Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AL POPORULUI
Rezultatele 211 - 220 din aproximativ 396 pentru AL POPORULUI.
Cincinat Pavelescu - Geniul răului
... muncesc cu toții, -ntodeauna. Când vrunul mi se-mpotrivește și luptă-n zbuciumul pieirii... Eu îl zdrobesc. Să fie rege sau om ce iese din popor, E robul meu, ursit să piară, și-n clipele când îl dobor, Iau forma sacră-a datoriei, a banului sau a ...
Nicolae Filimon - Impresiuni de la opera Favorita de Donizetti
... pe coriști cîntînd corul „Bell’alba foriera“ [1] . Dupe dînșii, veni tenorul și basul profund. Lăsînd deocamdată la o parte pe cel de al doilea și vorbind despre cel dintîi, arătăm că el nu este deloc tenorul ce s-ar cere pentru opera despre care tratăm. Vocea lui, după ... se aude deloc; de unde vine că multe din pasagele cele mai interesante ale operii rămîn negustate de public. Cu toate acestea, romanța din actul al patrulea au cîntat-o cît se poate de bine, afară de do falset, care fu foarte rău pronunțat și ne dete ocaziunea de a ... către un amator de prosperitatea teatrului, atît numai că acea recompensă ar fi fost mai bine daca i s-ar fi făcut în primul act al operii, iar nu la romanța intitulată Die schönsten Augen [2] , în care a fost prea bine și ca esecutor și ca compozitor ... muzicală a acestui rol au fost bine, însă în duetul din primul act cu tenorul și în scena scomunicațiunii, ce precede finalul actului al doilea, au dat dovezi că îi lipsesc notele cele profunde; cu toate acestea, o mai repetăm, el au cîntat bine și au fost unicul artist ...
Alexei Mateevici - Colindele Crăciunului
... lucru, mai umblă pe afară, se mai duc prin ocoluri și prin poieți de mai văd vitele, mai dreg acoperământul de șindilă sau de papură al casei. Femeile mai porăduiesc prin casă, o muruie, o dau cu var, trag brâie frumoase pe dinafară și pe dinlăuntru. Chiar bătrânii, care de obicei ... toate obiceiurile care se petrec de cei ce umblă cu colinda. Acum este de trebuință de știut ce sunt colindele în înțelesul cel mai strâns al cuvântului. Pentru ca s-o înțelegem asta, este destul să aducem aici vreo câteva colinde din cele mai vestite în popor. Iată trei colinde, care arată, mai înainte de toate, că colinda, îndeobște, este ceva foarte frumos, ca și toate lucrurile minții moldoveanului nostru basarabean. I ...
Dimitrie Bolintineanu - Cornul lui Sas
... cuprins Tot sufletu-ți nobil de durere stins. În a vieții carte, zile de putere Poți să afli încă, țară de durere! Scaldă al tău suflet în al vieții foc, Între popoli liberi ia-ți mărețul loc! II Oștile polone pe Cornul lui Sas, Cu trufie mare tăbărând, au mas, D-acolo Potoski ... În pământu-acesta noi suntem la noi!" Astfel scrie leahul îngâmfat de fală Și-n plăceri molatici inima-și înșeală. Astfel scrie leahul; dar acest popor Nu plecase încă inima sub dor. Domnul se ridică cu a lui oștime Și, lovind, zdrobește oștile străine. Armia polonă laurii-a ...
Ioan Slavici - Barbaria modernă
... șÄ om întrupat în fel de fel de chipurÄ și că durerile unuia sînt ale tuturora și bucuriile tuturora sînt ale fie-căruia. Resultatul etic al cultureÄ moderne e acest simțÄ•mĂȘnt, care în practica viețiÄ se dă pe față ca purtare de grijă a tuturorapentru binele fie-căruia ... pĂ³te corecta. AceștÄ Ă³meni incultivabilÄ sânt barbariÄ moderni. EÄ primesc formele culturale, dar rÄ•mân inaccesibilÄ pentru simțÄ•mĂȘntul, care determină întregul mers al viețiÄ nĂ³stre moderne, căcÄ, desechilibrațÄ fiind, eÄ nu se simmt Ă³menÄ ca alțiÄ, ci numai indiviĂ¥ Ä și numaÄ de interese individuale pot ... jefuit, el năpăstuit? Iubirea de Ă³meni nu cere ca să-l ajutăm și să-l apÄ•răm și pe el? Românul acesta e om al iubiriÄ de ordine, blajin și muncitor, se mulțumesce cu puțin, ba suportă tĂ³te cu îndelungatărăbdare și a dovedit cu prisos, că e ... capabil de desvoltare morală și intelectuală. Nu e numaÄ cestiune de ambițiune națională, ci tot odată și un intet[r]es general omenesc, ca un popor alcătuit din asemenea Ă³menÄ să se sporească, să se ridice prin cultură și să devie un factor hotărîtor în cercul înrîuririÄ luÄ firescÄ. Ce ...
Ion Luca Caragiale - Un dicționar român
... Ion Luca Caragiale - Un dicţionar român Un dicționar român de Ion Luca Caragiale Dicționarele au fost întotdeuna considerate ca contingentul cel mai însemnat al genului plictisitor. Răsfoirea unor asemenea cărți nu se face decât la momente solemne în viața școlărească, la traducerea unui autor sau la prepararea unui examen ... nenorocitul caută să se sustragă cât mai repede de sub acea atmosferă savantă, dar obositoare. Iată, însă, un dicționar, apărut zilele acestea — Dicționarul universal al limbii române de Lazăr Șaineanu — care pare a respira un aer mai simpatic și unde percurgerea unei pagini îți satisface nu numai ... în opera sa de a înregistra un singur factor de cultură, ci a căutat să îmbrățișeze toate manifestațiunile vieții ale unui popor modern: literatură, științe, arte, meserii, industrie, comerț etc. Astfel, acest dicționar universal oferă o imagine redusă, dar precisă a culturei noastre actuale, întrucât ...
... de isvoară! Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate, Când plutești pe mișcătoarea mărilor singurătate! Câte țărmuri înflorite, ce palate și cetăți, Străbătute de-al tău farmec ție singură-ți arăți! Și în câte mii de case lin pătruns-ai prin ferești, Câte frunți pline de gânduri, gânditoare le privești ... geniul morții; La același șir de patimi deopotrivă fiind robi, Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi! Unul caută-n oglindă de-și buclează al său păr, Altul caută în lume și în vreme adevăr, De pe galbenele file el adună mii de coji, A lor nume trecătoare ... pururea adâncă, Avem clipa, avem raza, care tot mai ține încă... Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbră-n întuneric, Căci e vis al neființii universul cel himeric... În prezent cugetătorul nu-și oprește a sa minte, Ci-ntr-o clipă gându-l duce mii de veacuri ... zice. Este drept că viața-ntreagă, Ca și iedera de-un arbor, de-o idee i se leagă. "De-oi muri - își zice-n sine - al meu nume o să-l poarte Secolii din gură-n gură și l-or duce mai departe, De a pururi, pretutindeni, în ungherul ...
... de izvoară! Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate, Când plutești pe mișcătoarea mărilor singurătate! Câte țărmuri înflorite, ce palate și cetăți, Străbătute de-al tău farmec ție singură-ți arăți! Și în câte mii de case lin pătruns-ai prin ferești, Câte frunți pline de gânduri, gânditoare le privești ... geniul morții; La același șir de patimi deopotrivă fiind robi, Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi! Unul caută-n oglindă de-și buclează al său păr, Altul caută în lume și în vreme adevăr, De pe galbenele file el adună mii de coji, A lor nume trecătoare ... pururea adâncă, Avem clipa, avem raza, care tot mai ține încă... Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbră-n întuneric, Căci e vis al neființei universul cel himeric... În prezent cugetătorul nu-și oprește a sa minte, Ci-ntr-o clipă gându-l duce mii de veacuri ... zice. Este drept că viața-ntreagă, Ca și iedera de-un arbor, de-o idee i se leagă. "De-oi muri - își zice-n sine - al meu nume o să-l poarte Secolii din gură-n gură și l-or duce mai departe, De a pururi, pretutindeni, în ungherul ...
... Și sufletul i-i tulburat! Breslaș slăvit, ostaș puternic, Vrăjmaș creștinilor fierbinte, El umblă ca un rob nemernic -- De dorul muceniței sfinte. Sub vălul mut al nopții line, Uitând de lumea zgomotoasă, El dragul tinerei creștine Hrănește-n mintea tânguioasă. Închipuirea ațâțată Pe el la desfătări îl cheamă, Și-i naște ... ucisese Dar a iubirii înfocare Tot greul păcătos frânsese Și, hotărându-i pedepsire Mariei, el, vestit breslaș, În inima lui fără știre Era al lui Hristos ostaș, Ș-a sfintei tinere cuvinte El cu-nsetare le prindea, Și flacăra credinței sfinte În suflet i se aprindea. Credința ... n circ a răsunat: V — ,,Eu gura mea tremurătoare N-oi mai deschide-o-n viitor: Iertați creștina, căci ea moare Pentru al său Mântuitor; Și într-acesta ceas de moarte, Iertând chinuitorii mei Eu rugăciunea mea, ce arde, O duc în ceruri pentru ei... Să-i ierte ...
Vasile Alecsandri - La poeții români
... săi eroi, Ș-a cărui rază se răspândește Lin peste noi. Cântați Unirea, fala străbună Cu glas sonor, Căci poezia adânc răsună Între popor! Cântați căci lumea trece, dispare, Visele per, Însă-a juniei dalbă cântare Zboară la cer, Ș-acolo merge de se unește Cu sfântul ...
... însușire sufletească bună este o însușire socială bună, favorabilă adaptării. Există însușiri care, din punct de vedere moral, sunt calități și, din punctul de vedere al adaptării, sunt defecte. 15. E una din cele mai naive manifestări ale concepției că întâmplările sociale se pot produce prin voința unui om, când, în ... toate străzile concepția amorului masculin dintr-o vreme, pentru că croitorii și cocotele sunt numai niște seismografe sensibile la felul de a simți al bărbaților. 21. Fiindcă cineva nu te lasă să faci un lucru, urmează, oare, că acel lucru e rău? Sau fiindcă cineva falsifică un lucru, înseamnă ... îngrămădi munți de mâncare și mări de băuturi, fără libertatea de gândire omenirea nu va fi decât o turmă ghiftuită, foarte puțin interesantă. 23. Acest popor a vorbit adesea patetic, așa de patetic cum nu poate vorbi decât bucuria și durerea milenară a unei rase. A ... de autoanaliză, fie că e vorba de analiza altuia. (Aceasta din urmă o presupune pe cea dintâi, căci sufletul altuia îl cunoaștem prin analogie cu al nostru.) Firește că rar cineva e numai una sau alta. Și dacă există analiști, care nu-s moraliști, ca Dostoievski, nu există moraliști care să