Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ÎNTRU TOTUL
Rezultatele 211 - 220 din aproximativ 290 pentru ÎNTRU TOTUL.
Ion Luca Caragiale - Cercetare critică asupra teatrului românesc
... soroace — după cum și gazeta respectivă este mai mult ori mai puțin însemnată prin popularitatea ei — se bucură și de câte o loje, tot fără bani. Apoi, gazetarul mai are ușa deschisă la toate repetițiile teatrului, precum și liberă trecere printre culise și pe scenă, unde se poate găsi ... se dă seama prin ele. Teatrul național este adus de speculatorii din urmă, mulțumită lipsei de orice control din partea locurilor competente, în stare de tot păcătoasă, precum oricine are ochi îl vede; cu toate astea, o critică împotriva mersului stricat al acestei instituții cu cât va fi mai obiectivă și ... a arăta străinilor că și românii noștri știu a lucra pe tărâmul dramatic și că sunt alături și în talente mari, ca în tot progresul, cu frații de ginte de la Senaâ€�. Un actor, mai puțin decât o mediocritate, lipsit de către vitrega fire de orice daruri, un om ... aci asupra teatrului românesc un șir de articole critice, pe cari ne vom sili a le face cât se va putea mai obiective, întru speranța că nu puțin bine vom aduce prin ele acestei instituțiuni. LITERATURA ÎN TEATRUL NOSTRU Ne-am făgăduit către publicul cititor să-i dăm aici ...
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Cauza pesimismului în literatură și viață
... sensul cuvântului, așa cum le pare lor acest sens. Dar fiindcă fiecare om poate întrucâtva să priceapă altmintrelea cuvântul pesimism, de aceea vor fi mai tot atâtea feluri de pesimism câți oameni sunt. Alții nu cad în această greșeală. Ei întrebuințează un metod științific întru atâta întru cât caută să se lămurească în privința pesimismului din viața reală, din istoria omenirii. Dar mulți dintre acești din urmă cad în altă greșeală. Ei ... merge desigur până la a-și dura un sistem metafizic, aceasta pentru a da dreptate stării lor subiective. Pesimismul e poate tot astfel la început: un punct de vedere individual, stăpânit de sentimentul subiectiv de neputință." (Guyau, L'irreligion ... p.407). Pesimistul modern, prin această lipsă de ... ascet din veacul de mijloc. Acesta din urmă a fost sincer. Socotind că viața e o mizerie, el o distrugea prin schingiuirea în tot felul a corpului; pentru aceasta însă trebuie voință și sinceritate mare de convicțiune. Pesimistului modern îi lipsește, într-un grad mai mult ori ... de a nu reacționa contra mediului înconjurător. Expansiunea forțelor psihice, neputându-se cheltui în afară, se va concentra înăuntru. Omul se va adânci ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a XII
... dracu dă porumbele Fiind el mai negru dăcât ele. Dracu mai văzu ciurariu cu minte!... Și vedeți-l cum să născocoară, Ca când ar îmbuca tot plăcinte Ș'ar screme tot aur și comoară!..." De-aci mearsă ca pârjolul sfada Și să rășchiră-în toată grămada. [3] Împărechieri dederă-a să face; Unul pe ... încapă. [11] Într-acea iacă, repezit vine Muțu-într-ajutoriu cu doisprezece, Cei mai voinici, că-i spusese-or cine Cum că fac pe Tandaler tot flece. Aceștea sosind rupsără-a bate Păn' făcură voievodului spate. Însă și Goleman pe cărare Le-aleargă,-înarmat ca la bătaie, Purtând o ... după dânsul proaspătă laie, Ce sosind mult nu socotește, Ci dă pe-întreg, cum i să lovește, Lui Ganafir pe creștet prăjina Căzând îi face tot capul fleacă, Rumpe lui Băluț din umeri mâna, Iar Muțului frânge cioarsa în teacă, Lui Colbeiu zdrobește dinții-în gură. Câte poate face-o lovitură ... pasă, Căci cu mult mai nainte să-înflasă Și zvârli buzduganul de-aramă Așa cu năpraznă, tocma-în frunte, Cât îi făcu crierii-în cap tot ...
Garabet Ibrăileanu - Caracterul specific național în literatura română
... mai ales cea lirică, cea mai însemnată din speciile genului --, exprimând mai ales afectivitatea unui individ și concepția lui de viață --, e națională adesea numai întru atâta întru cât sufletul unui individ poartă pecetea sufletului poporului din care face parte. Dar acest element subiectiv național apare și în proză, chiar și în cea ... de mâna a cincea asupra lui, sunt sărace ca document, ne dau atât de puțin -- mai nimic -din viața epocii de atunci și tot atât de puțin din sentimentul ori atitudinea specific românească față de acea viață. Pentru probă, vom observa că Alecsandri (care nu strălucea doar printr-o ... adăugat atât de puțini munteni, în schimb, istoria și filologia românească datoresc enorm ardelenilor Șincai, Klain, Maior, Laurian, Pumnul, Cipariu, Bogdan-Duică, ca să citez tot numai pe cei mai bătrâni, sunt destule, prea multe nume pentru răzlețitul neam românesc din Ardeal. Atenția la realitățile specific naționale -- contactul cu poporul ori ...
Ion Luca Caragiale - Addenda - Justificarea unor expulzări
... fi orice cetățean român, ei sunt români și ca atari se bucură și dânșii de toate drepturile și private și publice de câte se bucură tot cetățeanul român. Care va să zică, Statul român avea tot dreptul să crează că a resolvat în sfârșit cestiunea israelită. Ce s'a întâmplat însă ? O seamă de Evrei dela noi ... rapacitate, - au început să agite din nou chestiunea israelită, odată resolvată strict după litera tractatului dela Berlin. Și agitarea aceasta nouă și-au întemeiat-o tot pe falsa insinuare că Statul nostru se conduce de principiul intoleranței religioase. Această nouă agitare, mai întâiu ascunsă, a început să iasă câte ... a poporului autochton întemeiată pe un netăgăduit drept istoric. S'a aruncat asupra Statului și națiunii române prin acele foi fără nicio sfială tot veninul și ura mozaică, tot clasicul foetur judaicus: Națiunea română ?- incultă, intolerantă și stupidă; Statul român ? - Stat asiatic, inuman și barbar. Curat, pe față, textual. Și cine, cine cutează să ... a-l sili să facă o colosală spărtură în zidurile cetății, pe unde să poată intra toată această enormă masă străină, până la unul, ...
Nicolae Filimon - Roman Năzdrăvan
... ca niciodată, daca n-ar fi, nici că s-ar povesti; cînd să potcovea purecele cu nouă sute nouăzeci și nouă oca de fier, și tot da cu spatele de cer; linguriță scurtă pe gura cui n-ascultă. A fost odată trei frați olteni, dintre care unul era năzdrăvan ... cînd împăratul voia să se ducă la plimbare, ei îi ieșiră înainte cu căciulile în mîni și ziseră: — Luminate-mpărate, să trăiești, măria-ta, întru mulți ani! Fratele nostru, Roman Năzdrăvan, s-a lăudat că poate să-ți aducă cloșca cu puii de aur a zmeului ... făcu iar om și zise: — Fă, cloșcă, vii tu cu mine ori ba? — Viu, răspunse cloșca. Atunci Roman luă cloșca cu pui cu tot ș-o dete împăratului, zicîndu-i: — Poftim, luminate-mpărate, m-am închinat cu slujba care mi-ai poruncit. Împăratul luă cloșca și dete lui ... dai un car cu șase bivoli, să-mi dai șase dulgheri, șase tîmplari și șase fierari, și treaba e făcută. Împăratul porunci să-i dea tot ce va cere. Roman se sui în car și apucă calea către zmeu. Se duse zi de vară pînă seara; iar cînd fu aproape de ...
Emil Gârleanu - Boierul Iorgu Buhtea
... patru ani peste sută. În decembrie 1822 postelnicul muri. Boierul Iorgu își amintea bine chipul măreț, încununat de părul alb ca omătul, al părintelui său. Tot pe molitvenicul acesta, postelnicul se încercase să-și facă spița neamului. Cel mai vechi, un Gheorghe Buhtea, căzuse bănuia postelnicul în lupta de la Valea ... al unei fete. Cum nu se aștepta s-o vadă, rămase pe loc privind la dânsa. — Fata mea! boierule, strigă mulțumit Furtună, care ieși întru întâmpinarea deosebitului musafir. — Să-ți trăiască, frate. D-apoi nu știam că ai așa bujor de fată! — Fetele cresc cât nici nu prinzi ... ghicea din ochi că te întorsese pe calea adevărului. Avea un mare dar: îți citea în privire, cum ar fi citit într-o carte. Odată, tot așa, povățuia pe un tânăr; i-a vorbit boierul cât i-a vorbit, apoi, după ce s-a uitat ... boierule, am luat o dată, răspunse stingherit tânărul. — Dumneata crezi că nu te-am înțeles? răspunse boierul. Pe când îți vorbeam, te gândeai că tot mai bune mi-s dulcețile decât spusele. Îl ghicise. Tânărul mai luă dulceți, cafea, apoi fu silit să vorbească cu boierul, două ceasuri întregi, despre ...
Vasile Alecsandri - Introducere la scrisorile lui Ion Ghica către Vasile Alecsandri
... te văd zâmbind și clătinând din cap... sunt zile în care ies pe afară, învelit cu blana nr. 3, și fac o primblare scurtă, de tot scurtă, pe cărările trase în omătul din grădină. Admir în treacăt cerul oțelit, zăpada cristalizată ce scârțâie sub picioare, păsărelele ce zboară împrejuru-mi țipând ... mă simt cuprins de un avânt eroic înfruntând dușmana lumii, Iarna!... dar să ne grăbim a ne întoarce în casă, căci îngheț cu tot eroismul meu! Seara, când perdelele sunt trase, cad pe gânduri, privind la salamandrele din sobă. 0 melancolie adâncă pătrunde în sufletul meu pe când viscolul ... periculoase și călătoriile depărtate prin lumea reală o întreprindere obositoare, ne rămâne o ultimă și neprețuită petrecere pentru mângâierea zilelor din apusul vieții. Ea consistă întru aducereaaminte a trecutului și reînvierea prin povestire a diverselor epoci prin care am trecut întâlnind în calea noastră tipuri originale și ... și de reformatori, în locul acelor de Don-Juani de trotoires, acelor de salvatori patentați de patrie, acelor de invidioși care stupesc veninul lor spre tot ce-i mai sus decât dânșii, chiar deși sunt convinși că stupitul cade ...
Mihail Kogălniceanu - Tainele inimii
... de podoabă: frumoasele lor alei de castani și fagi umbroși îți arată în mijlocul unor populoase orașe codrii druizilor, și mulțimea de cerbi, ce în tot minutul trec în dreapta și în stânga, îți sporesc iluzia, crezând că în tot minutul să zărești vreun poet bătrân sau vreo fecioară profită a vechilor germani, dacă caleșcele strălucite, pline de femei elegante, nu ți-ar ... elegante, cuconașii instanțiilor administrative, judecătorești și bisericești, măicuțele în concedie, tinerii alumniei ai Academiei, câți se mai află, floarea patriei rămasă de douăzeci de ani tot floare, loretele logofătului A., a vornicului V., a postelnicului S. și a comisului D., clasă de dame neapărată ... altuia. În Iași cafelele, botezate sub numele disprețuitor de cafenele , nu sunt vizitate decât de canalie, adică de negustori, de vătaji, de câțiva scriitori, de tot ce, în sfârșit, nu se numără între rangurile aristocratice sau care au pretenție de aristocratice. Grecii singuri au făcut o cafe pentru evgheniștii lor. Lipsa ... minutul când vă scriu, nu mai este. Dl Felix își așază acum magazinul de bomboane într-o casă frumoasă, zidită de curând de d-lui, ...
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Asupra mișcării literare și științifice
... o mișcare literară fără literați e un nonsens, pricepe oricine; dar că o mișcare literară fără cititori e iarăși o imposibilitate, pentru unii nu-i tot așa de clar. Cauza acestei nepriceperi e că în toate istoriile literare se analizează numai scriitorii fiecărei epoci, nu însă și publicul cititor, parcă acesta ... în multe privințe cu transformarea operată și în Franța la 1789-1793 de burghezimea revoluționară de atunci. Zicem ,,asemănătoare în multe privințe" și nu de tot, pentru că sunt și deosebiri însemnate, provocate de diferența între felul dezvoltării istorice a țării noastre și a Occidentului european. Asupra ...
... Prin potice fără soare, Cu sarică bocsănească Și căciulă țurcănească, Nime să nu mi-l cunoască. Mult e mândru, sprintenel Cel voinic, cel voinicel! Și tot cată-un călușel Roibuleț, cu părul creț De-al lui Codrean drăguleț. Mult aleargă, s-ostenește, Cal pe gânduri nu găsește; Câți fugari i s ... îi trăgea, [4] Astfel roibul meu fugea... Văile se limpezea! [5] Se ducea hoțul râzând, Fugea roibul nechezând, Iar mocanul sta plângând Și din gură tot zicând: ,,Alelei! măi Codrenele! Te vezi de pe sprâncenele Că ești făcător de rele. Vin', Codrene, înapoi, Dă-mi încalte cei opt boi, Câțiva bani ... Potiră arnăuțească [9] Cu iarbă vânătorească, Unde-a da să nu greșească! Codrenaș cât o vedea, Plosca la gură-aducea, Iar potira-i tot zicea: ,,Dă-te, Codrene, legat, Să nu te ducem stricat." Codrenaș le răspundea: ,,Mielu-i gras, ploscuța-i grea, De sunteți niscaiva frați, Iată masa ... și-l ridica, În Leonti-l repezea Și capul îi retezea. Capul de-a dura sărea, Sângele bolborosea, Trupul metanii făcea. Dar Codreanul tot slăbea, Pe genunchi bietul cădea, În palme se sprijinea, Și potira mi-l prindea, Lega-s-ar moartea de ea! III Frunză verde de măcieș ...