Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DE��I
Rezultatele 2191 - 2200 din aproximativ 2247 pentru DE��I.
Garabet Ibrăileanu - Caracterul specific național în literatura română
... a lui Bolintineanu, ale cărui romane ar umplea altfel un gol în proza muntenească din epoca respectivă, dar care, nu numai din cauza lipsei de forță creatoare a acestui scriitor, ci și din cauza influenței romantismului francez de mâna a cincea asupra lui, sunt sărace ca document, ne dau atât de puțin -- mai nimic -din viața epocii de atunci și tot atât de puțin din sentimentul ori atitudinea specific românească față de acea viață. Pentru probă, vom observa că Alecsandri (care nu strălucea doar printr-o deosebită putere de a crea imitând viața), chiar când localizează o comedie ori o farsă franceză, pune în ea atât de mult din relațiile noastre, o atitudine atât de națională și o limbă atât de românească și caracteristică personajelor, încât comediile lui localizate sunt documente indispensabile pentru cunoașterea concepției de viață (noi l-am utilizat pentru a defini "spiritul critic" al epocii) și pentru cunoașterea societății din vremea lui -- ca și a ... care a fost vorba până acum, se găsesc la toți scriitorii moldoveni și i ...
Iancu Văcărescu - Bineînțeleșii
... Iancu Văcărescu - Bineînţeleşii Bineînțeleșii de Iancu Văcărescu ( Dialog ) Apărută în volumul Colecție din poeziile d-lui marelui logofăt I. Văcărescu , cap. Epigrame (1848) Preotului, ce citise Pe una ce-n grab' murise, Zicea o cocoană bună: "— Șade rău să spui minciună ! L-alții ... Că opt abia-mi ud un dinte; Și mi-au spus mulți că e-a minții, Des așa tot să-mi spăl dinții, De
... Vasile Alecsandri - Ciobanul De mic, sărăcuț de mine, Crescui tot pe mâini străine. Sărăcuț de maica mea! Mă băgai la cioban slugă, Îmi deteră cață, glugă. Sărăcuț de maica mea! Luai oile-n porneală Să le duc la pășuneală, Sărăcuț de maica mea! Lupii-n goană le luară, Jumătate le mâncară. Când văzui în cea din urmă C-o să rămâi fără turmă, Plec spre bâlci ... crâsmă-n vale, Crâșmăreasa-mi iese-n cale Și mă strigă: Vin', băiete! Și să gust vinul îmi dete. Vinul bun, ocaua mare, Băui vinul de gustare. Băui trei zile de vară, Strigând scoate mereu, cară. Cu lăutari și cu gloată Băui, nene, turma toată. Sărăcuț de maica mea! Când văzui că după toate Încă și dator mă scoate, O capră ce-mi rămăsese Și prin crânguri se dusese O luai la ... sub bărbioară. Măcelarii alergară, Carnea-ndată-o cumpărară, Și pielea ei tăbăcarii Și mațele lăutarii. Iaca veni și românul Păgubașul și stăpânul, Mă lega vârtos de coate Cerând seamă pentru toate, Sărăcuț de
Nicolae Filimon - Paralelism între fosta direcțiune și cele de astăzi
... disciplină. Lăsăm la o parte anacronismurile în decorațiuni și costume, căci am avut neplăcerea a vedea pe Nabucodonosor și pe Saul , în loc de a se reprezinta în scene de stil ebraic, haldeu sau egipțian, în mijlocul unor scene sau decoruri de stil gotic. Într-un repertoriu întreg de opere de diferite epoce și locuri, de care s-a înavuțit teatrul nostru într-un curs de mai mulți ani, n-am văzut mai mult de două sau trei costume și acelea in contradizione aperta [1] cu epoca și locul. Costumele rustice de diferite locuri, precum în Somnambula , Elixir d’amore, Luisa Miller și Linda , erau unele și aceleași, adică o uniformă: corpul de gardă a lui St. Ermandad, care vine în Barbiere di Sevilla să împace gîlceava din casa doctorului Bartolo sau, ca să zic mai ... mai fi prodigate tocmai la pasagele cele mai rău esecutate și chiar false, ca să nu mai dăm ocaziune impresarilor a ne taxa de ignoranță muzicală și de lipsă de gust și să scăpăm de
Vasile Alecsandri - Prietenii românilor
... a răbdat cu bărbăție atâtea furtuni grozave și cum se mai află încă astăzi pe picioare! Năvăliri de limbi străine, războaie crâncene și necurmate, împilări de tot soiul, înrâuriri fatale de corupție, prigoniri sistematice, focuri, secete, epidemii crude și, mai presus decât toate, dezbinări chiar între frați de același sânge și nume, nimic nu i-a lipsit, nici una dintre aceste grozave rele nu a înconjurat pământul locuit de români, încât două mari adevăruri se înfățișează minții omenești la priveliștea acestui negru tablou de calamități: cea întâi, că mult greșiți au fost romanii în ochii dumnezeirii, dacă, după atâtea veacuri, strănepoții lor sunt încă astfel pedepsiți; cel al doilea ... închina armelor sultanilor, chiar atunci ele au făcut pe învingători ca să recunoască naționalitatea lor, primind suzeranitatea, iar nu jugul acestora. Articolul 1 din tractatul de la 1392 între valahi și Baiazid I recunoaște Valahiei dreptul de a se guverna prin înseși legile sale, precum și dritul de a face război și a încheia pace; afară de aceasta, prințul Valahiei a păstrat totdeauna putere de viață și ...
Dimitrie Bolintineanu - Copilașii
... Dimitrie Bolintineanu - Copilaşii Copilașii de Dimitrie Bolintineanu ,,Seara primaverii caldă Cu dulci lacrime ne scaldă; Austrul ne-adoarme lin În duiosul lui suspin, Iar a nopții stea tăcută ... grădină, Casa ta voi părăsi Și-n deșerturi voi fugi." Doamna zice și pe loc Brădiorii cad în foc; Dar prin iarba cea-nflorită Și de rouă poleită, P-un tapet de ghiocei, Iată c-au sărit scântei, Și scânteile rouate Și de soare sărutate Se schimbară-n doi feciori Drăgălași ca două flori. — ,,Noi suntem cei doi feciori Cu cosițele-aurite... Șir'te mărgărite!" Mărgărelul, cât ... în lăcrimele. Împăratu-a cunoscut Copilașii ce-au pierdut, P-a lor maică doritoare El o scoate din prinsoare. Însă soața-i
Antim Ivireanul - Aceasta o am zis când m-am făcut mitropolit
... cum zice fericitul Pavel, vrut-au Dumnezeu să vie Fiiul lui, să se nască din muiare, să se facă supt lĂ©ge, ca pre cei de supt lĂ©ge să-i răscumpere; s-au făcut om din Născătoarea de Dumnezeu și pururea fecioară Mariia, au petrecut în lume împreună cu oamenii și vrând să tragă limbile la cunoștința dumnezeirii lui și să-i învĂ©țe lucruri preaslăvite și poruncă noao și viiață cerească, cerca să afle slugi acestor porunci; și n-au căutat cetăț, nu s-au uitat ... cu mijlocul cu carele au ales pre proroci. Și ce face? Au luat iară propoveduitori Evangheliei nu păstori, ca pre proroci, ci păscari, și vânători de pĂ©ște și i-au trimis să propoveduiască lumii bunavestire și le încredințează în mâinile lor și în limbile doftoriia lumii, zicându-le: Veniți după mine și voiu face ... făpturile, izvorul preaînțelepciunii, adâncul cel neurmat al bunătății întru adevărat și adâncimea cea nehotărâtă a bunii îndurări, însuși ca un stăpân și iubitoriu de oameni, să trimiță darul Duhului Sfânt pre cinstit și cel de Dumnezeu încununat cap al prealuminatului domnului și al nostru de ...
Nicolae Filimon - Schițe trase din viața și scrierile muzicale ale celebrului maestru G. Verdi
... o viață fără speranță și fără proiecte, o viață, zicem, de apatie și melancolie, în care nu îndrăzni a cere nici o distracțiune de la artă, pentru că cunoștea neputința ei de a-i alina o durere atît de mare. În fine, după acest period de timp, plin numai de memoria pierderii consoartei sale, d-l Merelli prezentă lui Verdi un libret ce fusese declarat de nemuzicabil de către un maestru, al cărui nume de delicateță îl vom ține secret; acel libret era opera Nabucodonosor . Plăcu prea mult lui Verdi acest grandios argument, îl învesti numaidecît cu o muzică briliantă ... un nou triumf simpatia și entuziasmul ce aveau milanezii pentru dînsul. După vreo cîteva luni, adică în toamna anului 1844, dete la Roma frumoasa opera I due Foscari , care-i procură o a patra solemnă consacrare reputațiunei sale dobîndită cu o așa de mare celeritate și susținută printr-o serie neîntreruptă de succese briliante. În urma acestei repezi espozițiuni de fapte, ni se pare de prisos a mai adăoga că toate teatrele principale din Italia voiră a avea opere noi
Garabet Ibrăileanu - Addenda la privind viața
... îi purtăm în fundul sufletului nostru ca într-un mormânt. Dispariția acestui mormânt viu, în care zac cei ce au fost noi, ne inspiră groaza de moarte. De aceea oamenii lipsiți de sentimentul trecutului sunt mai bravi în fața morții. În viață fiecare purtăm un steag pe care e scris cu litere mari: Eu ! Culmea discreției este ... să știi să-ți ascunzi discreția. Animalele casnice devin pentru unii din noi persoane, față cu care simțim că avem îndatoriri sociale și morale. Sufletele de rând dau altora tocmai contrariul de ceea ce cer de la alții. Realist în observație și idealist în aspirații -- este fizionomia sufletelor bine organizate. Nu clădi pe nisip, nu clădi pe ipoteza sentimentelor altora pentru ... dânsa ca și cum nu ar prezenta nici o primejdie pentru cinstea ta. Prietenia amoroasă -- amorul ipocrit cu sine însuși. Nimene nu va putea descoperi de ce anume lucru ne temem, când ne temem de moarte, cum nimene n-ar putea spune ce vrea, când ar putea fi întrebat, mai înainte de a se naște, pentru ce dorește viața. Numai proștii sunt destul de inteligenți ca să nu- ...
Antim Ivireanul - Dedicația din Noul Testament, tipărit la București, în anul 1703
... focul; pleacă-se în sânul pământului piatra; aleargă apele în brațele mării; și în scurte cuvinte toate lucrurile cătră chendrul lor să pleacă. Deci dară de iaste așa, nu iaste nicidecum minune, de vreme ce acestui dumnezeesc Testament toate ce sunt în sânul credinciosului, iubitoriului de Hristos și creștinescului tău suflet, ca la un chendru firesc aleargă. Pentru ce? Că precum cĂ©le sfinte să cuvin sfinților și cĂ©le sfințite ... le creștinești, creștinilor să cuvin. Multe adevărate creștinești și de Dumnezeu plăcute și de suflete folositoare cărți, dentru ale mării-tale cheltuiale, spre folosul cel de obște, s-au dat; iară de cât toate mai folositoare de suflete și mântuitoare iaste aciasta a Noului Testament. Pentru că, de vrĂ©me, după cum zice fericitul Pavel, alt nu iaste Evangheliia, fără numai putĂ©rea lui Dumnezeu spre mântuire la tot cela ce crĂ©de ... am învrednicit a-i fi fii prin botez. Prin Evanghelie eu pre voi am născut. Deci câtă plată socotești, prealuminate doamne, să iai de la bogatul dătătoriu și platnicul Dumnezeu pentru tipăritul dumnezeeștii aceștiia și de ...
... Mihai Eminescu - Calul troian Calul troian de Mihai Eminescu Și ascultând așa fel de-al unora îndemn, Băgară în cetate pe calul cel de lemn Ș-apoi pe veselie, pe chef se așternură Pân- ce în miezul nopții pe toții somnu-i fură... Din calul acel mare elinii se coboară, Cu pază ei prin uliți în pândă se strecoară; Cum văd că mic și mare căzuse-n ... făclii în noapte pe-a zidurilor creste. Din Tenedos văzură luminile aceste Și-mplătoșați cum fură, armați cu lănci și săbii, S-apropie de țărmuri pe negrele corăbii. Când peste lumea toată domnea a nopții slavă Ei prea cu molcomișul și fără de gâlceavă Intrară în cetate... oricare repezi Și începur-în toții a da și a snopi. Tăiau bătrâni și tineri, din mic ... până la mare, Ostași în floarea vârstei și tinere fecioare... Și-s chiote, blesteme din inimă, rărunchi. Prin porțile cetății curgeau pân-în genunchi Șiroaiele de sânge... pe pruncii cei de țâță Îi aruncau în flăcări, să nu rămâie viță Și urmă de Troada... Și dând în visterie Grămezile