă-n rădăcini de-a valma duduia ... revarsă, Albă se bătea-n sclipire frunza spre nord-est întoarsă. Tata Pan făcea doar însuși vechea ceteră să sune, Învățînd copiii, codri, melodiile, străbune. Și din cele șapte tonuri ce cuprind în ele toate Cîntecele, vechiul meșter ce minuni de cîntec scoate ! Tinerii poeți și cintezi stau și
Ștefan Octavian Iosif - Dunărea
... El — de o parte, ea — de alta. Ea zice: — Dragă, spune dar, Ce lucru vrei să-ți dau în dar? Ea mînica și-o sufleca Și peste apă se pleca. Băiatul rîse și, la fel Pe apă s-aplecă și el. — Ah, dă-mi un dar, frumoasă Dună, Tu, care ești așa de bună ! O mîndră spadă scoase ea, De mult băiatul o dorea ... i păr, Părea-o prințesă-n adevăr ! — Mai dă-mi un dar, frumoasă Dună. Tu care ești așa de bună ! Copila mai încercă iară Și scoate-un scut de-oțel afară. Băiatul rîde aiurit, Și-i scoate-un piepten aurit. A treia oară ea încearcă, Dar ah ! alunecă din barcă. El sare după ea s-o scape, Dar ...
Ștefan Octavian Iosif - După o citire din Eminescu...
... După o citire din Eminescu... de Ștefan Octavian Iosif Citesc... De sub pleoapă nu o dată Îmi scapără în jos, pe obrazul meu, O lacrimă... și te citesc mereu Și parcă te-aș citi întâia dată! Ce orizonturi nouă-mi luminezi Cu raza genială-a minții tale! O lume ideală tu-mi creezi ... giulgi de jale Ce fâlfâie întunecat în aer... Și strunele pe care ning petale Suspină-amar, ca-n vis, abia atinse De degetele-ți palide și reci, De degetele-ți reci și-atât de pale... Scoțând sub mâna ta măiastră-un vaier... Și fruntea ta cu lauri o-ncununi, Cu crini, cu nuferi, ferigi din genuni, Cu trandafiri ce din grădini i-aduni... Plutind spre culmi cu aripile ... poți să ți-l treci În cartea nemuririi necuprinse... Cât va mai izvodi glas omenesc, Un viers în dulcea limbă-armonioasă Din cea mai scundă și
Ștefan Octavian Iosif - E mult de-atunci...
... Octavian Iosif - E mult de-atunci... E mult de-atunci... de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție E mult de-atunci... e mult, nepoate, Și ca prin vis le văd pe toate... Hei ! să te miri, să te cutremuri De cîte-au fost nainte vremuri... Și-i mult, e mult de-atunci, nepoate ! Intrase sabie în țară... Zaveră... ciumă... jaf și pară ! S-au prăpădit ai mei cu toții, Și tot ce-aveam prădară hoții Și turcul stăpînea în țară... Cum am scăpat și eu cu zile Nici aș putea să-ți spun, copile... Pesemne pronia cerească, Voind ca să mă pedepsească, Mi-a dăruit pedeapsa-n ...