Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA SĂ NU
Rezultatele 2121 - 2130 din aproximativ 2617 pentru CA SĂ NU.
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Oda II
... Cu darnica Sa mână Înaltul Creator! Privește pre câmpie aceste mii de flori, Acești crini nalți și mândri, aceste viorele, Nici Solomon în slavă-i nu se-mbrăca ca ele, Deși întâi în minte el fu-ntre muritori. Ascultă glasul legii ce Dumnezeu ți-au dat Prin fiul Său cel dulce, care pre toți ... punem în Domnul Dumnezeu Acela care-n nouri cu fulgerul trăsnește, Ce suflă și furtuna îndată risipește, Ce-ncinge orizontul cu mândrul curcubeu. Ce va să fie mâine nu te-ngriji a ști. De ziua cea de astăzi îl binecuvântează. De traiul tău, de hrană El singur priveghează; Urmează a sa ... lumii îți știe de nevoi. A fi de folos ție și altora gândește, A lui voință sfântă smerit o împlinește Și nu
... Tot de grâu mărunt [2] Și de arnăut, Dar cine descarcă Și cine încarcă? Un arap bogat Negru și buzat Cu solzi mari pe cap, Ca solzii de crap; Și cu buze late, Roșii și umflate, Și cu ochi holbați Și cu dinți smăltați. Dar pân' descărca Și pân' încărca, El ... Spune la tustrei Care moarte vrei? Moarte luminată Ori întunecată?" ,,Frățiorii mei! Vă jur la tustrei, Jur pe Dumnezeu, Pe Sufletul meu! Că-s nevinovată Ca apa curată. Ah! drăguții mei, Nu-mi fiți dușmănei, Nu vă-ntunecați Nu vă încruntați, Că-s o biată fată, Zău! nevinovată!" Iar frații Chirei, Hoții Brăilei, Șerpii Dunărei, Acasă-o duceau, Apoi ce făceau? O legau de ... căprioare Și nouri cu soare? Arzi în foc nestins, De noi trei aprins. Și te fă tăciune Și te fă cărbune Cu-arapi de vroiești Ca să te iubești!" Focul s-aprindea, Vreascurile-ardea, Para se suia, Chira, vai de ea! Gemea și plângea, Trupul își frângea, Și amar zicea: Frățiorii mei ... mă doare foarte! Ah! mă tem de moarte Fie luminată, Fie-ntunecată! Vai ș-amar de mine, Iată moartea vine, Vine, se repede Și nime ...
Alecu Donici - Țăranul și calul
... un rezultat: — Mă mir, cum zic de om că este o ființă, Aleasă prin a lui a minții iscusință? Eu nu văd la dâns' minte Măcar de un grăunte. Și oare poate fi mai mare nebunie Decât să scurme el ogoare pe câmpie, Și apoi să presare ovăs sau altă pâine, Când mult făcea mai bine Ovăsul să-l dea mie Ori murgușorului, iar pâinea la găine, Sau până în sfârșit să ție în păstrare? Încai s-ar fi văzut a lui scumpete mare. Iar ca să lepede pe dealuri și pe văi, E numai o dovadă Că oamenii în faptă Sunt foarte nătărăi! Dar toamna-mbelșugată Aduse multă roadă: La una ... îmblăcit Și-același cal din el au ospătat tain, Pe zi căușul plin. Nu e de lăudat A dobitocului semețul rezultat. Dar, oare nu așa? din oameni, îndrăzneții Cutează-a cerceta voința providenții, Făr-a putea străbate A ei orânduieli și căi nestrămutate ...
Alexei Mateevici - Hristos după cina cea de taină
... sfintele lui ținte, O, facă-se acuma Voințele Lui sfinte! Amin, amin, zic vouă, Așa îi scris în cer, Căci mâine pentru lume Eu trebui ca să pier. Și chiar și voi, ce astăzi Atâta mă iubiți, Cu toți în noaptea asta, Cu toți mă părăsiți!" — ,,Și eu! îi zice Petru ... de tine!" — ,,Și tu, o, Petre!" — ,,Doamne! Aceasta nu se poate!" — ,,Mă-i lepăda, o, Petre, De trei ori în astă noapte! Nu credeți că ca morții Eu intru în mormânt: În locul tot și vremea Eu între voi sânt; Puterea cea cerească În tot locul domnește Și ochiul Providenței Pământul ... popoare, Le arătați că-n lume Sunt toate nebunie, Că singura dreptate Trăiește, este vie. De fapte, fiecare În ceruri va răspunde, De Dumnezeu nimică Nu poate-a se ascunde. Dar mergeți prin noroade, Dreptatea cuvântați, Credința-adevărată La toți o arătați! Iar eu mă duc-nainte Și nu ... Prin sângele meu astăzi Pe om îl mântuiesc!" Apostolii rămas-au în mâhnire, Hristos de ei s-au despărțit, Spinosul drum spre răstignire Pe ei, ca
Ștefan Octavian Iosif - Sărbătoare (Iosif, 2)
... ulicioara ninsă și plină de-ntuneric Doar crivățul, unchieșul cel nebun, Își face mendrele și zburdă-n voie, Tot grămădind zăpadă În dreptul ferestruiei mici Ca s-o astupe. Dar ferestruia licărește vesel Și nu se lasă stinsă. Acolo stă cizmarul meu. Cu ochelarii vechi pe nas El bate cuie la lumina lămpii, Iar meșterița răscolește focul. Dar unde-i ...
George Coșbuc - Rugămintea din urmă
... am fost Ca frații, ba mai bine. Eu de-am avut un singur ban L-am împărțit cu tine; Și tu cu gura foc prindeai Să-mi dai ajutorare; Să-ți răsplătească Dumnezeu, Că-i bun și mare! Și-auzi acum! De-or întreba În sat de-a mea venire Tu-n loc ... s mort, Și-ar pierde mintea. Tu s-o amâi cu zi de zi Și spune-i câte toate, Ea e bătrână, n-are mult Să mai trăiască, poate; Și pentru ce să-i amărăști Și zilele puține? Că n-are-n lume bun și drag Decât pe mine. Iar Linii, de s-ar întâmpla Să vă-ntâlniți vrodată, Să-i spui că-s sănătos și-aș vrea S-o aflu măritată. Tu uită-i-te-n ochi să vezi De-o doare ori n-o doare; Iar dacă vei vedea-o stând Nepăsătoare, Să-i spui că m-ai lăsat rănit Pe umedele paie, Că doctorul în carnea mea Adâncă brazdă taie, Că de dureri eu mă izbesc Și ... dacă ochii ei atunci Mai tulburi se vor face, N-o mângâia! E de prisos, Te rog s-o lași în pace. O frunză veștedă nu ...
Ștefan Octavian Iosif - Aș pune cruce sărăciei
... Ştefan Octavian Iosif - Aş pune cruce sărăciei Aș pune cruce sărăciei mele De-aș fi un pictor meșter de icoane, Să zugrăvesc tablouri după toane, Împodobind biserici și castele. Potop de daruri, aur și coroane, De-aș ști clavir, vioară ca, prin ele, Să desfătez boierii-n cafenele Ori să culeg aplauze-n saloane. Nu-mi va zâmbi norocul niciodată: Pe lume tu mi-ești singurul tezaur, Tu, artă fără pâine, poezie! Și, ah! când alți petrec și se desfată ...
Heinrich Heine - Aș pune cruce sărăciei
... Heinrich Heine - Aş pune cruce sărăciei Aș pune cruce sărăciei mele De-aș fi un pictor meșter de icoane, Să zugrăvesc tablouri după toane, Împodobind biserici și castele. Potop de daruri, aur și coroane, De-aș ști clavir, vioară ca, prin ele, Să desfătez boierii-n cafenele Ori să culeg aplauze-n saloane. Nu-mi va zâmbi norocul niciodată: Pe lume tu mi-ești singurul tezaur, Tu, artă fără pâine, poezie! Și, ah! când alți petrec și se desfată ...
Alexandru Vlahuță - Melancolie (Vlahuță)
... Alexandru Vlahuţă - Melancolie (Vlahuţă) Melancolie de Alexandru Vlahuță Publicată în Epoca ilustrată , an I, 1 ianuarie 1886 Întristătoare povești, nespus de iubite-ntr-o vreme, Nu mai cercați a-mi vorbi de zînele voastre cu steme. Mîndre palate, viteji, și cai ce mănîncă jăratic, Stînsu-s-au toate de ... am fost eu, atît mi se par de străine Sfintele mele-amintiri, și-n lumile voastre senine, Glasuri atîta de de dulci zadarnic mai vin să mă cheme, Întristătoare povești, nespus de iubite-ntr-o vreme. Bietele gînduri și-au ars aripele-n para durerii; Grele îmi par, ca de plumb, în vîlva atîtor mizerii. Un întuneric adînc, ș-un frig ca de moarte m-apucă: Caldă lumină, te-ai stins, pierdutu-te-am, sfîntă nălucă, Ce-atît de mult te-adoram, încît m-așteptam cîteodată Ca ... Asta e tot ce mai simt. Dulci visuri — ce furăți stăpîne Inimii mele — fugiți, lăsați-o de-a pururi pustie. Ce să mai cate-n deșert la vremuri ce n-or să mai vie ! Cadă uitarea de veci ș-acoperă basmele-mi sfinte. Pleacă-te, suflet zdrobit, durerilor de-aci-nainte: Silă de ziua de azi, și ...
... Anton Pann - Scumpul Scumpul de Anton Pann Peste un râu foarte mare Și repede curgător Vrând să treacă oarecare Scump, de argint iubitor, Mergând pe pod, cum să pare, Unde-a călcat, n-a văzut, C-atât s-a-mpiedicat tare, Cât drept în râu a ... s-a aflat Spre acestui scăpare Degrab’ în râu s-aruncat, Și cu multă osteneală Spre el tare înotând, L-a ajuns ca-ntr-o clipeală, Coraj dându-și strigând: "Dă-mi mâna încoaci mai tare, Întinde-o mai în grab’, Să te scap de înecare. Fii cu curaj, nu fii slab" Pe "dă-mi" auzind prin unde, Scumpul mult s-a supărat. "Nu-ți dau nimic", îi răspunde. Ș-în adânc s-a cufundat. Această lucrare se află în domeniul public în întreaga lume, deoarece autorul ...
Mihai Eminescu - Auz%C3%AC prin frunzi uscate
... în adâncul mormânt. În gură port un singur Și dureros cuvânt, Cu el pe buze m-or duce În mormânt, în adâncul mormânt. Deasupra-mi să șoptească Iubitu-ți nume sfânt, Când m-or lăsa-n întuneric, În mormânt, în adâncul mormânt. Până nu te văzusem Nici nu simțeam că sunt Și-acum doresc să dorm somnul Adâncului mormânt. Ca frunzele uscate Căzând de-un rece vânt, S-au dus nădejdile toate În mormânt, în adâncul mormânt. Și parcă sub bolți de piatră Aud un ...