Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru OM DE STAT
Rezultatele 211 - 220 din aproximativ 1088 pentru OM DE STAT.
... o mână [5] De sânge spălându-le, De pietre bătându-le; Iar sub salcIe-un căpitan, Șoimul ager de Vulcan, Stând la umbră și dormind De-a lui viață ne-ngrijind, Că de pază mi-l păzește Și la capu-i străjuiește Pandelaș, un grec voinic Cu pistoale sub ilic, Slugă veche și iubită De stăpânu-i dăruită. Soliman s-apropia Și din gură-așa grăia: ,,Bre Pandele! de vrei bani Să nu-i poți mânca doi ani, Dă-ne pe Vulcan legat, Că-i peșcheș de împărat." Grecul lacom răspundea: ,,Dați-mi banii ș-om vedea." Soliman se bucura, Bani-n poală-i număra, Zece pungi de irmilici, Opt de rubiele mici [6] Și vro trei de venetici. Iar Pandele ce făcea? La stăpânu-i se ducea Și cu brâu-i de mătasă, Brâu cu țesătura deasă Îi lega brațele-n cruci Și-l dăruia rob la turci. II Lângă malul ridicat Sta Vulcanul răsturnat Ca stejarul cel frunzos În pădure-aruncat jos. Împrejuru-i adunați Ședeau turcii înarmați Și pe rând se întreba Ca ce moarte i ... orientală ce servea înainte ca un semn ...
Dimitrie Bolintineanu - Buciumul și fluierul
... Plecați, se pleacă timpului Și lungii suferințe. Fluierul Totdauna-n lacrimi nu s-or risipi Inimile june, Mâine cavalerul pe fugar în spume Pe câmpul de lupte mândru va porni; Paloșul cel splendid va luci cu fală Pe coifuri de fier; Știrea triumfală Gloria română va purta la cer. Dincolo de noapte, zorile lumină; Dincolo de doruri, viața luce lină; Numai ochii celor ce de moarte-s plini Nu pot să pătrunză dulcile-i lumini. Buciumul Văzut-am iarna luncile Uscate, tristătoare, Dar azi cu flori dulci, magice, Se coper ... durere! Pământ al suferințelor! Te pleacă și suspină, Căci pentru tine soarele În negură declină! Iar tu, gingașe fluiere, 'Mpletit cu flori divine, Precurmă melodiile De tinerețe pline! În darn mai cânți; accentele-ți D-amor și libertate, În inimile morților, Cum crezi că pot străbate? Așa cerească pasăre Modulă pe ... sub lovirea fierului, Mormintele răsună; Iar tu, frumoasă patrie, Rămâi în amorțire Când tinerele cântece Te cheamă la mărire! Fluierul Țară! șterge-acele triste lăcrimiori De pe fața jună! Împletește părul cu fragile flori, Vechea ta cunună. Căci sosește ziua cea de ...
Ion Luca Caragiale - Cam târziu...
... Ion Luca Caragiale - Cam târziu... Cam târziu... de Ion Luca Caragiale Târziu de tot în noapte, trei vechi prieteni stau de vorbă într-o berărie — despre ce?... Ei! despre ce pot sta de vorbă trei români așa de târziu?... despre politică, fără-ndoială. În toiul discuțiunii, vorbind despre noul impozit asupra țuicii, printr-o asociațiune de idei inexplicabilă altfel decât numai prin telepatie, unul dintre ei, ca și cum s-ar întoarce cu gândul de foarte de departe, zice tam-nisam: — Frate, ce s-o fi făcut Costică?... Costică Panaite... știi... — Costică Panaite?... zice altul. Curios lucru! Cum ți-a ... ce a renunțat acum opt ani a mai susținea licența în drept, s-a hotărât a îmbrățișa cariera de cultivator de pământ, și s-a dus să exploateze o moșie de munte în tovărășie cu un unchi al lui; în tot timpul de opt ani, n-a mai venit la București decât de două-trei ori, când, deși a stat aci câte o săptămână, nu a avut plăcerea să-ntâlnească pe vechii lui prietini ... ...
Paul Zarifopol - Unul care a luptat contra prostiei
... l-a împins să lățească deplorabil amintirile din copilărie și a servit doar să arate categoric și prelung că sfârșitul era deplin. De la început chiar, amintirile acele se arătau a fi în contrazicere cu spiritul și talentul său. Pierre Noziere și Le Livre de mon ami sunt fabricate regretabile, care ne explică numai admirațiile lui neașteptate pentru visurile de guvernantă în menopauză ale lui Feuillet, pentru lirismul de cinovnici binecrescuți al lui Sully-Prudhomme și CoppĂ©e. Firește, spre optzeci de ani a reapărut, în forme mult mai terne, mai insipide și molâi, încercarea debutantului de a-și desfășura copilăria în manieră oarecum englezească, îndulcită și dreasă cu sentimentalism parizian, burghez și bulevardier. Aici se află Anatole France mult ... sus. A fost chemarea naturală a lui France să urmărească, cu râsul neînvins al inteligenței, moftul isloric, grav și autoritar, moftul de stat și de templu; grimasa schiloadă și vomitivă a ipocriziilor moralistice. Acest om era complet și unilateral inteligent. Era obsedat de inteligență pură. Aici e semnul și valoarea lui distinctivă pentru istoria spiritului european.
George Coșbuc - Pentru libertate
... sorții, Noi ai chinului am fost, Însă nu, și nu, ai morții! Nu cătăm noi adăpost Nici în milă, nici în rugă; Asta cear-o de la voi Cel ursit să fie slugă Dar n-o cereți de la noi! Vom răbda, privind în fața Orișicui, și-a orice chin, Că noi știm că-i multă viață Și în noi, și ... și-n loc s-aveți rușine, Vă mândriți cu ce-ați adus: Dar puterea, știți voi bine, Nu vi-a dat-o Cel-de-sus, Nici Eternul Domn! Vi-e dată De-un vremelnic din Infern! Deci vi-e binecuvântată Și la voi va fi-n etern! Lumile-au văzut mirate Cât de mult iubirăți voi Șuierul de bici ce bate Făr de milă oameni goi! Dar și pentru noi rămâne Timp ah, cine poate ști! Șuierul acesta mâine Cânt al lui Tirteu va fi! Iar din lanțul ... să vadă sânge, Nu de-al nostru însă tot! Și sfârșitul tău veni-va Azi ori mâine,-ori mai apoi! Și-o să poți tu sta ...
... Vasile Alecsandri - Mioriţa Miorița Poezie populară culeasă de Vasile Alecsandri . Soveja, Județul Vrancea. Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai, Iată vin în cale, Se cobor la vale Trei turme de miei, Cu trei ciobănei. Unu-i moldovan, Unu-i ungurean Și unu-i vrâncean. Iar cel ungurean Și cu cel vrâncean, Mări, se vorbiră, Ei ... i iarbă de noi Și umbră de voi. Stăpâne, stăpâne, Îți cheamă ș-un câne, Cel mai bărbătesc Și cel mai frățesc, Că l-apus de soare Vreau să mi te-omoare Baciul ungurean Și cu cel vrâncean! — Oiță bârsană, De ești năzdrăvană Și de-a fi să mor În câmp de mohor, Să spui lui vrâncean Și lui ungurean Ca să mă îngroape Aice, pe-aproape, În strunga de oi, Să fiu tot cu voi; În dosul stânii, Să-mi aud cânii. Aste să le spui, Iar la cap să-mi pui Fluieraș de ... Ochișorii lui, Mura câmpului?“ Tu, mioara mea, Să te-nduri de ea Și-i spune curat Că m-am însurat C-o fată de crai, Pe-o gură ...
... stat Cu doi flăcăi. Și vezi, deodată. Așa din vorbă așezată Gemu cu glasul înfundat; Apoi cu mâinile-amândouă Și-a rupt cămașa de pe el — Flăcăii spun, dar nu la fel; Dar drept e cum vă spun eu vouă. Că vâjâia vârtej de vânt, Pe când vorbeau: plecase răul! Și undele-nghițind flăcăul L-au ridicat de pe pământ. Și se făcu-n văzduh roșeață Ca-ntr-un pahar cu sânge-umplut — Băiatul meu era pierdut Când s-a mai ... Ce-a fost apoi, pământul știe; Dar spui ce-am auzit și eu — Că l-au văzut fugind orbește Se jură vameșul, de-i ceri, Și doar el nu-i copil de ieri Să nu-nțeleagă ce vorbește! —„Venea ca un nebun spre rău. Din jos de pod! Și cu mirare Eu stam să văd ce gânduri are, Că-n vad e apa până-n brâu. Pe mal s-a desculțat ... Cu văduva din cas-aceea. Dar eu nici nu cunosc femeia — Și-a fost apoi, că nici n-am vrut Să știu de ea. Și-am stat întruna. Am stat ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - La casa de nebuni
... n-am ce face, Ș-aș vrea pe toți să-i pot uita: Venit-am nu la dumneata... În jurul meu se-ntinde un petec de grădină Cu flori și pomi, amestec de umbră și lumină; Iar printre ele falnici, încet, nepăsători Pășesc, albind ca spectri, superbii visători. În fund, tot alb ca dânșii, salcâmul înflorește Nebun și ... visat nu-i oare o nălucă? O palmă îi cârpesc, și dânșii m-au închis. Eu îi priveam cu haz, știind că visu-i glumă, De nu m-aș deștepta, flămând așa cum fui; Pe-un Cuza de-aș visa, eu îl înjur de mumă, Ba și-l omor în vis. E vis. Ce-i pasă lui? Un mare tărăboi urmează dup-aceea: Toți zbiară că-s nebun, și ... c-adorm visând că-mi este foame, Grozav!... Dar iar visez că mă deștept sătul. Eram flămând. Acum petrec și-s prea ferice. Mai râd de cei nebuni, mai râd de mutra ta: Ești cam posac. De-ai fi aievea, eu ți-aș zice S-adormi și tu. Ha, ha! De nu m-aș deștepta! A! Iată cineva mai potrivit cu tine: Moșneag posomorât cu nasul tot pe sus. Ce vis ciudat! eu, bre ...
Iacob Negruzzi - Hatmanul Baltag (Caragiale-Negruzzi)
... Cu vestit baltagul său, Sub Ciubăr-Vodă cel Mare Zdrobea hordele tatare. Pentru-a sale vitejii, Domnu-i hărăzi moșii, Așa mari, așa de-ntinse Cât cu ochii le cuprinse De pe vârful istui munte, Și-l făcu boier de frunte Asupra boierilor Pentru vecii vecilor, Dându-i numele „Baltag". — Din așa strămoș mă trag! CORUL și STACAN Și „Baltagâ€� l-a ... mele Când spre odihnă ochi-mi închid. De când pe dânsul eu l-am văzut, Liniștea vieții, ah! am pierdut! III Dacă Ursita încântătoare Ar vrea vreodată să-l dobândesc, O fericire alta mai mare Nu pot pe lume să mai doresc. Ah! lânga dânsul ar fi un trai Mai bun ... I) TABLOUL II (Scena reprezentă pivnița hatmanului Baltag: două bolți mari, una în planul întâi, alta în planul II. Fundalul și culisele arată rânduri superpuse de butii mari și mici, toate cu inscripții de vinuri și provenința vinurilor: Cotnar Busuioc, leat 5475[ii] ; Odobești alb, [leat] 5603; Uricani roș, leat 5246; Nicorești profir, leat 5325; Drăgășani cornița-ruginiu, leat ... mare policandru spânzurat de arcul bolței din față, policandrul e făcut dintr-un mănunchi de coarne de cerb, pe muchiile buților stau înfipte sfeșnice tot
Ion Luca Caragiale - Hatmanul Baltag (Caragiale-Negruzzi)
... Cu vestit baltagul său, Sub Ciubăr-Vodă cel Mare Zdrobea hordele tatare. Pentru-a sale vitejii, Domnu-i hărăzi moșii, Așa mari, așa de-ntinse Cât cu ochii le cuprinse De pe vârful istui munte, Și-l făcu boier de frunte Asupra boierilor Pentru vecii vecilor, Dându-i numele „Baltag". — Din așa strămoș mă trag! CORUL și STACAN Și „Baltagâ€� l-a ... mele Când spre odihnă ochi-mi închid. De când pe dânsul eu l-am văzut, Liniștea vieții, ah! am pierdut! III Dacă Ursita încântătoare Ar vrea vreodată să-l dobândesc, O fericire alta mai mare Nu pot pe lume să mai doresc. Ah! lânga dânsul ar fi un trai Mai bun ... Mi-a prins inimioara-n laț! L-am iubit Și m-am jertfit; Însă... pace! N-ai ce-i face Bărbatul cel mai de soi Încă e un marțafoi! III Așadar și prin urmare, Sentimentu-i un păcat; Fii în veci fără-ndurare Chiar de-ți place vrun bărbat, Învârtește-l, Răsucește-l, Amețește-l Și vrăjește-l, Până când deodată, haț! Tu să-i prinzi inima-n laț! Nu ...
... George Coşbuc - În biserică În biserică de George Coșbuc O, prinde-mă de mână, iubito, și mă du Aproape, să ne fie vecin iconostasul, Sub bolți între columne molatic sune-ți pasul, Și eu voi fi cucernic cât ... Precum din gura mamei copilul ia cuvinte Să zică tot aceea ce zice ea nainte; Pristol îmi vor fi ochii și gura ta potir. Atât de ideală, blândeța ta mă-mbete Să simt în ea căldura vangheliei lui Crist, Și crede-te-voi înger, cum știi să zâmbești trist Și-ți ... am crezut d-a pururi, eu îți voi crede ție, Și face-mi-voi o dogmă din tot cuvântul tău. Mă va-nspira de nobil al ochilor tăi plimbet Și-atâta poezie din ochi am să culeg; Zâmbindu-ți inocența din sufletul întreg, Eu voi cunoaște raiul din fiecare ... și-atât de bun voi fi! Eu nu iubesc pe nime, sunt lut sălbatic, Fanny, Dar cere-mi tu, și vecinic îmi voi iubi dușmanii, De-mi zici să iubesc pietre, eu pietre voi iubi. Tu poți să mă cutremuri în firea mea întreagă! Din cât sunt rău o, vino, cuprinde ... Fă tot ce vrei din mine! ...