Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ÎN CE
Rezultatele 2171 - 2180 din aproximativ 2180 pentru ÎN CE.
Alexandru Vlahuță - Mă visasem într-un nor
... Ca o noapte închegată purtând demonii pe sine: Am văzut pe el durerea despletită alergând, Scoțând gemete cumplite, mări de lacrime făcând, Și veninul ei în clocot pân la porțile cerești Să-nălța și cădea iarăși peste inimi omenești. Am văzut hidoasa crimă cu ochi mari și sângerați, Cu cuțitul într ... am văzut-o dezbrăcată, Cu corupția pe buze și cu inima-nsetată De plăceri neomenoase, lipind de profanu-i sân Gura oarbei tinerețe și storcând în ea venin. Am văzut deșertăciunea, uriașă,-mpodobită, A nimicului regină, de mărire amețită, Rătăcind, oarbă de visuri, după-nalte idealuri, Ca o scândură ... groază și omor. Am văzut talente-n zdrențe, Cinstea de foame murind. Am văzut Puterea mândră pe Dreptate pălmuind, Sărăcia-n jgheab de rele ca în guri de lei zvârlită; Ș-Avuția nemiloasă, în orgie tăvălită. Am văzut nespuse viții demonii neadormiți, Uricioși ca ceasul morții și ca moartea nemblânziți, Fără cap, cu trup de patimi, și cu brațele ...
George Topîrceanu - Demostene Botez: Prohod
... George Topîrceanu - Demostene Botez: Prohod Demostene Botez: Prohod de George Topîrceanu În orașul nostru putrezit în ceață Unde toată ziua cântă catirinci, Au murit cinci oameni într-o dimineață Și i-au dus la groapă, morți, pe câteșicinci. După-aceea alții ... toți își văd de treabă, Unul la catedră, altul la proces. Rareori din treacăt se oprește-o babă, Și pe urmă pleacă după interes. Doar în deal, departe, la Eternitate, S-a pornit un clopot ca să-i indispună... Bate-a deznădejde și-a pustietate ... I-auzi cum mai sună... Ca un glas de moarte singur în furtună, Sună lung să spună zării-ndepărtate C-a uitat, pesemne, ce-a avut să-i spună... I-auzi cum mai sună, I-auzi cum mai bate... Dar nu se oprește nimeni să-l audă ...
Vasile Alecsandri - Zilele Babii
... i degerat. Bietul soare-n fărmecare Perde lustru-i aurit Sub răsuflul ei cumplit. El pe lume nu mai are Nici apus, nici răsărit. Iar în lipsa lui, pământul Zace-n triste amorțiri, Bântuit de vijăliri, Căci ferească Domnul sfântul De-ale Babelor iubiri! La răsuflul lor deodată Tot ce-i verde, înflorit, Cade, moare vestezit. Turba lor e nempăcată, Dorul lor neîmblânzit. Ele știu să-ncurce firul Feți-frumoșilor, pe plac. Știu să schimbe ... Cuibul râde, ciripind, Lumea se desmormântează Și renaște înflorind. Iară Baba prin răstoace Ca o ciumă alergând, Vaietându-se, plângând, Scutură-ale ei cojoace Când în ploaie, când ningând. În bordei, în casă,-n șatră Ea pătrunde șuierând, Inimele-nfiorând. Spulberă cenușa-n vatră, Apoi iese-n câmp urlând. III Ea furtunele stârnește, Întinzând pe câmpul gol ... tremură și zice: „Babă, strechie de dor! Duce-te-ai într-un picior Valvârtej de pe aice Până-n iadul arzător! Duce-te-ai în cale oarbă Alungată de-un cocoș, Până-n fund la Mărul-Roș, Și pământul să te soarbă Fără giulgiu, fără coș!â€� Baba cată sus ...
Ion Luca Caragiale - Addenda - Justificarea unor expulzări
... cererile lor de încetățenire pe merite și pe drept, au devenit pe cale legală cetățeni români; ei sunt comercianți, profesori, advocați, medici și chiar ofițeri în armată, funcționari publici; în fine sunt ceea ce, fără deosebire, poate fi orice cetățean român, ei sunt români și ca atari se bucură și dânșii de toate drepturile și private și publice de ... se bucură tot cetățeanul român. Care va să zică, Statul român avea tot dreptul să crează că a resolvat în sfârșit cestiunea israelită. Ce s'a întâmplat însă ? O seamă de Evrei dela noi, în genere de proveniență galițiană, - oameni pribegiți aci din cauza scurerii de acolo a acestui element, ce se înădușă trăind multă vreme în masă la un loc prea strimt pentru libera mișcare a pornirilor lui de rapacitate, - au început să agite din nou chestiunea israelită, odată ... cu Statul nostru ? Acei oameni străini cari, adăpostiți aci la noi de furtunile și mizeria de aiurea, n'aveau încă drepturile de cetățenie. Și din ce pricină această furie semitică ? Din dorința de a căpăta acele drepturi. Nu; încă odată: daca nu și-ar găsi lucrul explicare ...
Alecu Donici - Râul și heleșteul
... Alecu Donici - Râul şi heleşteul Râul și heleșteul de Alecu Donici (Hărăzită dlui Gr. Alexandrescu) — Ce vrasăzică, frate! Zicea către un râu vecinul heleșteu — Eu apele-ți mereu Le văz că sunt mișcate; Și cum nu obosești mi-e greu ... viață lină De desfătare plină; Căci eu, deși nu sunt pe hartă arătat, Deși nici un poet vrun vers nu mi-au cântat, Dar stau în maluri moi, Pe perini de noroi, Ca o cucoană mare Pe puful cel mai moale; De barce, plute, luntri nu sunt împovărat Și greutatea lor ... mi n-am cercat. Viața fără griji în pace mi-o petrec, Căci toate pre pământ ca vânturile trec, Deșertăciunile lumești eu le urăsc Și în filosofie prin somn mă adâncesc. — Dar filosofisând, Pătruns-ai legea bine: Că apele, mișcând, Păstrează prospețime? — Asupra ziselor lui, râul au răspuns -- Și ... a mea neadormire Cu care am urmat acestui înțeles Și pentru care sunt din râuri eu ales. Iar tu de secete vei fi curând uscat, În trândavul tău pat! Această zicere au fost proorocie, Căci heleșteul sec degrabă s-au mâlit, Iar râul astăzi stă un râu de toți slăvit, Mișcând ...
Ștefan Octavian Iosif - Fîntîna vrăjită
... vrăjită Fîntîna vrăjită de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Jos, la fîntîna dintre plopi, Descînt-o vrăjitoare. Se umflă apa — joacă stropi În scăpătat de soare. Se umflă apa, scade iar, Și parcă vrea să fiarbă, Se-ndoaie plopii și tresar, Vrăjiți de hîda oarbă. Și tot șoptind ... S-aruncă-n șea și pleacă. Dar nici doi pași nu face-n drum, Stă roibul, sforăiește, Și două brațe-l prind acum Pe călăreț în clește. Se apără cu suflet stîns, Și luptă, și se zbate, Dar vrăjitoare-l ține strîns Și-i călărește-n spate. Cu pintenii el bate ... eți duce, Suflați asupră-i de trei ori Și faceți sfînta cruce, Căci la fîntîna dintre plopi Stă baba blestemată, Și nu dezleagă zece popi Ce
... Vasile Alecsandri - Bobii Trage, mândro, cu bobii, [1] Nu-ți mai lăcrima ochii. De-or cădea bobii în zece, Să știi că dorul nu-mi trece. De-or cădea bobii în opt, Să știi că mi-e dor de tot. ↑ A trage în 41 de bobi este un obicei foarte răspândit la români. Bobii prevestesc viitorul fetelor și al flăcăilor, și când, după deosebitele împărțeli în zece grămezi, și în opt, și în cinci, și în trei, rămâne unul pe dinafară, bobul sositor, atunci negreșit persoana dorită vine, dorul se împlinește. Babele prin sate sunt foarte dibace în tragerea bobilor pe sită. Mai sunt însă și țigance vrăjitoare, care se poartă din loc în loc și spun sorții cu oglinda sau cu cercetarea palmei de la mâna dreaptă. Românii, ca și strămoșii lor, au mare plecare a crede ... obiceiul de a face să plesnească în palme frunze de alun. În vechime, amorezii cercau iară să facă a sări pân-în podul casei sâmburi de măr, strângându-i între degete. Sâmburii de măr, curățiți de coajă, serveau la părinții noștri ca un mijloc de galanterie către ... ...
Ion Heliade Rădulescu - La Elvira
... mi a-ntonat. Dar cântă, a mea liră, accentele-ți sunt line. Vezi colo unde râul suspină trecător Sub salcea plângătoare ce trist se despletește, E neted locu-acuma și iarbă verde crește; Iar mâine...-o moviliță, o piatră... sub ea, dor. Ici trista filomelă și tineri ... namorată; Cu-acel sunet imită pe coarda-nfiorată Cântarea mea din urmă și ultimul suspin. Eu, deșteptat d-ast sunet din lunga-mi lungă pace, În saltul de viață pe loc m-oi avânta, Ca spirit al credinței în juru-ți voi svola, Cu-a ta credință-ndată într-una mă voi face. Și-n sacra mea ardoare ferice voi sorbi Acele ...
Urmuz - Puțină metafizică și astronomie
... singură și cea dintâi, când toate cauzele, din nenorocire, sunt și efecte și dau din ele efecte îndrăcit de multiple și de încâlcite. Deci la ce bun să vrei numai o singură cauză, o forță inițială are vrem (trebuie) să fie și generatoare, când ea însăși ține cu încăpățânare să dea ... materia cosmică, astrele să fi învățat chiar de la început a g(?) ceva; că e prea posibil ca ele să nu fi fost în stare, la încep nici măcar să se ceară afară, și nici chiar să zică „papa" sau „mamă". Asemenea, este foarte probabil - ziseră mai ... posibil ca ele să nu fi fost nici create, nici necreate, copii ai nimănui ieșiți din calcule reușite sau greșite și, cu chiu cu vai, în rate și hrăniți insuficient la institutul „Maternitatea cerească" cu lapte contrafăcut cu apă gazoasă de lăptărese! Căii-lactee. Că admițând că ele se învârtesc ... mică de procopseai pe setea mulțimilor și a distanțelor mari, fara rost și necesitaie. Parcă ar fi chiar puțin comic să te învârtești în veci de veci gratuit și numai pentru a te vedea alții... - Cum, interese meschine, egoiste la corpii cerești ? protestă plebea ideologică, naivă, care ...
Vasile Pârvan - Datoria vieții noastre
... îi dă - după meseria ce o are - hrana. Și memoria populară e foarte precisă: unele procedee își au începutul lor, identic cu forma de azi, în epoca preistorică. Continuitatea civilizațiilor populare în cursul mileniilor e propriu-zis un simplu reflex al continuității vieții din natură: evoluția acesteia se petrece în limite de timp așa de imense, încât sunt neaccesibile controlului uman; se poate așadar vorbi de o adevărată eternitate a primitivismului popular, conservativ ... rival. Deprins a nu avea nevoie de inteligență, Socialismul face abstracție de ea, neputându-și-o închipui ca un eventual rival. Capitalismul biruitor în Apus, calcă disprețuitor în picioare toate idealurile pentru care intelectualitatea, solidară cu poporul, a crezut că trebuie să lupte în războiul cel mare. Socialismul biruitor în Răsărit - cel puțin ca experiență trecătoare politică - începe prin a distruge tot ce nu primitivitate și bestialitate de masă amorfă. Pentru că e fără putere fizică, pentru că e puțin numeroasă, pentru că e supărătoare în cererile ei de sacrificiu, nerentabil, pentru inutila urmărire a idealului, Inteligența creatoare contemporană, e în