Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DE��I
Rezultatele 2161 - 2170 din aproximativ 2247 pentru DE��I.
... Mihai Eminescu - Singurătate Singurătate de Mihai Eminescu Cu perdelele lăsate, Șed la masa mea de brad, Focul pâlpâie în sobă, Iară eu pe gânduri cad. Stoluri, stoluri trec prin minte Dulci iluzii. Amintiri Țârâiesc încet ca greeri Pintre negre, vechi ... a țesut păinjeniș Și prin cărțile în vravuri Umblă șoarecii furiș. În această dulce pace Îmi ridic privirea-n pod Și ascult cum învelișul De la cărți ei mi le rod. Ah! de câte ori voit-am Ca să spânzur lira-n cui Și un capăt poeziei Și pustiului să pui! Dar atuncea, greeri, șoareci, Cu ușor-măruntul ... sare Când aud că sună cleampa... Este Ea. Deșarta casă Dintr-o dată-mi pare plină, În privazul negru-al vieții-mi E-o icoană de lumină. Și mi-i ciudă cum de
Vasile Cârlova - Ruinurile Târgoviștii
... și voi ați strălucit, Pă când un soare dulce și mult mai fericit Își răvărsa lumina p-acest pământ robit! Dar în sfârșit Saturnu, cum i s-a dat de sus, În negura uitării îndată v-a supus. Ce jale vă coprinde! Cum totul v-a pierit! Subt osândirea soartei de ... liniștit minut: De milă îl pătrundeți, de gânduri îl uimiți. Voi încă în ființă drept pildă ne slujiți Cum cele mai slăvite și cu temei de fier A omenirei fapte din fața lumei pier; Cum toate se răpune ca urma îndărăt, Pe aripile vremii de nu se mai arăt; Cum omul, când să fie în toate săvârșit, Pe negândite, cade sau piere în sfârșit. Eu unul, în credință, mai mult ... voi nădejde eu am de ajutor; Voi sunteți de cuvinte și de idei izvor. Când zgomotul de ziuă înceată preste tot, Când noaptea atmosfera întunecă de tot, Când omul de necazuri, de trude ostenit În liniștirea nopții se află adormit, Eu nici atunci de gânduri odihnă neavând, La voi fără sfială viu singur lăcrămând Și ...
George Topîrceanu - Cărturăreasa
... George Topîrceanu - Cărturăreasa Cărturăreasa de George Topîrceanu — Uite, ai un dar în casă, Vorbe bune, cu temei De la dama cea de verde, Dar să te ferești să-l iei. Pentru că nu minte cartea, Ea ghicește orice gând, Vezi, cu dama cea de tobă, Ceartă, lacrimi pe curând. Dragoste pe drum de seară Cu un crai de ghindă, și Gând la gând cu bucurie, Chiar o veste vei primi... Serioasă, visătoare, Cu ochi negri și cuminți, A rămas privind, copila ... dinți... — Cum e crai de ghindă, babo? — Nalt și oacheș, fata mea. — Și cu ochii mari și umezi, Și cam palid, nu-i așa? Seara, când să se dezbrace, Singurică în iatac, Pe obrajii ei s-aprinde Floarea rumenă de mac. Și privindu-se-n oglindă Își sărută brațul drept: â€�Crai de ghindă, crai de
Mihai Eminescu - Asta vreu, dragul meu
... Mihai Eminescu - Asta vreu, dragul meu Asta vreu, dragul meu de Mihai Eminescu  Iubești scumpa mea frumoasă Ghirlăndioara de-albe flori, Ce-ncunună grațioasă Buclele-mi ce-n vânturi zbor?  Nu, nu! Nu, nu!  Ce vrei dară, dragă, tu? Poate roza cea ... Ba nu, nu: cununa-n laur, Cinsă-n aur, aur, aur, Atunci este un tezaur: Asta vreu, Dragul meu!  Iubești, dulce drăgulină, Doina mea de tainic dor Ca pe lira mea suspină Dulce, blând, încetișor?  Nu, nu! Nu, nu!  Ce vrei dară, dragă, tu? Poate cântul de-armonie Care Eol îl adie Printre frunze, printre flori?  Ah! Când aurul suspină În punguța plină, plină, C-o cântare metalină! Asta vreu, Dragul ... Ah! Când aurul dulce sună În punguța mea nebună Nu-mi mai trebe alba lună! Asta vreu, Dragul meu!  Iubești patria-ți măreață Ce de glorii duce dor, Când în palida ei față Se deseamnă-un viitor? ÂNu, nu! Nu, nu! Ce vrei dară, dragă, tu? Poate visul mare ...
Mihai Eminescu - Doină (Ce stă vântul să tot bată)
... Mihai Eminescu - Doină (Ce stă vântul să tot bată) Doină de Mihai Eminescu Ce stă vântul să tot bată Prin frunza de tei uscată, Și frângându-i ramurile Să lovească geamurile? Iară tu de ce suspini Când privești peste grădini? Nu mai sta de tot ofta Și în gând nu mă mustra: Că atunci te voi uita Când nu s-or mai arăta Lângă mare râurile, Lângă drum pustiurile ... vei ști că te-am uitat, Când vei sta ca să mă-ngropi Pe cărarea dintre plopi, Ș-atunci vântul o să bată Prin frunza de tei uscată, Scuturând-o, risipind-o, De
Ștefan Octavian Iosif - Revedere (Iosif)
... Ştefan Octavian Iosif - Revedere (Iosif) Revedere de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție De la fereastră, din vagon, Văd satul alb sclipind în zare... Un șuier lung... Tresar mișcat... Simt inima bătîndu-mi tare. Văd poarta țărnii... Turnul vechi ... nu mai mă știe... În ochii lui naivi și mari Citesc un gînd, o dulce teamă... Și parc-ar vrea să-ntrebe-ncet : „Cine-i
Antim Ivireanul - Pentru taina maslului
... Antim Ivireanul - Pentru taina maslului Pentru taina maslului de Antim Ivireanul Maslul iaste o ungere care să face cu untdelemn curat pentru cei bolnavi și are putĂ©re prin blagoslovenia preotului să dea sănătate ... pre el cu untdelemn întru numele Domnului și ruga credinții va mântui pre cel bolnav și-l va scula pre el Domnul, măcar și păcate de va fi făcut erta-se-vor/lui. Și iaste materia maslului untuldelemn curat, iară chipul sunt cuvintele molitvei ce zice preotul (adecă): Însuți stăpâne sfințĂ ...
Vasile Alecsandri - Horea și Cloșca
... Cloșca-s la un loc Ș-au aprins un mare foc Și cântă voios în joc: ,,Pe cel câmp pustiu și-ntins Arde-un foc de noi aprins. Las' să ardă și să crească, Ca-i în țara ungurească! Trageți hora ca să joc La lumina celui foc! Ungurean, musteață lungă! Zis-am morții să te-ajungă! Zis-am parăi să ... Și de sus din înălțime L-am izbit în ungurime! Trageți hora ca să joc La lumina celui foc!" Horea, Cloșca, la un loc, Părăsiți de-al lor noroc, Ard, cântând voios în foc! Acest cântec, de o formă mai regulată și mai corectă, l-am pus în numărul baladelor fiindcă are un caracter istoric. La anul 1784, Horea și Cloșca, doi ... Transilvania, sătui de jefuirile și apăsările ungurilor, răsculară țara în contra lor. Douăzeci mii de români răspunseră la chemarea lor și răspândiră o groază atât de mare în maghiarime că aceasta fu silită a cere ajutor la Imperiul Austriac. Împăratul Iosef II trimise o armată întreagă asupra lui Horea ... care, după o luptă crâncenă, fură prinși la 28 februarie 1785 și aspru pedepsiți cu moarte. Tradiția spune că ei au fost închiși în curse de
Gheorghe Asachi - Călătoriul și cânii
... Gheorghe Asachi - Călătoriul şi cânii Călătoriul și cânii de Gheorghe Asachi Dineoare, un om pacinic, de mii grije-mpresurat, Pe o cale, în amurgul, trecea-aproape de un sat. Dulmecând pre el un câne, începu cumplit să latre; De asemene și alții, din bordeie și din șatre, Păzitorii câni de stână, cu dulăi ș-ogari urla, Cât de vuietul sălbatic toți munceii răsunau. Asurzit, plin de mirare, întrebă pe câni nu-s cine: Zgomotul și astă larmă, spuneți-mi, de unde vine? Însă nimene putut-au ca să deie vrun răspuns, Că lătra cânii, cățeii, din tunericul ascuns, Făr-a ști, cu toți ... deșertului om asta este chiar icoana vie: Cel rău scoate o minciună, alt nebun adaoge-o mie, Strigă, flacăra învită, Făr-a ști de ce-i stârnită! Focul din scântei precum, Născând, toate le preface În cenușă și în fum, Așa-a oamenilor pace O minciună au surpat Și ... s-au pierdut, Socrat pentr-o calumnie cupa morței au băut, Aristid s-au disțerat, Sțipion s-au defăimat, Staturi mari, ce-au înflorit, Tot de
Ștefan Octavian Iosif - Poezii populare maghiare
... Ştefan Octavian Iosif - Poezii populare maghiare Poezii populare maghiare de Ștefan Octavian Iosif Publicate în Floare albastră , 7 februarie 1899 Susănica Frumoasa Susănica zace, Sărmana, mai pe pat de moarte; De sete arde toată-n pară, Dar, vai ! părăul e departe. – Ia, mamă, repede cofița Și adă-mi apă din părău... Pîn’ ce bătrîna dă ... te-ai prinde Că mantaua eu mi-oi vinde Ca să beu? Eu, din vinurile-ți scumpe, N-aș sorbi o linguriță ! Fetei tale doar i-aș cere Ca să-mi dea un pic de
Mihail Kogălniceanu - Dorințele partidei naționale în Moldova
... fără nici o judecată asupra multora din iscălitorii acestei nevinovate petiții, au revoltat toate inimile; ele sunt prea cunoscute spre a avea trebuință de a se înșira din nou. Curțile de Constantinopol și de Sankt-Petersburg, voind a cerceta starea lucrurilor din Principate și reformele de care au neapărată trebuință, au rânduit la fața locului ca comisari împărătești pe EE. LL Talaat Efendi și Duhamel. De la 1 april și până acum, sfârșitul lui august, în toate tristele împrejurări ce au înconjurat țara, moldovenii au răbdat cu cea mai mare resignație ... cele mai barbare, strămoșii lor n-au cugetat măcar. O țară întreagă este lăsată în libera și neîngrădita urgie a unui domn îmbătat de pofta răzbunării, aprins de setea de a desființa tot ce mai este bărbat de cinste și de bine, tot ce mai are curaj de a protesta în contra răului. Toate armele, toate mijloacele îi sunt bune, numai să poată ajunge la scop. Spaima, pedepsele, lovirea libertății și ... prietenească și luările aminte ce Puterile au unele pentru altele [3] sunt întemeiate și toate celelalte tratate încheiate între Rusia și Turcia pentru Principate. Tratatul