Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CA ȘI

 Rezultatele 2101 - 2110 din aproximativ 3350 pentru CA ȘI.

Vasile Alecsandri - Nevasta harnică

... Vasile Alecsandri - Nevasta harnică Iaca mândra de pe vale! Cu rochița în paftale Cum mă-ntâmpină în cale. Of, of, of și aoleu, Arde suflețelul meu! Ea aleargă-n fuga mare, Seceră orz de prânzare, Și-l usucă-ntr-o căldare. Of, of, of și aoleu, Arde suflețelul meu! Până un copil să sugă, Se azvârle ca vârlugă Și râșnește tot în fugă. Of, of, of și aoleu, Arde suflețelul meu! Într-o clipă ea frământă, Se roșește, se-nfierbântă Și de bucurie cântă. Of, of, of și

 

Gheorghe Sion - Limba românească

... Gheorghe Sion - Limba românească Limba românească de Gheorghe Sion Mult e dulce și frumoasă Limba ce-o vorbim, Altă limbă-armonioasă Ca ea nu găsim. Saltă inima-n plăcere Când o ascultăm, Și pe buze-aduce miere Când o cuvântăm. Românașul o iubește Ca sufletul său, Vorbiți, scrieți românește, Pentru Dumnezeu. Frați ce-n dulcea Românie Nașteți și muriți Și-n lumina ei cea vie Dulce vietuiți! De ce limba românească Să n-o cultivăm? Au voiți ca

 

Ștefan Octavian Iosif - Noaptea-n cabină

... Iosif - Noaptea-n cabină Noaptea-n cabină de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Convorbiri literare , 15 iunie 1900 Legănat ca-n vis de valuri Și cu ochii către cer, Stau culcat într-un ungher Din cabina-ntunecată. Caut dus prin ferestruie Sus, la spuza cea de stele, Ochii dragostelor mele ... bolt-albastră... Astfel către bolt-albastră Multă vreme caut dus, Pînă ochii dragi de sus Albe neguri mi-i acopăr... În coasta năvii, unde zac Și-mi razem capul visător, Izbind se frămîntă sălbatece valuri Și murmură-ntr-una: — Copil fără minte ! Ai brațul scurt și ceru-i departe, Și stelele stau țintuite de cer Cu ținte de aur... Deșarte dorințe ! Oftări deșarte ! Mai bine-ai face s-adormi în pace... Visai departe-n zare ... de veacuri în negura de veci. Dar sus, din cerul negru, deasupra groapei mele, Vegheau fără de număr frumoșii ochi din stele, Frumoșii ochi ! — și dînșii luceau biruitor În liniște senină, și

 

Heinrich Heine - Noaptea-n cabină

... Heine - Noaptea-n cabină Noaptea-n cabină de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Convorbiri literare , 15 iunie 1900 Legănat ca-n vis de valuri Și cu ochii către cer, Stau culcat într-un ungher Din cabina-ntunecată. Caut dus prin ferestruie Sus, la spuza cea de stele, Ochii dragostelor mele ... bolt-albastră... Astfel către bolt-albastră Multă vreme caut dus, Pînă ochii dragi de sus Albe neguri mi-i acopăr... În coasta năvii, unde zac Și-mi razem capul visător, Izbind se frămîntă sălbatece valuri Și murmură-ntr-una: — Copil fără minte ! Ai brațul scurt și ceru-i departe, Și stelele stau țintuite de cer Cu ținte de aur... Deșarte dorințe ! Oftări deșarte ! Mai bine-ai face s-adormi în pace... Visai departe-n zare ... de veacuri în negura de veci. Dar sus, din cerul negru, deasupra groapei mele, Vegheau fără de număr frumoșii ochi din stele, Frumoșii ochi ! — și dînșii luceau biruitor În liniște senină, și

 

Dimitrie Anghel - Ex-Voto

... Dimitrie Anghel - Ex-Voto Ex-Voto de Dimitrie Anghel Publicată în Sămănătorul , 2 dec. 1907 Pășește-ncet, să nu deștepți tăcerea, Coboară-ncet ca-ntr-un cavou pustiu Și-ascunde-ți bucuria ori durerea, Să te presimt abia, să nu te știu, Abia să te presimt ca pe-un parfum De floare scuturată timpuriu... Căci pe-al tău suflet mândru, orișicum, O clipă-am fost stăpân... Pășește-ncet... Nu turbura nici praful ... e un suflet de poet... Nici rochia-ți foșnind să nu-l atingă, Să nu se redeștepte un regret... Acum când izbutise să se-nvingă Și gândurile vechi să și le-adune, O, lasă-l în tăcere să se stingă: Pășește-ncet... nici un cuvânt nu spune. Căci de-ai vorbi, ca de subt bolți profunde De pretutindeni, ca

 

Alexandru Macedonski - Către viitorime

... Către viitorime de Alexandru Macedonski Voi, care vă veți naște de-aci-într-un veac sau doi, Voind s-aveți știință de cine-am fost și noi, Luând spre deslușire istoria, — îndată Simțirea noastră-ntreagă, de fală îmbătată, Striga-va: ,,Ca străbunii să fim de glorioși, Pe când am fost cu toții mișei sau ticăloși." Mai mult decât minciuna nimica nu răpune... E aspru adevărul, dar ... și trecutul, Pe când sfârșitul, — zilnic chemat și nesosit, Se pierde printre veacuri, rămâne neghicit. Dar cum? Din timpul nostru nimic nu va rămâne Ca moaște respectate a zilelor bătrâne? Ce? Zidurile Plevnei de sine au căzut Și moartă ne-a fost țara soldați când am avut? Ce? Poate să existe mai mare bărbăție Decât să-ți dai sfârșitul pe câmp ... foarte bine E drept că au fost ieftini cu sângele din vine, E drept că fiecare a fost un semizeu, Dar pentru ce, și cine, nu știu nici ei, nici eu. Urmași, oricât de mare veți crede-a noastră fală, Feriți-vă de-a trece ... care-această țară de-un veac a defilat, Căci dacă avem astăzi și rege și

 

Vasile Alecsandri - Mândra Lița

... De-aici al treilea sat, Dar ea s-a făcut mireasă De la noi a treia casă. Ies afară, o zăresc Și de zile mă sfârșesc. Intru-n casă, o aud Și m-apucă dorul crud. Vai! mămucă iubitoare, Inimioara rău mă doare, Și tu nu-mi dai vindecare, Ci-mi tot zici că lumea-i mare Și că-n lume-s fete multe Care-ar vrea să mă asculte Și să facă tot ce vreu Ca s-aline dorul meu. Ah! mămucă, draga mea! Nu pricepi tu ce aș vrea! Ești bătrână și nu crezi. Lumea-i largă și nu vezi Că din sută și din mie Numai una-mi place mie. Ceru-i mare, stele-s multe, Și mai mari și mai mărunte, Dar cât sunt de luminoase Nu-s ca

 

Grigore Alexandrescu - Epistolă. Domnului Alexandru Donici, fabulist moldovean

... mai lină, un ceas bun de întâlnesc, Cu plăcere a-l aprinde, a-i da hrană mă silesc. Dar pe om și-a lui natură destul nu ai cercetat De voiești să fiu ca râul care curge ne-ncetat. Acel râu trece pe-o vale, pe câmpie, pintre flori, Iar prin relele vieții e mai greu să te strecori ... te-ai pornit? Lăudând faptele bune, arăți, și învederat, Că nu suntem de aceia! Pe noi tu ne-ai satirat!" Căci dumnealor știu prea bine, ca oameni care citesc, Că în lauda virtuții acei răi se osândesc. De ar fi o mulțumire să te vezi în tipar dat, Și pe uliți câteodată cu degetul arătat, S-auzi: ăsta e cutare! apoi eu te-aș ferici Pentru scrierile tale, ce iubesc a le ... Au a fabulei plăcute merit netăgăduit. Suțu zice într-o carte că în Grecia, de vrei, Poți să scrii orice îți place, fără vorbe și idei; Mulți din autorii noștri au acest talent dorit, Cu locul, cu-mprejurarea, cu vremile potrivit. Văd că o duc foarte bine, și ...

 

Gheorghe Asachi - Restaurarea școalelor naționale în Moldova

... curs ar înfrâna, Ar căra odorul Indiei, răzbătând prin grea fortună, Sau, format vas de resbele, cu străinii s-ar lupta, Fulgerând pe luciul mărei ca un nour ce detună. Se asamănă și fiii cu copacii de pe plai, Fii ce cresc în rătăcire și răpun în răutate, Și-n loc moartea să le plângem, suspinăm de a lor trai, Ce-i spre dauna și rușinea familiei întristate! Dacă timpuriu moralul mintea lor ar fi-nzestrat, Atuncea din sânul meser ar ieși genii mărețe. Cela ce pe drumul public pe ... virtutea să învețe, Cu primejdia vieței, patriei sale era scut, Sau pe amvona rostirei, prin ritorice cuvinte Învingând pe nedreptate, Demosten s-ar fi făcut, Și a văduvei sărmane ar fi razăm și părinte. Din abaterea femeiei câte rele-n lume vin. Când ea cumpără și vinde ale sale frumusețe, Mestecând înșălăciunea ș-a plăcerilor venin! O asemenea femeie, de putea virtuți să-nvețe, Putea fi matroana Romei sau ... ar face trecătoare. Dar sămânța, cât de bună, căzând pre petros pământ, Rourată de mii lacrimi, între suspinări crescută, Va da numai poame-amare, umbră ...

 

George Topîrceanu - M. Codreanu: Sonete parnasiene

... George Topîrceanu - M. Codreanu: Sonete parnasiene M. Codreanu: Sonete parnasiene de George Topîrceanu Cuprins 1 Scamatorul 2 Pagliaccio 3 Samson și Dalila 4 Testamentul unui poet cunoscut Scamatorul Întinde brațul... Și, din pălărie, Ca prin minune-ncep acum să iasă Un porumbel, un iepure de casă, Cutii, panglici, o-ntreagă florărie. Dar, hocus-pocus, binișor o lasă Cu gura ... nostru de iluzii. Pagliaccio O zi nefastă m-a adus pe lume În veacul vostru de melancolie. Durerea mea — prilej de veselie, Și cugetarea mea — un lanț de glume... Nu pentru biata-mi inimă pustie Și nici de dragul gloriei postume, Ci pentru voi am făurit anume Strălucitoarea mea filozofie. Eu pretutindeni caut în viață Prilej de râs la fiecare pas ... fardul de paiață... Dar când tristețea cearcă să mă prindă, Mă-ntorc atunci cu fața spre oglindă Și râd, nebun, de propriul meu nas. Samson și Dalila Samson vorbi cu glas adânc: — Știu bine Că-n sărutarea asta care-nșeală Ai plănuit vânzarea criminală, Că voi cădea și voi muri prin tine. Dar nu te-alung. E patima fatală Mai scumpă decât viața pentru mine...

 

Mateiu Caragiale - Singurătatea (Caragiale)

... dar singur, totuși, nu-s. Căci dacă, dus pe gânduri, m-asez lângă fântână Privind cum apa doarme pe netedul nisip, Cu tâmplele în palme și-adăst în umbră până Când lin și molcom ziua cu noaptea se îngână În fluida oglindă, alături de-al meu chip, În străveziu zăbranic aievea se ivește O tainică-arătare... Adâncele-i ... a mea durere, Prin ea spre-nțelepciune eu cugetu-mi ridic, Ce-mi pasă dacă sufer, când sufer în tăcere, Când nu cârtesc, nu blestem și nu cer mângâiere, Când nu mă-ncred în nimeni și nu cred în nimic! Iubirea e robie; trădarea - umilință; Nădejdea? ce-mi rămâne a mai nădăjdui? Precum în nepăsare trăiesc fără credință Voi ... să mor fără căință, Chiar clipa ce-a din urmă o voi disprețui. Cât mai curând ea vie, aducă-mi alinarea De veci și voi primi-o netulburat și mut - Spre a putea respinge și-atunci înduioșarea Goni-voi amintirea și voi chema uitarea Să-mi legene sfârșitul, al liniștii-nceput. Că margini nu cunoaște păgâna-mi semeție, Afară de trufie nimic n-avut-am sfânt ... ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>