Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru LIPSI
Rezultatele 211 - 220 din aproximativ 546 pentru LIPSI.
Mircea Demetriade - Pastel alb
Mircea Demetriade - Pastel alb Pastel alb de Mircea Demetriade Informații despre această ediție Făr’ de idei și făr’ de scop, nehotărât, Un gol arid, nelocuit, păstrez în mine; Un cer murdar, meschin, urât, Ce-nchide-n nori apusul vis și-a lui lumine. Și orișicând dacă-aș voi, și orișicând Norii să-i sparg, lacrimi șuvoi din ei să cadă, Zadarnic cerc... gerul vrășmas tot înghețând, Cad fulgi... pustiul prins e de zăpadă. Decolorat deasupra mea ți-l port de-acum Albastrul cer ce mi-a zâmbit, copilărie; Că astăzi griji, necaz și ani mă duc pe-un drum Lipsit cu tot de ideal și de tărie. Ca iarna alb, deși timid e-nsuflețit, Și sub zăpezi plin de curaj tiptil se ține, Din ochii tăi ce cu amor m-au ațintit, Un ghiocel prevestitor de vremi
Nicolae Filimon - Ernani. Operă serie în 4 acte
Nicolae Filimon - Ernani. Operă serie în 4 acte Ernani - operă serie în 4 acte. de Nicolae Filimon Poezia de D. Piave, muzica de Maestro Verdi. Muzica acestii opere este una din compozițiunile maestrului Verdi sau, putem zice, singura care a plăcut mai mult publicului nostru și pe care o înțelege mai bine; cauza este că geniul celebrului maestro cînd a creat această delicioasă operă, a fost mai mult inspirat de accentele melodiei decît de acelea ale armoniei. Mai toate ariile au o coloare populară și romantică, o facilitate încîntătoare; nu e într-însa nimic scolastic, nimic profund, nimic din acele dificultăți surprinzătoare, tot e frumos, tot e suav, chiar masele armonice de la cor, orchestru, sunt compuse din cele mai dulci accente, din cele mai înțelese acorduri, și putem zice că această muzică a contribuit prea mult la întinderea famei muzicale a celebrului maestro, precum și la dezvoltarea gustului muzical al publicului. Primadona Geanfredi, afară de vreo cîteva tonuri acute și care au făcut o impresiune neplăcută, a interpretat destul de bine partea muzicală a rolului donii Elvirii, deși pentru perfecta esecutare a ...
Nicolae Nicoleanu - Un consiliu
Nicolae Nicoleanu - Un consiliu Un consiliu de Nicolae Nicoleanu Informații despre această ediție Surîde zilei ce naște, salută noaptea ce vine, Ca o pasăre ce-și duce zborul peste lumi străine, Lasă-ți inima să cânte și mintea să rătăcească, Pe câmpiile gândirei, — unde mâna omeneasca N'a putut pune hotare — , unde 'n templul nevăzut Residează Viitorul, marele Necunoscut. Nu te teme, deacă vântul barca ta va scutura; Nu te teme, deacă omul a ta moarte va jura; Nu te teme, deacă umbre, sau ființe 'ngrozitoare Vor veni prin întuneric de fiori să te 'mpresoare; Însă teme-te, copile, vai! ferește-te amar, Deșertând al voluptății ș'al amorului pahar, Să nu-ți tremure piciorul și cu mustul delicios, Să strecori în pieptu-ți fraged acul său cel veninos! Ai văzut tu vre-odată, lângezind p'o bătătură, Tristă, slabă ca un spectru, o sărmană creatură Cu privirile uimite și cu sufletul tăcut, Un copil lipsit de mamă și d'o vitregă crescut? Fața sa-i acoperită d'a mizeriei paloare, Două trențe vechi compune haina sa de serbătoare, Iar din corpul său de rane și de foame chinuit, Ca din ...
Paul Zarifopol - Cenzurarea lui Andersen
Paul Zarifopol - Cenzurarea lui Andersen Cenzurarea lui Andersen de Paul Zarifopol Poveștile pastorului danez sunt parabole sentimentale, drese cu umanitarism și cu puțină satiră socială. Aceste istorioare, fabricate de un predicator plin de bune intenții și creștine și, cum am zice, înaintate, încântau burghezimea liberală de acum jumătate veac. Părinții dăruiau copiilor cartea, plini de dulce împăcare în cugetul lor de oameni iubitori de progres moral și social. Citind-o, guvernantele și copiii se amuzau totdeauna cu profitabilă înduioșare. Prin haina cu pretenții de naivitate a povestei, mintea copilului descoperea cu dulce desfătare idei și simțiri înălțătoare. Copilului bogat i se înmuia inima de compătimire; inima celui sărac tresărea de speranță în bunătatea lui Dumnezeu, pe ici-pe colo chiar și în acea omenească. Asta era pe atunci. Astăzi, între toate ideile comune cu care se împodobea sufletul burgheziei liberale și se îmbăta uneori și inima proletarului de pe vremuri, nici una nu-i atât de compromisă ca ideea umanitară. Clasele sociale dacă nu sunt în fiecare moment încăierate, își arată colții fără încetare, și, aproape indiferent de vârstă, indivizii sunt în stare de război perpetuu. Săracii nu mai vor să știe de milostenie și bunăvoință. Ei ...
Paul Zarifopol - Literatura politică a lui Caragiale
Paul Zarifopol - Literatura politică a lui Caragiale Literatura politică a lui Caragiale de Paul Zarifopol Dând drumul unui năduf, ce ar putea părea vechi și adânc, scrie Caragiale doctorului Urechia, cu data de 27 decembrie 1907, următoarele: Intrarea în viața publică mi-a fost pân-acuma închisă de boierii și de ciocoii noștri pe simpla bănuială instinctivă că n-aș fi amantul destul de fidel al sacrei noastre Constituțiuni. De ce adică astăzi, la bătrânețe, să nu fiu leal, să nu le dau dreptate oamenilor, aratând pe față de ce sentimente sunt animat față de actuala organizare de stat? De ce să nu arăt lumii cum am văzut eu împrejurările sociale și politice la care am asistat și ca istoric, nu numai ca simplu comediante. Și deși mamelucărimea mă va huidui în unison, poate să am norocul ca în mulțimea lumii cinstite, inteligente și dezinteresate, să găsesc câteva aprobări, care să mă plătească cu prisos de necazurile înlungatei mele proscripțiuni. În o scrisoare precedentă către același (9 decembrie 1907), Caragiale anunțase intenția de a scoate o foaie săptămânală în sensul broșurii 1907, cu încrederea că, acum, scrisul său, dezvelind ticăloșia politicienilor, ...
Pitarul Hristache - Povestea mavroghenească
Pitarul Hristache - Povestea mavroghenească Povestea mavroghenească de Pitarul Hristache Fragmente Numai a-l vedeai dodată Prin tîrg trecînd fără gloată, Cu vro doi-trei, dinpreună Cu cîte-o sapă de mînă, Și după ce se-ntorcea Vedeai colea și colea Cîte unul atîrnat De cîte-o șandrama legat, Iar pe afară prin cîmpuri Stă țepele-nfipte pîlcuri • • • • • • • • • • • • • • • • Dacă mergeai și la curte Vedeai altele mai multe, Te uitai prin spătărie Rămîneai la aporie, Vedeai săbii ferecate Tot prin păreți spînzurate, Mai pistoale, buzdugane, Mazdrace și iatagane, Suliți, angere, cuțite, Ca acile ascuțite. Măciuci, mai puști ghintuite Toate prin păreți lipite. • • • • • • • • • • • • • • • • Apoi stai de socoteai Și-n rost nu puteai să-i dai Vedeai casele d-o parte Numai de arme-ncărcate. D-altă parte te uitai Și la el și înghețai Că-l vedeai cu-n hîrz străin Nu-și semăna a creștin. Cîndu-l auzeai vorbind Încremeneai tremurînd, Din damuit și din chiafîr, Și din as și din caldîr, Nu-l mai ...
Titu Maiorescu - În chestia poeziei populare
Titu Maiorescu - În chestia poeziei populare În chestia poeziei populare de Titu Maiorescu Răspuns la discursul de recepțiune al d-lui Duiliu Zamfirescu rostit la Academia Română la 16 mai 1909 Domnule și iubite coleg, Ne-ai arătat motivele cari te-au împiedecat să ne înfățișezi figura literară a lui Ollănescu-Ascanio, în locul căruia ai fost ales membru al Academiei Române. Deoarece d-ta nu ne vorbești de persoana celui dispărut, vei înțelege că nici eu nu pot vorbi de persoana celui ce vine să-l înlocuiască, și nu-mi vei lua în nume de rău dacă trec îndată la discutarea părerilor pe cari le aduci înaintea noastră cu atâta hotărâre, aș putea zice cu atâta curaj, și, trebuie să zic în orce caz, sub o formă literară așa ademenitoare. I Ceea ce mă cred dator să scot întâi la iveală din studiul d-tale, și o fac cu cea mai mare mulțumire, sunt paginile în cari vorbești de originea noastră italo-latină, și, fără a te opri la cunoscutele argumente limbistice, atingând numai în treacăt datele istoriei, cauți să pătrunzi cu intuiția artistului taina moștenirilor etnice și să ne arăți supraviețuirea sufletului roman ...
Traian Demetrescu - Aceleași locuri
Traian Demetrescu - Aceleaşi locuri Aceleași locuri de Traian Demetrescu Le recunosc aceste locuri: Cărările șerpuitoare Te duc sub tainici bolți de frunze, Te-ascund de lume și de soare... Un lin izvor își face cale Pe lîngă șirul de anini, Iar dintr-un parc aduce vîntul Miros de salcie și crini. Iar seara-n amurgit, pe vale, S-aude clopotul din sat, Înflorind nemărginirea C-un sunet vag și depărtat... Le recunosc aceste locuri, — Și totuși parcă mi s-arată Așa străine... Le lipsește: Inima mea de altă
Traian Demetrescu - Melancolie (Traian Demetrescu)
Traian Demetrescu - Melancolie (Traian Demetrescu) Melancolie de Traian Demetrescu Cînd, primăvara, vine-n cîrduri Poporul blînd de rîndunele, Eu parcă-aștept să se re-ntoarcă Și visurile mele Cînd viața pare mai frumoasă Și mai lipsită de suspine, Eu tot aștept să se re-ntoarcă Și visele-mi senine... Se duce vara... și se duce Poporul blînd de rîndunele, — Iar eu mă simt tot mai departe De visurile
Traian Demetrescu - Nunta de argint
Traian Demetrescu - Nunta de argint Nunta de argint de Traian Demetrescu 1891 Personajele : România, regele. În ziua de 10 mai. Scena I O cameră largă, de un aspect trist și singuratic. Perdelele lăsate. Pe pereți portretele lui Traian și ale marilor domnitori romîni. Pe o măsuță mică bustul Daciei, înfășurat cu un voal negru. Întinsă pe o canapea de atlas albastru, Romînia pare cufundată într-o meditație profundă și dureroasă. Afară se aud bubuituri de tun. În zorii zilei. ROMÂNIA Durerea soartei mele, Sub care tristă zac, Vai, astăzi împlinește Un sfert, un sfert de veac! Crescut-a-n al meu suflet Flori negre de dureri, Podoaba unui suflet Lipsit de mîngîieri! (se întrerupe, cu ochii către portretele voievozilor) Eroi, crescuți ca brazii Din tînărul meu sînge. Priviți la muma voastră, Ce suferă și plînge; Străinul ce-i prădează Și cinste și avere, Azi își serbează nunta... Iar mama voastră piere! (își acoperă fața cu mîinile) Scena a II-a REGELE (singur, în camera sa de toaletă) Sînt douăzeci și cinci de ani În fine! De cînd te sfîșii, Romînie, Pe tine! Și n-a trecut decît un sfert De veac, ...
Urmuz - Algazy %26 Grummer Algazy & Grummer [1] de Urmuz Algazy este un bătrân simpatic, știrb, zâmbitor și cu barba rasă și mătăsoasă, frumos așezată pe un grătar înșurupat sub bărbie și împrejumuit cu sârmă ghimpată... Algazy nu vorbește nici o limbă europeană... Dacă însă îl aștepți în zori de zi, în faptul dimineței, și îi zici: „Bună ziua Algazy!" insistând mai mult pe sunetul z, Algazy zâmbește, iar spre a-și manifesta gratitudinea, bagă mâna în buzunar și trage de capătul unei sfori, făcând să-i tresalte de bucurie barba un sfert de oră... Deșurupat, grătarul îi servea să rezolve orice probleme mai grele, referitoare la curățirea și liniștea casei... Algazy nu ia mită... O singură dată s-a pretat la o asemenea faptă, când era copist la Casa bisericii; dar nu a luat atunci bani, ci numai câteva cioburi de străchini, din dorința de a face dotă unor surori ale sale sărace, cari trebuiau să se mărite toate a doua zi... Cea mai mare plăcere a lui Algazy - în afară de obișnuitele-i ocupații la prăvălie - este să se înhame de bunăvoie la o ...