Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ÎI
Rezultatele 211 - 220 din aproximativ 1415 pentru ÎI.
Anton Pann - Carul frânt - Nevoia învață pe om
... singurel, Căznește destul la el, Potrivit, nepotrivit, Bine rău, a isprăvit. Acasă dacă a mers Ș-îl văzu tatăl său dres, Îi zise : "Ei, fătul meu! Nu e cum îți ziceam eu?" "Nu – îi zise supărat – Nimenea nu m-a-nvățat. Iar tatăl său cam râzând Îi dete răspuns zicând: "Ba chiar nevoia a fost, Carea-nvață p-orice prost; Ca ea de n-ar fi venit, Tu atât n ...
Anton Pann - Cucul și privigatoarea
... tot felul. Cucul, ce abia tăcuse Și din cucuit stătuse, N-a mai putut să-i asculte Sfărămăturile multe, Ci necăjindu-se tare Îi zise cu supărare : -N-auzi tu, pasăre sură ! Proastă, farfara de gură, Ce te fărîmi într-atîtă Cu cîntarea-ți cea urîtă ? Astîmpără-te mai ... dete votul, Zicind : -Eu drept vă voi spune, Cucul cîntă de minune ! El strigă cu răsunare Și glasu-i mai mult gust are. Săraca privigătoare ! Îi venea să se omoare Văzîndu-se defăimată Și de măgar rușinată. Dar însă ciobanul, care Să afla în ascultare, Stind răzimat pe o coasta, Văzînd ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Bunicul
... tată-moșule? întrebă băiatul cu mândrie. - Cum de nu?! Mie un scatiu. Ce fericiți sunt! Băiatul încălecă pe un genuchi și fata pe altul. Bunicul îi joacă. Copiii bat în palme. Bunicul le cântă " Măi cazace, căzăcele, ce cați noaptea prin argele "... O femeie uscățivă intră pe poartă cu două doniți ... apă. Copii tăcură din râs și bunicul din cântec. E muma lor și fata lui. Cum îl văzu, începu: - I... tată, și d-ta... iar îi răzgâi... o să ți să suie în cap... Bunicul ridică mâna în sus, aducând deștele ca un preot care binecuvintează, și zise prelung: - Lăsați pe ... Și partea asta, a mea! - Mustața asta este a mea. - Și asta, a mea! La barbă se-ncurcară. Bunicul îi împăcă, zicându-le: - Pe din două. Și copii o și dăspicară, cam repede, că bătrânul strânse din ochi. - Jumătate mie. - Și jumătate mie. Și după ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Pravoslavnicul și slăninele
... muncit. Ei, dar cine-mi fusese omul cu crucile ! De lăcomia dracului, cînd ești lacom, nici crucile, nici viețile sfinților nu te scapă. Uite așa, îi rămăsesee pe suflet slăninele, groase ca un lat de palmă. Le simțea pe limbă și în cerul gurii. Pravoslavnicul așteptă pînă după miezul nopții fără ... cum dorm - o luă popește, făcînd cruci late : - Acesta este întunericul cel vecinic și scîșnirea dințiiiilor ! Și nimic, nici o scîșnire de dinți. Cucernicul iar îi trase o cruce și puse mîna pe bărbat, și-l hîțîi, cîntînd prelung și tare : - Balaurul acesta pe care l-ai zidit a-l ... robiiiimeee ! Dar hop, ce cu gîndul n-ar fi gîndit, cînd voi să se coboare pe scară, tremurîndu-i mîinele, de frică și de frig, îi scapă o slănină. Slănina răbufni în niște străchini și le sparse cu mare zgomot, să se fi dășteptat și pietrele. Și pravoslavnicul făcu o cruce ...
... putere ; N-avem nici car, nici boi.â€� Și suspinînd din suflet, ștergînd cu zevelcuța Șiroaiele de lacrimi, se dete sărăcuța Pe șubredul bătrîn, Și îi șopti acestea : „Îți fac eu demîncare Numaidecît, tăicuță. Jupîne, aibi răbdare, Că doar n-ai fi păgîn. Mîncarea-i pentru tata, căci vezi-l ... meargă-a ajuta. Căci este nuntă mare, e nuntă boierească Duminica ce vine, și trebui să gătească Miresei așternut. Și rugile și lacrimi zadarnice îi fură ; Argatul nu glumește, o bate ș-o înjură, Sau cere de băut. Dar nu avea fetița decît o zeghie veche Și vreo trei parale ... îl dase aleșii la oștire, Și singură, orfana, plîngea în zăpăcire Și părul își smulgea. Sufla în pieptul mă-sei ca doar s-o încălzească ; Îi căuta cojocul... dar unde să-l găsească, Căci e la arendaș Dodată cu căldarea luat zălog în silă P-o oarbă datorie. — O, Doamne ...
Constantin Negruzzi - Cucoșu și puica
... cocoș amorezat O ruga să-i fie milă, de al său amor înfocat Și să-i dăruiască aceea ce amorezații vor. — Nu te-ndura, îi zice el, fie-ți milă! iacă mor! El era isteț, galant și frumoasii îi plăcea, Dar se temea Că îl știa Ca tainele nu păzește. — Gustul să ți-l împlinești, Îi zice ea, numai cauți și apoi, cântând în glas mare, Vei da de știre în tot satu că nu mai sunt fată mare. — Ah ...
Constantin Stamati - Omul și cerul
... de Constantin Stamati Iată se urcă luna în carul de lumină, Pe albăstrie boltă a cerului senin, Razele ei sunt blânde, lumina ei îi lină, Ea mângâie ș-alină al omului suspin. Și-i zice: "O, ființă mizeră, pieritoare, Ce ești o jucărie lumeștilor furtuni, Nu mai gândi zadarnic ... eroi, filosofi, poeți, artiști mulțime, De ce furtuni și chinuri etern se bântuiesc, Cum doresc nemurirea faimosului lor nume, Când ne-nvățații barbari cu pizmă îi hulesc. Numai pe cer nu-i pizmă; acolo toate-s line, Și el nu se pătează de nouri și furtune. Iată și ținterimul, orașul celor ... scrisă mândrie, Ș-acum într-însa roade vierme nesățios, Căci lut au fost acela ce trăia în trufie. Iar cerul etern este, numai pe el îi pace; Și luna printre stele se urcă lin și tace. Dar iată că și luna sfârșește a sa cale, Dar ea surâde încă ...
Dimitrie Anghel - După reprezentarea lui Camo%C3%ABns
... moartea, ce-și retrage parcă pentru un moment negurile. Armonioase și adormitoare prind apoi sferele să cînte, și tot cerul devenit ca un astru orbitor îi farmecă vederea. Susținut de Perez, de tînărul neofit ce-a înșelat speranțele bietului Quebedo, de tînărul luceafăr ce se pleacă milostiv și respectuos ... reculegere ; seninătatea și disprețul ce a știut așa de bine s-o arate măririlor și deșărtăciunilor ne va fi o pildă poate. Eu îi mulțumesc din tot sufletul pentru minutele de mulțumire ce m-a făcut să le trăiesc aseară și îi doresc, ca odată ieșit din rol, să arate Quebezilor ce-l înconjură și mișună în lume același dispreț pe care l-a arătat ...
... ascuns și înflorește în roză uriașă deasupra craterelor vulcanilor, se furișează în zigzagurile fulgerelor albastre, știe să fie uriaș precum știe să fie și scînteie, îi place să se facă temut precum a adorat să fie și divinizat de la începutul vremurilor. Același și divers, fie ascuns îndărătul ochilor ... de jăratec, în rază sau scînteie, el tot Hefaistos este, fiul strălucitorului Zeus și al mult geloasei Hera. Eu l-am iubit ca unul căruia îi sunt drage strălucirile, am stat de multe ori de vorbă cu el pînă în tîrziu la gura sobei, în serile de iarnă, ascultîndu-i mitologicele ... avut, eu îl urmăresc cu drag și în cel dintîi luceafăr care se aprinde seara, si în sfioasa scînteie ce o aruncă licuriciul. Cu drag îi urmăresc prin ziare isprăvile, căci Hefaistos colaborează regulat în marile cotidiane, variindu-și la infinit înflăcărata lui proză. Vara hoinărește prin păduri, așa urît și ...
Dimitrie Anghel - La fîntîna Medicișilor
... în sufletul tău deșirul de imagini, unele umbrite ori altele trandafirii, sînt tot ca și goana aceasta de nouri. Vîntul, acest fantastic și capricios artist, îi adună de pe fața cerului, clădește palate, zugrăvește continente imaginare, lăsînd pe alocuri spațiuri goale și senine, ca niște închipuiri de oceane, îi resfiră apoi și-i preface în turme nesfîrșite, care pasc pe nesfîrșita cîmpie a cerului, îi alungă cînd vrea într-o Fantazia nebună de cavaleri ce-aleargă pe cai năpraznici cu mantalele albe fluturînd pe umeri ; și apoi, cînd săturat de ...
Dimitrie Anghel - Puteri ascunse
... de Dimitrie Anghel Publicată în Românul , [Arad], I, 1, [14] ian. 1911, p. 1—2. Ce lucru fragil e o femeie ! Cea mai mică oboseală îi înclină fruntea, cel mai ascuns fior îi zugrăvește cearcăne viorii sub ochi, o veste bună sau rea e de ajuns ca să-i ofilească rozele din obraji și să-i facă mînele ... floare timpurie ce le înveselea primăvara dragostei. Fragilă ca un ram tînăr era femeia, căci furtună nu se abătuse încă asupra ei. Din leneviri dulci îi erau făcute zilele, palori de ceară și de fildeș purta pe mîni și pe față, umbre viorii sub pleoape, și cea mai mică durere ai ...