Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ARE SĂ
Rezultatele 2121 - 2130 din aproximativ 2615 pentru ARE SĂ.
Mihai Eminescu - Din când în când...
... când în când... de Mihai Eminescu Eu te-am iubit îmi pare-un veac, tu nici măcar din când în când, Și nici ai vrut să alinezi al meu amar din când în când. Erai frumoasă cum nu e nimic în cer și pe pământ; Azi nu mai ești precum ai ... iubit, Dac-ai aflat în calea ta vrun solitar din când în când, Care de-adâncul meu amor atâta de nemărginit Măcar ca-n vis să-ți fi adus aminte iar din când în când. Nu! Ai trecut din mâni în mâni prin toți acei oameni de rând, Tu, trupul tău ...
Alexandru Vlahuță - Sonet (Dar nu-nțelegi că e cu neputință)
... Alexandru Vlahuţă - Sonet (Dar nu-nţelegi că e cu neputinţă) Sonet de Alexandru Vlahuță Dar nu-nțelegi că e cu neputință O clipă să mai gust din cele duse?... Cu farmecul durerilor răpuse, Din preajmă-mi fugi, deșartă năzuință! Astâmpără-te, dor de vremi apuse, Prilej de nesfârșită suferință ... nici n-ar fi avut ființă, Frumosul vis, ce-atât de drag îmi fuse! Uitare, vin cu liniștea ta dulce, Zi gândului că-i ceasul să se culce: E noapte, stânge lampa amintirii; Lumina-i bate-n criptă de morminte... Întunec-o, s-adorm de-aci-nainte, C-am zis de ...
Dimitrie Bolintineanu - Monastirea Putna
... locaș plăcut, S-a zidit pe aur de un domn avut. Mergi și o dărâmă pâna-n temelie Și-ei găsi tu aur să faci alte-o mie". Iar Vasile-domnul d-aur pătimaș, Pune să dărâme ăst frumos locaș. Când ostașii sapă până-n temelie, Un bătrân călugăr zice cu mânie: - "Domnii mari nălțară sfinte monastiri Să aminte țării zile de măriri. Tu le surpi, o, doamne! Tu nu le-nțelegi, Căci tu nu ai fapte de urmași să legi. Când un domn la aur inima-și robește, Tronul se degradă, țara veștejește. Însuși ca magnetul tragi și însușești Aurul oriunde poți să îl găsești. Dar te teme, doamne, să nu tragi la tine Cuiele de aur ce de tronu-ți ține." . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Domnul nu ascultă în a lui orbie, Sapele răstoarnă vechea temelie ...
... a adormit pe pernă, lângă tine, — Atunci din cer, cu aripi nevăzute, Copilul morții — somnul — tainic vine, Pe ochii-nchiși, ușor să te sărute... Tu, dragul meu, dacă te simți prea singur Și n-ai pe nime-n camera săracă Decât un nou dușman și oaspe: foamea ... Icoane scumpe de odinioară, Ființe dragi, de mult înmormântate. ................ O, înger blând, alinător durerii! De pe cernita sufletului-zare, Ridică-mi vălu-n fiecare noapte Să văd splendoarea lumii viitoare!... Mi-aduc aminte...-n serile de iarnă, La gura sobei, — fără să-mi dau seama, Mă cuprindeai în brațe moi de visuri, Când îmi spunea povești frumoase mama... Și-acuma simt singurătatea rece Și tot pustiul nopților ...
Nicolae Filimon - Schiță din viața și scrierile celebrului maestru Donizetti
... pe scena Teatrului de la Scala din Milan făcură pe Donizetti a se gîndi mult, iar în cele din urmă se determină ca să-și modifice stilul și să-și creeze un altul nou între Bellini și Rossini. Puțin după aceasta scrise pentru Milan opera Anna Bolena , prin care dete o probă de puterea ... din Paris, descurageat din cauza căderii multor opere scrise de maeștri de al doilea ordin, aleargă la Donizetti ca la ultimul refugiu; îl angajă ca să scrie opera Marino Falieri . Scrise această operă, dar nu reuși ca să afle bine gustul publicului francez, de unde veni că această operă, plină de frumuseți muzicale de primul ordin și susținută de Rubini și Lablache, căzu ... Viena, unde era atît de mult stimat de publicul teatral și de confrații săi de artă, și a se duce la Paris, ca să găsească acolo pierderea sa. Operile ce le pregătise pentru capitala Franciei erau Don Pasquale și Dom SĂ©bastien , cea dintîi destinată pentru teatrul italian, iar cea de a doua pentru Teatrul operii cei mari. Speranța lui era pusă pe succesul ... ...
... adună, Cutreieră câmpul, tăind de pe cai El vine spre pașă: e groază și vai, Că vine furtună. — "Stai, pașă, o vorbă de-aproape să-ți spun Că nu te-am găsit nicăirea" — Dar pașa-și pierduse și capul și firea! Cu frâul pe coamă el fuge nebun, Că ... pe frunte, Și vorba-i e tunet, răsufletul ger, Iar barda din stânga-i ajunge la cer, Și vodă-i un munte. — "Stai, pașă! Să piară azi unul din noi." — Dar pașa mai tare zorește; Cu scările-n coapse fugaru-și lovește Și gâtul i-l bate cu pumnii ... Alah din ceruri e mare! Și-Alah îi scurtează grozava-i cărare Căci pașa-i de taberi aproape sosit! Spahiii din corturi se-ndeasă grăbit, Să-i deie scăpare. Și-n ceasul acela Hassan a jurat Să zacă de spaimă o lună, Văzut-au și beii că fuga e bună Și bietului pașă dreptate i-au dat, Căci vodă ghiaurul în toți ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de decembrie
... i de-aur încet se ridică... Și lacrima, clară, lucește, și pică... Din apa fântânii pe care o știe În urmă, mai cere, o dată, să bea... Curmalii-o-nfășoară c-o umbră-albăstrie... Aceeași e apa spre care venea Copil, să-și alinte blondețea în ea Și-ntreagă, fântâna, e tot cum o știe. E tot cum o știe, — dar, searbăd la față, Sub magica ... cai, Se mistuie-n soare Bagdadul, și piere, Mai șters decât rozul de flori efemere, Mai stins decât visul pierdutului rai. În largu-i pustia, să treacă-l așteaptă E dreaptă — tot dreaptă — dar zilele curg, Și foc e în aer, în zori, și-n amurg Și el naintează ... tâmplele... — ochii sunt demoni cumpliți. Abia mai pășește cămila ce-l poartă... Speranța, chiar dânsa, e-n sufletu-i moartă... Dar iată... — părere să fie, sau, ea?... În zarea de flăcări, în zarea de sânge, Lucește... Emirul puterea și-o strânge... Chiar porțile albe le poate vedea... E Meka ... răpesc, Și albele ziduri, lucesc, — strălucesc! Ca gândul aleargă spre alba nălucă, Spre poamele de-aur din visu-i ceresc... Cămila, cât poate, grăbește ...
Alecu Donici - Momița și oglinda
... și-i arată, Zicând: "Uită-te, privește La acea caricatură, Cum se strâmbă, se sluțește, Parcă-i puhavă la gură. Vezi grimasuri ce întoarce... Eu să fiu așa de slută, Samă singură mi-aș face Și m-aș spânzura de ciudă. Dar cam sunt din surioare Vro trei-patru slutișoare Ca ...
Grigore Alexandrescu - Un osândit la moarte pentru o vină mare
... Grigore Alexandrescu - Un osândit la moarte pentru o vină mare Un osândit la moarte pentru o vină mare de Grigore Alexandrescu Ruga pe un prieten să facă încercare, Ca unul ce la curte avea multă putere, De la prinț sau miniștri iertarea lui a cere. "A! răspunse acela, nu te pot ajuta, Pentru că de ...
Dimitrie Anghel - "Sunt lacrimae rerum"
... decolorează, o fotografie într-o ramă se acopere de o ușoară negură. Încolo, ele stau, dormitează trăiesc cu viața lor latentă, și e de ajuns să miște una din ele ca întreaga armonie să dispară. Apoi, cine trăiește mult într-o casă îi place să păstreze orînduială. Ochii s-au deprins cu liniile, și ființa ta intimă sufere dacă-ți clintește cineva un vas de pe o consolă, un portret ... ei de nălucă, se pleca pe fața străvezie a oglinzilor, cerca cu degetul ei uscat cea mai mică pată și era de ajuns să i se pară ceva, ca să hotărască : "Azi scoatem din salon !" sau : "Mîini afară cu odaia albastră" !... Și bietele mobile abia aciuiate apăreau în ogradă. Tînjitoare și cu brațele întinse, se ... mai călcau pe acolo de atîta neliniște. Păianjen nu cred să-și fi țesut în vreun ungher al lui, nevăzut, mreaja, nici stăruință de rîndunică să-și fi lipit cuibul sub vreo strașină. Uscată și dreaptă, ca sculptată dintr-un lemn străvechi așa era mătușa, și anii nu-i puteau domoli ... ...
Mihai Eminescu - Diamantul Nordului
... ntinse-a ghitarei să cadă În noaptea cea ninsă de-a lunei zăpadă. Iar ochii albaștri, mari lacrimi a mării, Să-ngăduie-n taină suspinul cântării; Cobori, adorato! pe inimă cazi-mi, Bălaia ta frunte de umăr să-mi razimi. E demna ta frunte să poarte corona, Robit universul să-i fie  Madonna! Îngăduie celui din urm-al tău sclav Plângând să-ți sărute al urmelor prav. Și lasă-mă-n umbra cămări-ți să vin, Frumos îmbrăcate cu alb muselin, Iar Cupido pagiul cu palma s-ascundă A lampei de noapte lucire de nuntă. Deasupră-și aude ... Dar piatră mai scumpă și cea-adevărată Iubirea mea este nestinsă, curată; Păstrează-mi-o bine... aceasta ți-o dărui..." El ochii și-i freacă, să vadă,-adevăru-i? ...................................................... Și drept că-n mișcarea molaticei ierbi Păștea înainte-i o turmă de cerbi. Dar tot nu-i în ceru-i... Din ... ș-o scutur-acuma. Își scutură haina cea umedă, plină. Balconu-l privește și tare suspină. Zădarnic făcut-au ghitara paradă: IÅ„ez nici visase să vie să-l vadă. Și ce-i mai rămâne ...