Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CEVA FOARTE MARE

 Rezultatele 221 - 230 din aproximativ 385 pentru CEVA FOARTE MARE.

Miron Costin - Letopisețul Țărîi Moldovei de la Aaron Vodă încoace

... MESEȚA... DNI Istoricii, adecă scriitorii de cursul anilor acestor părți, carii pomenescÅ­ de descălecatul cel dentâiu a țărîi noastre și Țărîi Muntenești: Bonfin, mare istoric, de Dachia, sau Dația — latin. DionÅ­, la viața lui Traian-împăratul — latin. Topeltin, ungur; iară pre acești doi au urmat. Aceste au ... ce de griji și suspinuri. Și la acestÅ­ fel de scrisoare gîndÅ­ slobod și fără valuri trebuiește. Iară noi prăvim cumplite vrĂ©mi și cumpănă mare pămîntului nostru și noaă. Deci priimĂ©ște, în ceasta dată, atîta din truda noastră, cît să nu să uite lucrurile și cursul țărîi, de unde ... lui Dumnedzău. Zac. 2. Domniei lui Aron-vodă cu cale i-au dzis că au fostÅ­ cumplită, că așè au fostÅ­, desfrînată domniia și nediriaptă foarte, cît de răul lui, ce era fruntea boierilor fugisă mai toți în Țara Leșască. Zac. 3. Să sfădiia și pre acele vremi domnii de Ardeal ... în locul lui pusesă pre Ștefan Radul vornicul domnÅ­ în Suceavă. Zac. 5. La lĂ©și crăiia JigmontÅ­ pre atunce, ficiorul craiului șvedzăscÅ­, iară hatman mare era Zamoyschii. VădzindÅ­ lĂ©șii c-au pus Bator de la sine domnÅ­ în Muldova și o scriia pe atunci lĂ©șii Muldova că ieste ...

 

Ion Luca Caragiale - Dă-dămult... Mai dă-dămult

... maică? — Rabdă, maică. — Supără, mămucă? — Hehehei! Și pe urmă, mama o lua în brațe, o săruta și o strângea tare, mai tare, foarte tare, mai tare decât putea. * ...Cald. Căldură mare. Cuptor. Zăbușeală, nădușeală, toropeală, topeală. ...Drăgan!... un gâligan de țigan! Un balaur cât un taur... Și purcar și murdar!... leneș, puturos... Măgar! Găsește un baboi ... iaz. Bâldâbâc! O dată la fund. Iar dasupra. Iar bâldâbâc! Iar dasupra... Iar bâldâbâc! iar dasupra. Iar bâldâbâc... La fund... Deasupra. — Mamă! am înghițit ceva, mamă! — Ai înghițit apă, mamă. — Nu! Apa e mai subțire, mamă. — Atunci, ce, mamă? — Altceva, mamă. — Ce, mamă? — Nu ... scos și fără cap, mânios l-a trântit jos. Și ciunta-n sus a ridicat, grozav a amenințat și foarte tulburat a zbierat: — Bine! bine! Nu zic: se-ntâmplă uneori copil din flori! Dar din pește, doamne ferește! nu se pomenește. Împărăteasa ... ori nevăzute! de-o hi alb, de-o hi negru, ori pistriț, de-o hi balaoacheș, de-o hi oacheș ori plăviț, de-o hi mare ...

 

Constantin Dobrogeanu-Gherea - Dl Panu asupra criticii și literaturii

... așa de puțin menirea și ființa criticii literare moderne, încât ele pot fi greșite într-o critică și totuși ea să rămâie o lucrare de mare valoare critică și literară. Ceea ce face pe oamenii chiar culți, inteligenți, care citesc critica literară modernă — și dl Panu desigur o cunoaște â ... aceea, ca să fie în curent cu tot ce se petrece pe terenul politic, social, literar, științific, e nevoit să se mulțumească cu niște cunoștințe foarte fragmentare, prezentate așa fel încât să-i mulțumească curiozitatea, fără ca să-l puie la vreo muncă. Cu această vulgarizare comodă se însărcinează gazeta de ... de puțin critică, pe cât de puțin vulgarizările științifice gazetărești sunt adevărată știință. Dacă vom mai ține seama și de faptul că aceste recenzii, fiind foarte bine plătite, sunt scrise uneori de adevărați critici și uneori au o adevărată valoare critică, atunci vom pricepe de ce chiar cititori din cei mai ... atât critica pierde din însemnătatea, din utilitatea ei. Odată formați artiștii de talent, ei nu mai au nevoie de tutela criticii pentru că, o știe foarte bine dl Maiorescu, un adevărat artist nu se conduce după regulile stabilite de critic. Pe de altă parte, operele literare produse de adevărații artiști îndreptează ...

 

Calistrat Hogaș - În Munții Neamțului

... 3 PĂRINTELE GHERMĂNUȚĂ 4 SINGUR 5 LA TAZLĂU FLORICICA De astă dată, mă hotărâi să plec călare și, fiindcă era asupra iarmarocului de la Duminica Mare, rugai pe prietenul meu Tasache Crăcăuanu, cel mai vestit hipolog sau, mai bine zis, geambaș de pe vremuri, să-mi închipuie un cal potrivit pungii ... de stă la masă cu noi, ș-apoi te poți duce la dracu cu toate gebelele tale. Și iată cum în sfânta zi de Duminica Mare mă trezii stăpânul în regulă al unei iepe mici și slabe, care mergea la gebea și care urma să fie tovarășa odiseei ce plănuiam. Oricum ... când te afli în largul naturii, să cugeți cât o ploșniță cel puțin, mă mulțumii doar să găsesc cusur frunzelor de plop că fac prea mare gălăgie degeaba și fără cuvânt, că, adică, la înălțimea la care se află, fără ca o adiere cât de ușoară să le bage în seamă ... cu palma la gură; mi se dădu apă, mă spălai, mă ștersei, mă slujii de degete în loc de pieptene și trecui în altă odaie mare și curat îmbrăcată, unde, până ce să vină cineva, mă răsturnai pe o canapea și aprinsei o țigară, cu privirea pierdută în podele ca în ...

 

Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a XII

... ce ești, dă ț-ai ținea gura Și ț-ai spăla dă pă față sgura!" ,,Dar tu cine ești (mânios strigă Burda fierrariul cu piica mare)? Adecă râde Ciormoiu dă-obsigă, Cum râde cazanul dă căldare, Sau ca și dracu dă porumbele Fiind el mai negru dăcât ele. Dracu mai văzu ... ne bajocorești, Tandalere!... Așa prost și fără dă dreptate? Că n-au sosit încă-aha clipită Ca să cerem de la tine pită. Ne rugăm foarte mării-tale Să-ți mai cruți ha trufă timpurie Ș-apregimea ha fără de cale, Că-încă nu ești domn în țigănie! Și nice vei ... rupsără-a bate Păn' făcură voievodului spate. Însă și Goleman pe cărare Le-aleargă,-înarmat ca la bătaie, Purtând o furcă de șatră mare, Și după dânsul proaspătă laie, Ce sosind mult nu socotește, Ci dă pe-întreg, cum i să lovește, Lui Ganafir pe creștet prăjina Căzând îi ... ceastă-izbândă, Căutând la mort grăi: ,,Corcodele, Aceasta-i pă tine-o dreaptă-osândă! Pentr-atâte nedreptăți și rele! Rău ți-ai aruncat cu bobii foarte, Când însuți nu știuși de-a ta soarte!" Dup-aceasta el pornește iară Cu cetașii săi prin gloate De lăieți și goleți tăindu ...

 

Iacob Negruzzi - Hatmanul Baltag (Caragiale-Negruzzi)

... așa strămoș mă trag! STACAN Eu sunt comisul Stacan, Nici eu nu sunt bădăran Reprerestrăbunul meu Avea și el darul său Sub Ciubăr-Vodă cel Mare Golea vajnic la pahare. Pentru-acest talent vestit, Vodă comis l-a numit Peste buți și poloboace Cu vinațuri busuioace, Roșii, albe, dulci ... pe dânsul eu l-am văzut, Liniștea vieții, ah! am pierdut! III Dacă Ursita încântătoare Ar vrea vreodată să-l dobândesc, O fericire alta mai mare Nu pot pe lume să mai doresc. Ah! lânga dânsul ar fi un trai Mai bun, mai dulce decât în rai! ARGHIRIȚA (apărând) Sărmănică, sărmănică ... așa! ARGHIRIȚA Ești o copilă fără minte; toți ca unul! ZULNIA El ca toți! Peste putință! Un erou! ARGHIRIȚA Ca și paraleul meu! ZULNIA Un mare vânător, un Nemrod[i] ! ARGHIRIȚA Ca și paraleul meu, un nerod! ZULNIA Frumos! ARGHIRIȚA Ah! ZULNIA Mândru! ARGHIRIȚA Ah! ZULNIA Sentimental! ARGHIRIȚA Brutal, senzual, desigur ... însă o vreme, Nu te teme, Când părerea-ți vei schimba, Ha! ha! ha! ha! ZULNIA (Arie) În zadar, orice vei zice! Îl iubesc cu mare dor, Sunt răpită, sunt ferice, Sper un mândru viitor; Da! da! da! da! Va veni odată-o vreme, Nu te teme, Când părerea-ți vei ...

 

Ion Luca Caragiale - Hatmanul Baltag (Caragiale-Negruzzi)

... așa strămoș mă trag! STACAN Eu sunt comisul Stacan, Nici eu nu sunt bădăran Reprerestrăbunul meu Avea și el darul său Sub Ciubăr-Vodă cel Mare Golea vajnic la pahare. Pentru-acest talent vestit, Vodă comis l-a numit Peste buți și poloboace Cu vinațuri busuioace, Roșii, albe, dulci ... pe dânsul eu l-am văzut, Liniștea vieții, ah! am pierdut! III Dacă Ursita încântătoare Ar vrea vreodată să-l dobândesc, O fericire alta mai mare Nu pot pe lume să mai doresc. Ah! lânga dânsul ar fi un trai Mai bun, mai dulce decât în rai! ARGHIRIȚA (apărând) Sărmănică, sărmănică ... așa! ARGHIRIȚA Ești o copilă fără minte; toți ca unul! ZULNIA El ca toți! Peste putință! Un erou! ARGHIRIȚA Ca și paraleul meu! ZULNIA Un mare vânător, un Nemrod[i] ! ARGHIRIȚA Ca și paraleul meu, un nerod! ZULNIA Frumos! ARGHIRIȚA Ah! ZULNIA Mândru! ARGHIRIȚA Ah! ZULNIA Sentimental! ARGHIRIȚA Brutal, senzual, desigur ... însă o vreme, Nu te teme, Când părerea-ți vei schimba, Ha! ha! ha! ha! ZULNIA (Arie) În zadar, orice vei zice! Îl iubesc cu mare dor, Sunt răpită, sunt ferice, Sper un mândru viitor; Da! da! da! da! Va veni odată-o vreme, Nu te teme, Când părerea-ți vei ...

 

Ioan Slavici - Zâna Zorilor

... fost ce-a fost: dacă n-ar fi fost nici nu s-ar povesti. A fost odată un împărat, - un împărat mare È™i puternic; împărăÈ›ia lui era atât de mare, încât nici nu se È™tia unde se începe È™i unde se sfârÈ™eÈ™te. Unii ziceau că ar fi fără de margini. Iar ... l întrebe, el zâmbea a râde È™i nu le zicea nimic. AÈ™a rămase vrajba dintre ochii împăratului o taină mare despre care nu È™tia nimeni nimic, afară de împăratul. Crescură feciorii împăratului. Ce feciori! Ce feciori! Trei feciori în È›ară ca trei luceferi ... stânga de pe frunte È™i atunci È›i se pare că vezi pe un bătrân din sfatul împăratului. - Măi Floreo, tu eÈ™ti acum mare; du-te È™i întreabă pe taica, pentru ce-i plânge lui un ochi, iar altul râde pururea. AÈ™a zise Petru către ... decât fraÈ›ii tăi. Și cel mai tânăr fecior al împăratului luă dară "ziua-bună" È™i porni către marginea împărăÈ›iei. Pe puntea cea mare stătea acum un balaur È™i mai ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Visul (Heliade)

... adormită Se deșteptă l-ast nume; ființa-mi înmulțită Se revie de focul prin care eu trăiam. V Visu-și mai ținea șirul, dar cu ceva schimbare. Și se făcea că traiu-mi ceva se mai lesni; Vedeam în a mea casă bogata-ndestulare Și-n preajma mea mulțime de lume-a se hrăni. Mulțime ... mea simțire Și numele de tată eu îngânat l-ascult. Alte ființe scumpe văzui pe lângă mine, Al lor zâmbet la rana-mi făcea un mare bine, Ș-ast schimb de mângâiere mai rău mă sfâșia. Parcă simțeam în mine o slabă bucurie, Dar cugetu-mi pierduse tânăra-i curăție, Pacea ... avea destule, dar șir nu mai ținea. Lumea se învățase să m-aibă pentru sine, Și orice obosire sau muncă pentru mine Mi-era o mare vină --și aspru m-osândea! Mi-era păcat de moarte oricare slăbiciune Și fapte-obicinuite oricare fapte bune; Un rob străini și rude al lor ... nesățioasă cu cinstea se hrănește De la străin și rude, făr-a putea-o da. XIV Visu-și mai ținea șirul, dar cu ceva ...

 

Petre Ispirescu - Porcul cel fermecat

... Casa n-avea nici o podoabă; dară în mijloc era o masă o masă mare cu un covor scump pe dânsa, și dasupra o carte mare deschisă. Fetele, nerăbdătoare, voiră a ști ce zicea în cartea aceea. Și cea mare înaintă și iată ce ceti: "Pe fata cea mare a acestui împărat are s-o ia un fiu de împărat de la răsărit. " Merse și cea mijlocie și, întorcând foaia, ceti și ... întâmplarea aceasta, când, într-o zi, se înfățișe la împăratul fiul unui împărat de la răsărit și-i ceru de soție pe fata cea mai mare. Împăratul i­o dete cu mulțumire. Făcură nuntă înfricoșată și peste trei zile o petrecu cu cinste mare până la otar. Peste puțin, așa făcu și cu fata cea mijlocie, pe care o ceruse un fiu de împărat de la apus. Cu cât ... să dea lumii peste câteva luni. Când, într-o zi, văzu trecând pe acolo o babă cloanță vrăjitoare. Ea, care nu văzuse oameni de atâta mare de timp, era jinduită, și o chemă să mai vorbească cu dânsa câte ceva ...

 

Emil Gârleanu - Oratorul

... îmbucă tabachera cu tutun, iar coana Tica Filoreanu îi puse în portofel vreo două scobitori, căci se putea, după întrunire, soțul dumneaei să guste câte ceva, cu prietenii. Peste câteva clipe trăsura luneca, sprintenă, spre sala Jupiter, unde se ținea întrunirea despărțirii a III-a. La intrarea ... spuie un cuvânt, în vreme ce, de partea ceealaltă, sala duruia de tropote, ca și când năvălise în ea o herghelie speriată. În sfârșit, cu mare greutate, conul Tase izbuti să se îndrepte spre ușă. Alegătorii din cealaltă despărțire vor fi pierdut răbdarea. Trebuia să se grăbească. Dar, drept în ușă ... fața sălii Apolon din despărțirea a IV-a. Sala, plină; în ea, un frământ cumplit de nerăbdare. În despărțirea aceasta erau foarte mulți cârciumari, care știuseră cum să vie la întrunire. De la cele dintâi vorbe ale conului Tase, urletele ridicau acoperământul. În mijlocul tuturor, un sfrijit ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>