Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru L��CA��
Rezultatele 211 - 220 din aproximativ 2040 pentru L��CA��.
... sară mititelul încetase să mai țipe: Se ducea, văzând cu ochii, viața-i fărâmită-n clipe. Peste ochii mari și tulburi cad pleoapele-obosite, Somnu-l biruie adoarme. Suflări repezi, ca gonite De al morții frig, din urmă, trec mai slabe, mai curmate... Ea tresare; cum le-ascultă, șir de fulgeri îi străbate Întunericul din suflet ... îngeri! Blândă, cu Isus în brațe, din argint, Fecioara cată Cu iubire spre spăsita mamă, jos îngenuncheată: Parc-ascultă și-nțelege... O, îndură-te, privește-l, Și din ochii tăi c-o rază de viață încălzește-l! Căci tu știi ce farmec dulce-i să-ți lipești pruncul de piept, Ațintit să-ți steie-asupră-i, și prin somn, ochiul deștept, Și ... fără dânsul mama lui să mai trăiască? Te îndură din văpaia vieții tale dă-i viață, Să-mi cuprindă iar grumazul cu micuțele lui brațe. Ca și mine strângi la pieptu-ți lumea-ntreagă-n fiul tău... O, de-ai ști cu ce-ntuneric copere sufletul meu Ochiu-i stins și ... n-ai simțit, preasfânto, milă de cumplita-mi jale? Eu, sărmana, plâng, cerșindu-ți raza îndurării tale, Și tu, rece și cu pumnii încleștați, mi- ...
Mihai Costăchescu - Cântecul mioarei
... i moldovean și uni-i vrâncean. Da cel ungurean și cu cel vrâncean pe cel moldovan, ei mi s-o grăit, mi s-o dămolit, ca să mi-l omoare în apus de soare, umbre când pornesc, negure s-opresc pe munți și pe ape… dorm apele toate. Dară cea mioară, de trei miei ... — Mioară, mioară, de trei miei în vară, de-mi ești surioară, de-mi ești năzdrăvană, de-s gata de moarte, spune-le tu toate… ca să mă îngroape, în strunga de oi, în jocul de miei, în dosul stânii, să mă urle cânii… Iar tu din gluguță, să-mi faci ... la straiță, ce-mi sui pe Bistriță? — Mioară, mioară, de trei miei în vară, colo-n calea ta, n-ai văzut badea? — Ba l-oi fi văzut, nu l-am cunoscut. — Lesne-i de-al cunoaște nalt și subțirel, tras printr-un inel, la față-albureț, la păr negru creț, negru câte-un ... de voi a fi bine, iar de nu mi-ți spune, mult oi lăcrăma și v-oi blăstăma și v-iți clătina, mări, ca frunza, și v-iți legăna, mări, ca iarba. — Noi că ...
... face în tovărășia celorlalte lucruri din cuprinsul alb și liniștitor al odăilor. Era o țesătură în care nuanțele stinse stăpîneau și o umbră de galbăn, ca un praf de soare căzut într-un amurg, lupta să se vădească. Sfios i-o arăta, neputînd o clipă să bănuiască ce potrivnic avea să ... sfida, nevăzînd ce obosit și timid privea ofilita stofă care purta culorile renunțării pe ea. Și precum se întîlniră luminile stofelor ridicate în mînile lor ca niște steaguri, tot astfel li se întîlniră și luminile ochilor. În nuanța țesăturii ce-o flutura, era ochii femeii, și străluciri tot așa de reci ... ce-i avea ca și stofa ce și-o alesese. O vorbă rea porni de pe gura de floare, apoi obișnuitele cuvinte, vocabularul întreg ce-l auzise de-atîtea ori se dezlănțui nestăpînit. Îndurător privi el mai întîi, neputînd să-și lămurească furia aceasta neașteptată și apoi, nemaiputîndu-se stăpîni, răspunse ... a lungul vitrinelor, și în mulțimea aceasta perechea celor doi îndrăgostiți după care adineauri își întorceau toți ochii cu jind mergea și ea; el, ca un detectiv în urma ei, iar mult îndrăgostita o clipă mai înainte ...
Radu Greceanu - Începătura istoriii vieții luminatului
... ce trebuia grijind, iar sfatul și toată adunarea boierimei ce să afla la Mitropolie au trimis pre Preda Brătășanul vel-pitar, i Radul Golescul, de l-au poftit ca să meargă acolo, a carii chiemări măcar că pricina nu o știia, iar nici den obște a ieși putea, făr’ cît ... ei cu toți alegirea și socoteala cea de obște, ce să făcuse pentru domnie, iar capigibașa numaidecît pre acest Costandin Brîncoveanul vel-logofăt cu caftan l-au îmbrăcat, și așa boiarii împreună cu arhiereii luîndu-l, în bisĂ©rică au mers și, ducîndu-l părintele patriiarhul în oltar, molitvele de domnie i-au cetit, sfîntul prĂ©stol înconjurîndu-l după cel ce domnii dup-obiceiu să încoronează. DĂ©cii ieșind den bisĂ©rică, îndată și calul domnescu i-au adus cu toată podoaba și ... și după aceasta a doao zi și oasele lui Șărban-vodă au rădicat, împreună cu toată boierimea și toți arhiereii și preoții, de l-au dus la mănăstirea la Cotrăceni, cu fală și cu cinste mare, ca pre un domnu și făcîndu-să slujba pogribaniii cumsăcade, l ...
Nicolae Filimon - Schiță biografică asupra celebrului violonist Paganini
... la 1804 în orașul Genova, scăpat de jocul la noroc și dat cu totul în inventarea acelor magice efecte care mai în urmă erau să-l suie la acel înalt grad de celebritate pe care numai el l-a atins. Amorul, care pînă aci nu se amestecase în destinul lui, veni și el a-i inspira o mare pasiune ... estase de amor și plăceri, dar daca e adevărat că amorul este un delir care curînd sau mai tîrziu piere împreună cu poeticele impresiuni ce-l înconjoară, ca să dea loc raționamentului, aceasta se întîmplă și lui Paganini, căci într-o frumoasă dimineață părăsi insula Citerii, fără să fie îndemnat la aceasta de ... chemă pe Paganini la Lucca, unde își stabilise splendida ei curte. Îl numi virtuozo de cameră și maestru dirigent la orchestul particular al principesei, înrolîndu-l în garda ducală cu rangul de căpitan, ca să poată lua parte la toate solemnitățile curții fără a se viola uzurile timpului de atunci. Contesa de M. S., una din cele ... ani mai nainte avusese cele mai strălucite succese, și anunță darea unei serate muzicale. Dar în seara concertului, cînd vru să iasă în avanscena teatrului ...
... mai aleasă desfătare. . . . . . . . . . . . . . . . Măria-ta, e un străin afară, Cam trențăros, dar pare-un om de seamă, Și... Adevărul parc-a zis că-l cheamă... De unde-o fi... că nu-i de-aici din țară. Minciuna palidă-și topește glasul: O, nu-l primiți! Îl știu, e vestitorul De rău, ce face pe-atotștiutorul Și vede prăbușirea la tot pasul. E cel ce împotriva ta conspiră. Invidia în ... bate, N-ai vrut decât spinări încovoiate Și guri deschise laudelor tale. Că de-a fost om să-ți steie drept în față, Ca pe-un vrăjmaș, l-ai depărtat de tine. Bătrânii pier. Dar oaste nouă vine, Și dureroase lucruri mai învață! Părăzi, decor de teatru, luminații, Tot ce pe vulg și ... trist-o să-i rămână; Că n-ai putut spre el întinde-o mână, Din greaua platoș-a trufiei tale! . . . . . . . . . . . . . . . C-acestea nu l-au deșteptat pe rege, Că Adevărul a fost dat afară Și slugile l-au îmbrâncit pe scară, Firește, de la sine se-nțelege. * Trec anii. Și ce dulce-i amăgirea! Tu zeu ești printre regi! Mărire ție!... În
Grigore Alexandrescu - Epistolă Dlui I. V., autorul "Primăverii amorului"
... I. V., autorul "Primăverii amorului" Epistolă Dlui I. V., autorul "Primăverii amorului" de Grigore Alexandrescu Tu, care-ai fost din pruncie al muzelor favorit, Și ca strămoșască-avere geniul l-ai moștenit, Cântător al primăverii, ce ai darul a plăcea, A fi-nalt cu deslușire, simplu fără a cădea ... știe care e adevărat. Pleacă, se întoarce-ndată, se pornește iar pe loc, Pierde vremea prețioasă și aleargă-ntr-un noroc. Astfel sunt și eu; ca dânsul totdeauna rătăcit. Ca să nu-l pierd, lăsând drumul, poate când l-am nimerit. Apoi nu ajunge-atâta, ci și chiar când mă pornesc A lucra cu hotărâre, pe un plan ce îmi croiesc, Nu ... a preface câte sunt de îndreptat. Fără astă slăbiciune ceva tot aș izbuti; Osteneala și răbdarea pot orice a dobândi. Însă eu, ca să mă apăr, las un lucru început Și-ntr-un sfert stric câteodată ce-ntr-o lună am făcut. De pământ trântesc condeiul, meseria o ... pricep, Slăbiciunea muzei mele vino a o îndrepta; Căci de scriu astăzi în versuri, asta este vina ta. Tu amorul poeziei mie mi ...
George Coșbuc - Pe pământul turcului
... mine! of, privește cine trece! Lasă snopul în năpaste, seca-i-ar viața să-i sece! Constantin ridică ochii. Un flăcău tânăr trecea, Nalt ca fagul, lat în spate. Ești nebună, draga mea! Zise Constantin. Ce vorbă?! Eu, nebună! O, bărbate! Un voinic frumos, ca ăsta, nu găsești în șepte sate; Vezi cât de-ndesat pășește și cât e de subțirel? Să-l sorbi într-un picur de-apă și să fugi flămând cu el! Mult e tânăr! Ca o fragă! și se vede de-omenie! Cât e de frumos!... Bărbate, ce gândești, de und să fie? Constantin vorbește-n glumă: Eu-l cunosc destul de bine! Cum? Tu nu știi unde merge; nu știi tu de unde vine?! Nevasta e în uimire: D-apoi eu n-am ... Căci de ieri, de pe-astă vreme, mă tot vaiet, plâng și zac! Constantin cu jale multă, blând, îi zice: Văd, iubită, Că ești galbenă ca ceara și ca floarea de pierită: Dar te du acasă, dragă, și te culcă, nu lucra! Ea se-ntinde și-l cuprinde și-apoi prinde-a-l ...
Petre Ispirescu - Făt-Frumos cel rătăcit
... ce o să simță el și nevasta când s-or vedea împresurați de copii. Și cu gândurile astea ajunse acasă și dete mărul neveste-sei, ca să-l mănânce, fără să-i mai spuie altceva. Ea priimi mărul cu bucurie. Și după ce plecă bărbatul în trebile sale, se așeză pe pragul ușei ... era de el! Tocmai târziu hei! aflară de la niște drumeți că au văzut un băiețandru călare pe deșelate pe un călușel, care se ducea ca vântul. Ei ziceau că n-apucară să se uite după dânsul, ca de când se apucase să le spuie, și pieri din ochii lor ca o nălucă, ca și când n-ar mai fi fost. Îl plânseră părinții până când se istoviră și dânșii, și ochii din lacrămi nu și-i mai uscară ... spuse băiatului că i-a găsit un loc unde să se bage argat. Îl și învăță ce să facă și cum să dreagă ca să argățească cu folos. Încălecă băiatul calul, când auzi că are să-și găsească unde să se căpătuiască, și porni ca ...
Petre Ispirescu - Cotoșman năzdrăvanu
... țiindu-l ca un om, și se trântea cu el pe spate, altă dată îl făcea să se dea d-a rostogolul, lovindu-l cu câte o labă și se repezea după dânsul ca după șoareci. Când stăpânul casei se juca cu dânsul, ferit-a sântul să-l zgârie, pare că-și pilise ghearele. Când îl mângâia, cunoștea el că îl iubește, și se întorcea și el cu lăbuțele și mângâia pe stăpânu ... va ști el ce să facă pentru dânșii. Luă hainele ce-i dete boierul și se întoarse la stăpânul său. După ce îl îmbrăcă șiÂl învăță cum să se poarte la boierul, plecă cu dânsul. Ajungând, îi ieși boierul înainte și-l priimi cu toată cinstea. Când fură în casă, Mătăhuz împărat se tot uita pe dânsul. Oamenii casei începură să șopoiască și să-și dea coate ... muiate numai în fir. Până una alta, cotoșmanul se dete pe lângă stăpânul său, și pe furiș îi dete ghiold și-i șopti la ureche ca să se ție să nu se tot uite pe dânsul așa ca proștii și ca ...
... scriu frumos; se lovea cu pumnul peste cap, când vedea că nici dascălul nu putea să-i tălmăcească bine ceva, și vai de școlarii care-l sminteau de la învățătură! Așa fiind el, cică unul dintre călugării Socolei a zis că e bun de călugăr, numindu-l "Duh diavolesc", și de unde până unde l-a și călugărit, și Duhu i-a rămas numele. Iară el Isaia Teodorescu se iscălea. Și din școlar, profesor a ... ai cântat de noroc!... Și tot așa, și iar așa, până i se făcea viața neagră și aici; apoi iar se întorcea la Iași, îndrăgindu-l pentru o bucată de vreme. Duh neastâmpărat și cutezător în predicele sale de pe amvoanele bisericelor, înțepa ca vespea, zicând: — Elisei a curățit de lepră pe Neeman Sirianul, trimițându-l să se scalde în râul Iordanului. Iară eu vă trimit la Căcaina, ca să vă curățiți de lepra ignoranței și a trândăviei! — Odată era o floare, numită rușinea fetelor, foarte răspândită în țară la noi ... de argint, cu care te spânzură mai-marii mei, arhiereii... La Mănăstirea Neamțului, stând adeseori de vorbă cu starițul Naftanail, părintele Duhu îi zicea, șfichiuindu-