Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DIN CE
Rezultatele 2081 - 2090 din aproximativ 2833 pentru DIN CE.
Gheorghe Asachi - Anul nou al moldoromânilor 1830
... a lumei față, Cătră a omului viață, Mai adaoge înc-un an. Acest an menit să fie Mai ales decât o mie, Ce românii a trecut; În a tartarului unde Toate rălile cufunde, Ce-ntre noi s-a fost născut. Dulce-armonie de pace, Care farmăcă și place, Ni răsună împregiur; Și din sferile senine Se apropie trei zine, Cu mănos, ferice-ogur. Sânte legi întâia duce, Și în dreapta spata-i luce, Spre osânda celor răi. În ... Nici a Mexicului plaie, De acest odor mai sânt. Prin negoț, științe, lege. Noi în patrie vom culege Avuții de pre pământ. Cestor zâne ce putere Ne-aduc, laudă, mângâiere, Să dăm trainic adăpost. Celui ce
Ștefan Octavian Iosif - Apa morților
... Ştefan Octavian Iosif - Apa morţilor Apa morților de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Cunoști pe călătorul străin ce rătăcește Lăsat de-ai săi pieirii, pe căi necunoscute ?... Părăgini fără țermuri se-ntind pustii și mute, Și-adîncurile zării se tot îndepărtează, Plutind ca ... ape în arșița de-amiază. El s-a răznit din ceată, și-a alergat spre ele Ca să-și potoale setea ce-i mistuia [1] plămînii. Zadarnic stăruiră în preajma [2] lui bătrînii : N-a vrut să țină samă de vorba-le-nțeleaptă Că nu ... ajungă pe tovarăși Și n-o să mai se-ntoarcă pe veci de veci în țară-și : Văzduhurile-albastru surîd nepăsătoare, Jucînd voios dasupra drumețului ce moare... Cunoști pe călătorul străin ce rătăcește ! Dorind să cucerească mirajul tău, Apollo, Cîți visători nu fură ademeniți departe De blestemata apă a morților, și-acolo Ca el căzură ...
Dimitrie Bolintineanu - Consiliul secret
... Prin altare sfinte vasele zdrobesc; Intră prin familii, pe copii turcesc; Mume și fecioare rușinos insultă; De nici o putere barbarii n-ascultă. Suflete-njosite ce-n lume trăiesc Ca să rușineze neamul omenesc, În această țară calea lor arată Și de dorul țării fierbântat se-mbată. Neamul nostru piere; dar ... Va scăpa de moarte patria română. Între viața sclavă ș-un mormânt fălos Nu-întârzie-un suflet nobil, generos. Astfel totdauna țara liberară Vechi eroi ce-n fală se glorificară. Inima lor mare să vieze-n noi! Să pierim sub arme ca străbunii-eroi!" Astfel zice domnul. Un boier răspunde â ... caută-a ne duce Prin furtuni turbate către țelul dulce." Zice. Dar eroul astfel a vorbit — ,,Înțeleaptă-mi pare vorba ce-ai grăit, Dar de-nțelepciunea robului ce-n fiare Tremură să piarză zilele-i amare. Poate-al țării tale nobil, sfânt amor A putut să-ți facă gând îndoitor? Este ... în sus, Arătând pe cruce chipul lui Isus — ,,Crist muri pe cruce pentru-umanitate Și prin moarte dete lumii libertate. Nu-i creștin acela ce ...
... Noaptea... de Mihai Eminescu Noaptea potolit și vânăt arde focul în cămin; Dintr-un colț pe-o sofă roșă eu în fața lui privesc, Pân' ce mintea îmi adoarme, pân' ce genele-mi clipesc; Lumânarea-i stinsă-n casă... somnu-i cald, molatic, lin. Atunci tu prin întuneric te apropii surânzândă, Albă ca zăpada iernii, dulce ... mea pălindă. Cu-ale tale brațe albe, moi, rătunde, parfumate, Tu grumazul îmi înlănțui, pe-al meu piept capul ți-l culci; Ș-apoi ca din vis trezită, cu mânuțe albe, dulci, De pe fruntea mea cea tristă tu dai vițele-ntr-o parte. Netezești încet și leneș fruntea mea cea ... Pe-ai mei ochi închiși ca somnul și pe frunte-mi în mijloc Și surâzi, cum râde visul într-o inimă-ndrăgită. O! desmiardă, pân' ce fruntea-mi este netedă și lină, O! desmiardă, pân-ești jună ca lumina cea din
Mihai Eminescu - De-or trece anii...
... Ea tot mai mult îmi va plăce, Pentru că-n toat-a ei făptură E-un "nu știu cum" ș-un "nu știu ce". M-a fermecat cu vro scânteie Din clipa-n care ne văzum? Deși nu e decât femeie, E totuși altfel, "nu știu cum". De-aceea una-mi este mie De ar vorbi ... E și-n tăcere-i "nu știu ce". Astfel robit de-aceeași jale Petrec mereu același drum... În taina farmecelor sale E-un "nu știu ce
... Gheorghe Săulescu - Momîţa Momîța de Gheorghe Săulescu Apărută în volumul Fabule în versuri sau poezii alegorice , 1835 Momîța precum să știe Din fire atîta isteață Cu ageră ghibăcie Și nu mai puțin măreață, Orice vede precum omul Vre să facă și ea-ndată, Ia seamă la lucru ... sărbătoare Văzînd pe-o cuconiță Cum făcea parura sa, Rămîind singură-n casă Momîța pe teapa sa Nu vru mai gios să se lasă. După ce întîi se unse Cu profumuri, cu pomadă Pe la locurile-ascunse, Pe la cap și pe la noadă, Puse-n capu-și o bonetă Și ... cuvîntare, Mente cu înțelepciune Pățesc altele mai răle Pentr-a lor deșărtăciune, Căzînd în mii de smintele, Cînd nu se cunosc pre sine, Ce sînt sau ce pot mai bine? Cu ceia ce-s nu se-mpacă Ce ar fi, vor să se facă, Ce
Mihai Eminescu - Pentru tălmăcirea aforismelor lui Schopenhauer
... Mihai Eminescu - Pentru tălmăcirea aforismelor lui Schopenhauer Pentru tălmăcirea aforismelor lui Schopenhauer de Mihai Eminescu GOETHE Spun popoară, sclavii, regii Că din câte-n lume-avem, Numai personalitatea Este binele suprem. * Nu faci efect; nesimțitori Rămân cu toții? Fii pe pace: Când piatra cade-n mlaștină, Ea ... de ea și azi te ții, Cum o urmași pe-atuncea, pășind în drumul vieții. Nu scapi de tine însuți, cum ești trebui să fii: Din vechi ne-o spun aceasta sibile și profeții, Și nici un timp cu nici o putere laolaltă Nu frâng tiparul formei, ce vie se dezvoaltă. LUCREȚIU Vezi prin oraș frecându-se cela și iar la palatu-i Vine degrab, deși de urât fugise de dânsul, Mai îndemână ... de oraș, se-ntoarce să-l treiere iarăși. HORAȚIU Pietre scumpe, marmură, fildeș, icoane și statui, Bani, veșminte văpsite-n getulică purpură Â mulți sunt Ce nu le au? Iar unii nici grijă nu duc să le aibă. * Cerul deasupra-ți schimbi, nu sufletul, marea trecând-o. GELLERT Cele mai bune ... Dar vai! n-or prinde niciodată. Ei văd cu ochii, nu cu mintea, Nu știu al lucrurilor preț: Admiră vecinic cele proaste, Nicicând nu știu ce
Alexandru Macedonski - Desperarea
... Alexandru Macedonski - Desperarea Desperarea de Alexandru Macedonski Atâtea chinuri mă tot apasă, Curând ca floarea voi veșteji! Și spun la oameni, dar ce le pasă Dac-a mea viață se va fini? Nici consolare nu am în lume, Chiar râd mulțime de cântul meu. Stinge-te ... Crezui odată c-a mea durere Ea se va stinge, dar eu mă sting! Căci nu am voie, și n-am putere Moartea ce vine ca să o resping. O consolare de l-astă lume Nu aflai încă la chinul meu. Stinge-te, viață, stinge-te, nume, Suflete, zboară ... servit-a însă, Servit-a țara unde născu; Putu să strângă, dar el nu strânse! În sărăcie el petrecu! Oh! și ce moarte îl luă din lume!... Dar râdeți toți de cântul meu. Stinge-te, viață, stinge-te, nume, Suflete, zboară la Dumnezeu! Văduvi avute, recompensate, În aste timpuri sunt nencetat ...
Cincinat Pavelescu - Sonet (Pavelescu, 5)
... de rime banale și rare să se scrie un sonet, în care poetul întâi să-și exalteze talentul și în ultimul vers să râdă de ce-a scris. Eu am câștigat, cu sonetul de mai jos, premiul de 100 lei, care pe atunci era colosal. O, de-aș putea ... Că m-a-mbătat cuvântul sfânt: iubire, Șoptit de o frumoasă-n carnaval! Dar vei muri, obscur ca un microb, Chiar tu, poet ce-ai fost apururi rob Iubirii pline de melancolie! Mă voi prăji în iaduri pe un rug, Pe când din cer, blajin, sfântul Ilie Îmi va ierta prostiile ce
Vasile Alecsandri - Ceasul rău
... pe coaste, Trece-o mândră oaste, Oaste de români! Toți voinici de frunte Care merg să-nfrunte Oarde de păgâni. Iar pe-o culme verde Ce-ntre munți se pierde Stau de mi-i privesc Două surioare, Albe lăcrimioare, Care mi-i jelesc: Vezi tu, surioară, Oastea se coboară Colo pe ... costiș, Vezi-o cum pătrunde Pe rând și s-ascunde Colo-n stejăriș. Vai! nu se mai vede! Cine, cine-a crede Grija ce duc eu, Oastea că-i purtată De bătrânul tată Și de dragul meu? Ei se duc în vale Unde țara-n jale Geme cu amar ... ntoarce-n munte Având chiar în frunte Vechiu-i căpitan. Iar sărmana fată În zadar, vai! cată Pe iubitul său! El în foc căzuse, După ce făcuse Vitejii de zmeu!... Din
... a pierit fără vreme Flăcăul voinic și frumos. Că iată-l scăldat în sudoare, Și-acum e tăcere prin văi. El nici nu mai simte ce-l doare Și nici nu mai strigă pe-ai săi, Nu plînge, nu geme. El moare. Se-ncinge cu aur cununa Pădurii de brad de ... culmi, Doinește și vîntul într-una Cîntînd somnoroșilor ulmi, Străbate prin vale-acu luna. Ea vede pe mortul din vale Și trece tăcută, pe sus. Ce roșie-a fost, și pe cale Ce