Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru (ATUNCI) CÂND
Rezultatele 221 - 230 din aproximativ 1085 pentru (ATUNCI) CÂND.
Petre Ispirescu - Broasca țestoasă cea fermecată
... nedomirire, ia așa numai ca să zică și el că face ceva, bălăcea cu nuiaua prin apă, și făcea haz cum sare stropii de apă, când o lovea. Apoi începu a cugeta. El vedea că fiecare strop de apă, când pică înapoi la matcă, se face câte un armean (cerc) împregiurul lui, și de ce merge se mărește, până ce intră iarăși în sânul matcei ... simțea că îl atinge. Atunci își luă inima în dinți și strigă: - Asta să fie logodnica mea. - Îți foarte mulțumesc, dragul meu iubit, îi răspunse atunci broasca. Cuvântul tău a sfărâmat toate farmecele ce mă țineau înlănțuită. Tu ești ursitul inimii mele. Pe tine te voi urma până voi ... de trei ori peste cap și se facu om ca toți oamenii. Vorbiră ce vorbiră, apoi fiul împăratului îi zise să se gătească să meargă. Atunci ea îi răspunse: - Dragul meu logodnic, trebuie să știi că și eu sunt fată de împărat, și încă fată de împărat mare, și avut, și ... ca unul ce nici dânsul, deși era fecior de împărat, nu mai văzuse asemenea scumpeturi. Și fiind gata băile și apa încropită numai ca laptele ...
Ion Luca Caragiale - Sfânta Ghenoveva
... orașul Tirului spunea cum că sfântul Simion Stâlpnicul, care patruzeci de ani a petrecut sus pe un stâlp în post și-n cucernicie, când vedea pântre mulțimea târgului negustori din Galia, le zicea: — Dar sfânta voastră Ghenoveva ce mai face?... Să-i spuneți când v-ăți duce la urma voastră multă închinăciune din partea robului lui Dumnezeu Simion, care o roagă să-l pomenească și pe el în rugăciunile ... au sleit ne-apărat toate mijloacele de hrană ale cetății, și a-nceput să bântuie o foamete cumplită, că piereau oamenii cu zecile. Atunci a venit sfânta Ghenoveva și a spus că va aduce ea, cu ajutorul lui Dumnezeu, hrană. S-a suit ... ani, a adormit; și au îngropat-o în biserica sfinților apostoli Petre și Pavel pe un deal, ce s-a numit d-atunci Dealul Sfintei Ghenoveva. După moartea ei chiar, a urmat să facă minuni peste minuni. De câte ori a fost Parisul bântuit ... biserică... Dar ce folos! Sfânta tot mâhnită a rămas acolo sus, zicând: „Dacă Parisul meu nu mai are nevoie de ocrotirea mea, ...
George Coșbuc - Povestea căprarului
... George Coşbuc - Povestea căprarului Povestea căprarului de George Coșbuc Publicată în Literatură și artă română , 1899, nr. 1 (25 nov.) Când ne-au respins de la movilă, Căzurăm mulți pe-aceste lunci. Și-ntreg un regiment atunci, De ce-a văzut, a plâns de milă. În șiruri strânse și-mproșcând Necontenit cu foc mulțimea, Se da-ndărăt dorobănțimea ... s-a-nvârtit Spre frate-său, căzând deodată Cu fața-n jos, părând c-ar vra Să-l apere pe mort așa Și-atunci coloana-naintată A turcilor, sosind povoi, I-a și cuprins, urmându-și goana, Și i-a-necat apoi coloana ... mai văzut apoi. Înfiorat și-acum îmi bate Cu jale inima, când scriu: Strivit de turci, să mori de viu, Veghind la capul unui frate! Când ne-am retras pe-acele lunci, Respinși de turci de la movilă, Un regiment întreg, de milă, A plâns de ce-a ...
... uneori zile întregi fără să înghită nimic, fiindcă nu se putea mișca. Și-acum, în urmă, avea niște dureri grozave. Urla. Și mai ales noaptea, când nu avea cu ce să se mai ia, când nu mai vedea pe ceilalți câini, când rămânea singur, numai el și suferința lui, mai ales nopțile îl chinuia boala. Și urla. Mai întâi gemea, înăbușit, cu gura închisă, cu limba zgârcită ... a zărit stăpânul de departe venind spre el, cu mâinile la spate, ținând ceva ce sclipi la o întorsătură în bătaia soarelui. Pentru el venea. Atunci, în sufletul lui parcă a-ncercat nu o durere, ci o jale, o jale grozavă, o jale adâncă pentru stăpânul pe care-l ... vergile ce i se cuveneau. Și jalea aceasta parcă-i dădu puteri; se sculă și, scheunând, plângând, se târî către stăpânul lui, se târî și, când ajunse, îi linse picioarele, ca și cum și-ar fi luat rămas bun. Apoi închise ochii și, încolătăcit, așteptă. Așteptă mult. I se făcuse milă ... și cum cineva l-ar fi gonit din urmă, se depărtă cât putu mai repede, ieși din curte și o luă pe drum, înspre pădure. ...
... plini d-eres Dulci cuvinte nențelese, însă pline de-nțeles. Al vieții vis de aur ca un fulger, ca o clipă-i, Și-l visez, când cu-a mea mână al tău braț rotund îl pipăi, Când pui capul tu pe pieptu-mi și bătăile îi numeri, Când sărut cu-mpătimire ai tăi albi și netezi umeri Și când sorb al tău răsuflet în suflarea vieții mele Și când inima ne crește de un dor, de-o dulce jele; Când pierdută razimi fața de-arzătorul meu obraz, Părul tău bălai și moale de mi-l legi după grumaz, Ochii tăi pe jumătate de-i închizi ... ocol - Noaptea stelelor, a lunei, a oglinzilor de râu Nu-i ca noaptea cea mocnită și pustie din sicriu; Și din când în când vărsate, mândru lacrimele-ți șed, Dar de seci întreg isvorul, atunci cum o să te văd? Prin ei curge rumenirea, mândră ca de trandafiri, Și zăpada viorie din obrajii tăi subțiri - Apoi noaptea lor albastră, a ... meu - Călin; Mama-mi spune câteodată, de-o întreb: a cui-s, mamă? - Zburătoru-ți este tată și pe el Călin îl cheamă." ...
Mihai Eminescu - Călin (file din poveste)
... plini d-eres Dulci cuvinte nențelese, însă pline de-nțeles. Al vieții vis de aur ca un fulger, ca o clipă-i, Și-l visez, când cu-a mea mână al tău braț rotund îl pipăi, Când pui capul tu pe pieptu-mi și bătăile îi numeri, Când sărut cu-mpătimire ai tăi albi și netezi umeri Și când sorb al tău răsuflet în suflarea vieții mele Și când inima ne crește de un dor, de-o dulce jele; Când pierdută razimi fața de-arzătorul meu obraz, Părul tău bălai și moale de mi-l legi după grumaz, Ochii tăi pe jumătate de-i închizi ... ocol - Noaptea stelelor, a lunei, a oglinzilor de râu Nu-i ca noaptea cea mocnită și pustie din sicriu; Și din când în când vărsate, mândru lacrimele-ți șed, Dar de seci întreg isvorul, atunci cum o să te văd? Prin ei curge rumenirea, mândră ca de trandafiri, Și zăpada viorie din obrajii tăi subțiri - Apoi noaptea lor albastră, a ... meu - Călin; Mama-mi spune câteodată, de-o întreb: a cui-s, mamă? - Zburătoru-ți este tată și pe el Călin îl cheamă." ...
Ion Luca Caragiale - Lascăr Catargiu
... ei un miraj, o fata morgana: România deplin fericită prin regimul reprezentativ. Ce s'a întâmplat? Ce se'ntâmplă totdeauna cu fata morgana: când dai să te-apropii de ea, se topește în aer. Atunci, o urâtă ironie a soartei: proclamarea redeșteptării și emancipării noastre politice a fost semnalul inaugurării celei mai teribile și înjositoare tiranii ... adresa la loc, imită mișcarea prințului și puse mâinile la spate. Cuza simți că trecuse măsura: își desfăcu mâinile și întinse dreapta către președintele Camerei; atunci, acesta făcu asemenea și întinse lui Cuza adresa. Când la 2 Maiu, soldații au năvălit în Cameră, deputații au sărit toți nebuni pe ferestre. Lascar Catargiu sta la biuroul său de președinte și scria ... Catargiu, apărătorul libertății parlamentare contra unei lovituri de stat, și-a terminat procesul-verbal și a plecat fără să se pripească. Când cu scandalul dela 5 Aprilie, mulți tineri au plecat dela Cameră în trăsuri închise pe partea din dos a Mitropoliei. Lascar Catargiu, prim ... n'a pipăit niciodată cu ezitare terenul: a pus piciorul ferm și a pășit sigur cu fruntea'n sus; iar ...
George Topîrceanu - Pe un volum de Eminescu
... pace. În literatura noastră, acest poet există, după cum vom vedea (ca un ecou tardiv al unor cenacluri literare din Franța), sub două aspecte diferite. Când e sincer, el e victima unui bovarism inofensiv de care nu se va lecui niciodată. Un soliloc. Singur el e în stare să-și priceapă ... vreme alteia, deși e numai de o șchioapă, nu-i vezi fundul, fiindcă e tulbure. * Rar întâlnim la Eminescu neologisme sau cuvinte abstracte și generale. Când întrebuințează de acestea, el le concentrează sau le personifică, dându-le viață poetică: S-a dus amorul, un amic Supus amândurora... Uitarea le ...
Constantin Stamati - Ciuma dobitoacelor
... Iar el începu așa porunca sa să rostească: „Să știți, amatelor mele, Că cerul urgisit este de-a noastre păcate grele, Și atunci ne va ierta Când acel ce dintre noi fiind mai mult vinovat Chiar de bunăvoia sa Va primi să-l jertfim cerului neîndurat; Și pe lâng-această pârgă plecată ... Dar ca să știm, Cine va fi mai greșit și pe acela să-l jertfim, Mai întâi și voi ca mine dreptul să mărturisiți, Și atunci o așa pârgă pe dreptate hărăzită Cu priință și plăcere în cer va fi primită.â€� „O, bunule împărate, strigă vulpea-nșelătoare, Mâncând bietele ... căngi, cu colți mari și ascuțiți, Tot așa s-au îndreptat, Nu numai că n-au păcat, Dar că pot să fie numite De sânte. Atunci și neghiobul bou să aibă rând au cerut, Zicând: „Și eu Sunt greșit, căci într-o iarnă de demult Stăpânul mă hrănea rău; Deci ...
Ivan Andreievici Krâlov - Ciuma dobitoacelor
... Iar el începu așa porunca sa să rostească: „Să știți, amatelor mele, Că cerul urgisit este de-a noastre păcate grele, Și atunci ne va ierta Când acel ce dintre noi fiind mai mult vinovat Chiar de bunăvoia sa Va primi să-l jertfim cerului neîndurat; Și pe lâng-această pârgă plecată ... Dar ca să știm, Cine va fi mai greșit și pe acela să-l jertfim, Mai întâi și voi ca mine dreptul să mărturisiți, Și atunci o așa pârgă pe dreptate hărăzită Cu priință și plăcere în cer va fi primită.â€� „O, bunule împărate, strigă vulpea-nșelătoare, Mâncând bietele ... căngi, cu colți mari și ascuțiți, Tot așa s-au îndreptat, Nu numai că n-au păcat, Dar că pot să fie numite De sânte. Atunci și neghiobul bou să aibă rând au cerut, Zicând: „Și eu Sunt greșit, căci într-o iarnă de demult Stăpânul mă hrănea rău; Deci ...
Constantin Stamati-Ciurea - Istoria unui țânțar
... sânul florii lotus1, ce-și întinde buchetele sale mirosiÂtoare pe luciul oglinzii apelor acelui lac, nu am uitat cele mai mărunte detailuri ale momentului când am intrat în viață; căci cu toate că viața noastră este scurtă și în comparație cu viața omului se poate numi numai o clipeală, pentru ... să sparg învelitoarea mea. Dar silințele mele erau zaÂdarnice, căci pielicica învelitoarei în care mă aflam, fiind elastică, se-ntindea fără să se rupă. Atunci în desperare mi-am scos paloșul din teacă și am început cu sârguință a borteli în larvă. Îmi sucÂcese2 a face ... antenele. Ștergându-mi paloșul de umezeală, am voit să-l trag îndărăt, dar dintr-o mișcare neghioabă luntrișoara s-a plecat pe coastă. Atunci auzii din floarea lotusului glasul maÂmei mele, ce striga cu îngrijire: te vei răsturna și te vei îneca, fiul meu, astâmpără-te și stai ... fost mareșalul țânțarilor, care a biruit, cu legiunile sale, oștirile lui Rama, care voia să treacă cu armata sa istmul mlăștinos spre Iava. Atunci voinicele legiuni ale tatălui tău, atacându-i, le-a supt sângele într-atâta, încât toată armata lui Rama a fost silită ...