Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA ȘI
Rezultatele 2081 - 2090 din aproximativ 3350 pentru CA ȘI.
Vasile Alecsandri - Soarele, vântul și gerul
... Vasile Alecsandri - Soarele, vântul şi gerul Soarele, vântul și gerul de Vasile Alecsandri Trei călători fantastici cutreieră pământul: Soarele splendid, gerul îngrozitor și vântul. Unul dă viață, altul dă moarte, aparând, Al treilea mângâie cu aripa-i, zburând. Ei întâlnesc o fată, voioasă căprioară, Ca soarele de vie, ca vântul de ușoară. Și-i zic: „Copilă dragă, alege din noi trei, De vrei să fii mireasă, pe care tu îl vrei!â€� Românca le răspunde cu o ... să mă răzbun la vară cu focul meu nestins.â€� „Cum? zice gerul aspru, m-ai depărtat pe mine? Am să îngheț la iarnă și inima din tine.â€� „Nu-mi pasă, mândre soare, de focu-ți arzător Cât mi-a suflă în față un vânt răcoritor ...
Alexandru Macedonski - Calul arabului
... Alexandru Macedonski - Calul arabului Calul arabului de Alexandru Macedonski Arabul căzuse în aspră robie, Mușchioasele-i brațe legate era... El n-o să-și mai vadă nici cort, nici soție, Nici larga pustie Ce-n veci treiera! Și turcii-l vor duce cu dânșii-n cetate, Și sclav ca să fie va fi destinat, Și până ce-n pieptu-i un suflet va bate, De-un dor ce abate Va fi dominat! Iar calul său falnic, ușoară nălucă, Ce-n ... a lor undă pe negru-i obraz!... Toți dorm; numai luna plutește bălaie, Scăldată-n văpaie Pe-un nor de atlaz! Lumina-l ajută și calu-și zărește, Dar trist, la o parte, ședea priponit, Cu ochiul său negru părea că-i vorbește, Părea că-l jelește În dor adâncit! Arabul atuncea ... de-o înaltă și dulce gândire, Spre-a lui mântuire Lucrează cu zel! Cu dinții apucă priponul cel tare, Îl mușcă, îl roade și-l rupe,-n sfârșit Deschisă îi este pustia cea mare, Cu albă cărare, Cu sân împietrit! Dar calul atuncea, de brânele-i late, Cu gura ... l abate Din falnicu-i zbor.
Alphonse de Lamartine - Seara (Lamartine)
... Seara aduce lina tăcere; Pe pustii stânce eu așezat Iau după urmă al nopții car Ce-n aburosul senin pășește. Venus se nalță pe orizon, Și la picioare-mi steaua-amoroasă Cu-a sa lumină misterioasă Argintuiește verdele șes. Prin deasa frunză acestor arburi Auz zefirul încet șoptind Lângă ... dragă! ce mă voiești? Vii oare-n sânu-mi cel obosit S-aduci lumina într-al meu suflet? Sfințita taină acestor lumi Te cobori oare ca să-mi descoperi, Taină ascunsă l-această sferă În care ziua te-așteaptă mult? O-nțelepciune neînțeleasă Te îndreptează la ticăloși? Ce! vii tu noaptea ... veci te cheamă? Rază mult sfântă, ești aurora Acelei zile ce n-are-apus? Inima-mi toată se-nflăcărează L-a ta lucire, și mă strămut, M-aflu cu-aceia ce nu mai sunt... Dulce lumină, ești al lor suflet? Tot așa poate că se strecor Ș-aceste umbre ... sunt de zgomot eu depărtat, Fiți împreună cu-a mele visuri. Dragostea, pacea voi revărsați În sân, în pieptu-mi ce-abia răsuflă, Ca roua nopții care se lasă Și domolește al zilei foc. Veniți!... Dar aburi, o ceață groasă Pe cer se nalță numaidecât Și
Ion Heliade Rădulescu - Seara (Lamartine)
... Seara aduce lina tăcere; Pe pustii stânce eu așezat Iau după urmă al nopții car Ce-n aburosul senin pășește. Venus se nalță pe orizon, Și la picioare-mi steaua-amoroasă Cu-a sa lumină misterioasă Argintuiește verdele șes. Prin deasa frunză acestor arburi Auz zefirul încet șoptind Lângă ... dragă! ce mă voiești? Vii oare-n sânu-mi cel obosit S-aduci lumina într-al meu suflet? Sfințita taină acestor lumi Te cobori oare ca să-mi descoperi, Taină ascunsă l-această sferă În care ziua te-așteaptă mult? O-nțelepciune neînțeleasă Te îndreptează la ticăloși? Ce! vii tu noaptea ... veci te cheamă? Rază mult sfântă, ești aurora Acelei zile ce n-are-apus? Inima-mi toată se-nflăcărează L-a ta lucire, și mă strămut, M-aflu cu-aceia ce nu mai sunt... Dulce lumină, ești al lor suflet? Tot așa poate că se strecor Ș-aceste umbre ... sunt de zgomot eu depărtat, Fiți împreună cu-a mele visuri. Dragostea, pacea voi revărsați În sân, în pieptu-mi ce-abia răsuflă, Ca roua nopții care se lasă Și domolește al zilei foc. Veniți!... Dar aburi, o ceață groasă Pe cer se nalță numaidecât Și
... Eminescu De la Nistru pân' la Tissa Tot Românul plânsu-mi-s'a, Că nu mai poate străbate De-atâta străinătate. Din Hotin și pân la Mare Vin Muscalii de-a călare, De la Mare la Hotin Mereu calea ne-o ațin; Din Boian la Vatra-Dornii ... paște De nu te mai poți cunoaște. Sus la munte, jos pe vale Și-au făcut dușmanii cale, Din Satmar pân' în Săcele Numai vaduri ca acele. Vai de biet Român săracul! Îndărăt tot dă ca racul, Nici îi merge, nici se 'ndeamnă, Nici îi este toamna, toamnă, Nici e vara vara lui, Și-i străin în țara lui. De la Turnu 'n Dorohoi Curg dușmanii în puhoi Și s'așează pe la noi; Toate cântecele pier, Sboară păserile toate De neagra străinatate; Numai umbra spinului La ușa creștinului. Își desbracă țara sinul, Codrul ... se tot pleacă Și isvoarele îi seacă - Sărac în țară săracă! Cine-au îndrăgit străinii, Mânca-i-ar inima câinii, Mânca-i-ar casa pustia, Și neamul nemernicia! Ștefane Măria Ta, Tu la Putna nu mai sta, Las' Archimandritului Toată grija schitului, Lasă grija Sfinților În seama părinților, Clopotele să le ...
Cincinat Pavelescu - Presa literară...
... Cincinat Pavelescu - Presa literară... Presa literară... de Cincinat Pavelescu Presa literară nu prea te răsfață, Socotind talentu-ți ca și omul: fleac! Dar pictează-ți chipul și
Cincinat Pavelescu - Un cântec, numai unul...
... Cincinat Pavelescu - Un cântec, numai unul... Un cântec, numai unul... de Cincinat Pavelescu Un cântec, numai unul încă, Și-n urmă, inimă, tăcere; Aș vrea s-ascult a mea durere Cum plânge-n taina ei adâncă. Un cântec, numai unul încă, Dar ...
Mihai Eminescu - Ah, mierea buzei tale
... răcorit suflarea eu; Ah, unde ești, demonico, curato, Ah, unde ești să mor la sânul tău! Ce sunt eu azi? Â o frunză, o nimică. Și-mi pare că am fost un împărat; Simțirea care sufletu-mi despică E ca și când o lume mi-a furat; Ah, mierea buzei tale, păsărică, Am nebunit de când o am gustat! Ah, cum nu ești, să ...
Mihai Eminescu - Criticilor mei (Eminescu)
... versuri, Când nimic nu ai a spune, Înșirând cuvinte goale Ce din coadă au să sune. Dar când inima-ți frământă Doruri vii și patimi multe, Ș-a lor glasuri a ta minte Stă pe toate să le-asculte, Ca și flori în poarta vieții, Bat la porțile gândirii, Toate cer intrare-n lume, Cer veșmintele vorbirii. Pentru-a tale proprii patimi, Pentru propria ...
... Mihai Eminescu - La o artistă La o artistă de Mihai Eminescu Ca a nopții poezie, Cu-ntunericul talar, Cînd se-mbină, se-mlădie C-un glas tainic, lin, amar, Tu cîntare întrupată De-al aplauzelor ... Cînturi dulci ca un fior, Cînd prin flori de iasomie Își sting sufletele lor, Astfel notele murinde, Blînde, palide, încet, Zbor sub mîna-ți tremurîndă, Ca dulci gînduri de poet. Sau ca lira sfărîmată Ce răsgeme-ngrozitor Cînd o mînă înghețată Rumpe coardele-n fior, Astfel mîna-ți tremurîndă Bate-un cîntec mort și viu. Ca furtuna descrescîndă Care muge a pustiu. Ești tu nota rătăcită Din cîntarea sferelor, Ce eternă, nefinită Îngerii o cîntă-n cor? Ești ființa ...
... Vasile Alecsandri - Tunetul Tunetul de Vasile Alecsandri Pe lanul lung și verde, cu grâul răsărit, O umbră călătoare se-ntinde-ncet și trece, Precum un râu de munte când gheața s-a topit Se varsă peste maluri, câmpiile să-nece. E umbra unor nouri albii ... în mezul zilei c-un surd și tainic sunet Și, ca semnal de viață, aprind în cer un tunet. Văzduhul bubuiește!... pământul desmorțit Cu mii și mii de glasuri semnalului răspunde, Și de asprimea iernei simțindu-se ferit, De-o nouă-ntinerire ferice se pătrunde. La răsărit urare! urare la apus! Un cârd de vulturi ageri, rotindu ...