Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AVEȚI SĂ
Rezultatele 2081 - 2090 din aproximativ 2615 pentru AVEȚI SĂ.
Dimitrie Anghel - Omul din lună
... bună seamă, e-un cap de om, - o mască, Dar după ironia acestei măști s-ascunde Cea mai cumplită moarte ce-a fost să-mpărățească; Și totuși chipul ăsta îl știu de nu știu unde... L-am mai văzut desigur demult, dar poate anii Și-au zugrăvit sarcasmul pe ... ca vulcanii Ce râd în discul lunii cu-albastrele cratere. L-am mai văzut desigur, și-l știu, - dar tu, iubită, Ce te-ai desprins să judeci cuminții și nebunii, Când stai privind pe geamuri cu fața liniștită Cunoști tu cine-i omul ce râde-n discul lunii? Sămănătorul, 15 iulie ...
... în cale. „A cui ești, fa?â€� — i-am zis în treacăt „Ia stăi din mers o leacă...â€� „A cui să fiu?â€� — ea ne răspunde, „A cui o ști să-mi placă...â€� Atît a trebuit: o vorbă, Și-un semn cu salba mîinii, — Și dintr-o vorbă de muiere Azi ne ...
Vasile Cârlova - Păstorul întristat
... cu senin, Și cerul iarăși mila își varsă Spre fericire voă deplin.â€� El cu suspinuri atunci răspunse: „Frate, se poate vrun muritor Oricât să n-aibă dureri ascunse, Fie pe scaun, fie păstor? Orice viață supusă zace Sub patimi grele mult mai puțin! Soarta nu lasă un om în ... când lipsește, Natura n-are nimic frumos; Sufletul tare mi se mâhnește, Orice privire e de prisos. Și drept aceea a tânguire Fac să
Alecu Donici - Măgarul și privighetoarea
... Alecu Donici - Măgarul şi privighetoarea Măgarul și privighetoarea de Alecu Donici Măgarul au văzut pe o privighetoare. — Prieteno, i-au zis, mă rog să mă asculți: Eu tot am auzit o vorbă de la mulți, Că tu întru cântări ești meșteriță mare, Și iată, acum vreu De iscusința ta ... bine ai cânta." Acestea auzind în suflet s-au jignit Acea privighetoare Și de atunci au contenit Pentru măgari a sa cântare. Dumnezeu să
Nicolae Dimachi - O adunare de trii cocoane
... Mai ales pe veresî Fără-a mai puni vadè. Di poftești și dumneata Singură eu ți-oi lua. — Ehei, soro, de voiești, Să mă mai îndatorești Cu-așa facere de bine Cumpără-mi și pentru mine ! — Pre bine, acuș voi zice Numai de mi-a mai ... Și ți-oi faci-atunci de știri De-i veni la tîrguiri. — Ia tăceți, acum ajungă ! Ce atîta vorbă lungă ! Vino-ncoace, tu nevastă Să privim noi la fereastră, Că s-aude duruind O butcă hodorogind. — Mări, dă-o la nevoia ! Treacă cine cum îi voia. — Ei dichis ... un bou de n-are preț ! Iacă și-altul di pe lazul Și-ntocmai Grigori Razul. — Zău îți zic că nu te cred Oi să merg și eu să văd. — Drept să-ți spui, acest bărbat Vrednicu-i de lăudat. Îl vezi, bade, că la toate Îi mai mult decît să poate. — Lasă-l la bată-l pustia, Că-mi umplură mișălia, Că nu știi ce-o mai făcut Ghețului Lapte-Bătut ? — Oh, dar ... crezi Așa lucru păr' nu vezi ? Îs minciuni aceste toate Niciodată nu ...
... înflorire păstrat-a limba noastră Din sânul maicii sale cel vechi și sănătos, Și nu-i mai trebui leacuri și nici boia albastră Să zugrăvească cerul cel sfânt și luminos. Noi nu ne înțelegem: povestea nu-i de-aseară Și parc-ar fi să tragem și noi învățături, Să nu ne-aducem graiul la stare de ocară, Să tăvălim pe uliți cântarea din păduri. Priviți: acei cu limba bolnavă, chinuită Cu drag și cu mirare ne-ascultă când vorbim; Iar cântăreți și meșteri ...
... durata unei clipe. "Ce n-ar da un mort din groapă pentru-o jerbie de rază" Ce din lună se coboară și pământul îl atinge; Să mai simtă încă-o dată fruntea că i-o luminează Și că-n pieptul său viața cu căldură să răsfrânge! Sigur, noi credeam că dânsul ar schimba cu bucurie A sa liniște eternă, pacea lui nestrămutată Pentr-o rază de la lună ... viața de-altă-dată. Însă clipa de iubire zboară, zboară făr-de urmă Și în locul ei amarul și pustiul ne rămâne; Ah! și ca să porți povara unui chin ce nu se curmă Tu cu moartea ta în suflet te târăști de azi pe mâne; ..................................................... Dac-ar da un mort ... pentr-un răsărit de lună A sa liniște eternă, eu aș da de voie bună Toate razele de lună, toate razele din soare Să te pot uita pe tine, să
Ștefan Octavian Iosif - Blestemul bardului
... — Copilul meu, fii gata, grăi bătrînul lin, Adînc din pieptu-ți smulge și cîntă viers deplin. Revarsă dor și patimi, tot sufletul în el, Să-nduioșem pe craiul cu inimă de-oțel. Sub bolți străvechi, în sala măreață ei intrau ; Și craiul și crăiasa pe tron acolo stau : El â ... a spart, Apoi în glas puternic se-ntoarce cu blestem, Încît și bolți și parcuri înfiorate gem : — Vai vouă, ziduri mîndre ! În veci să nu mai sune În încăperea voastră nici viers, nici glas de strune ! Nu, ci fricoase păsuri de sclav, suspin și plîngeri, Pîn' veți cădea trăsnite ... răzbunării înger ! Vai vouă, mîndre parcuri strălucitoare-n rouă ! Cadavru-acestui tînăr vi-l pun în față vouă, Să veștejiți ca dînsul, secînd orice izvoare : Să fiți un loc de spaimă în zile viitoare ! Vai ție, crai sălbatic ! A barzilor urgie ! Deșartă lupta-ți cruntă spre glorie să fie ! Și piară negru-ți nume în negura uitării, Cum cel din urmă geamăt se stinge-n hăul zării ! Strigă bătrînul; cerul îi auzi cuvîntul ...
Ludwig Uhland - Blestemul bardului
... — Copilul meu, fii gata, grăi bătrînul lin, Adînc din pieptu-ți smulge și cîntă viers deplin. Revarsă dor și patimi, tot sufletul în el, Să-nduioșem pe craiul cu inimă de-oțel. Sub bolți străvechi, în sala măreață ei intrau ; Și craiul și crăiasa pe tron acolo stau : El â ... a spart, Apoi în glas puternic se-ntoarce cu blestem, Încît și bolți și parcuri înfiorate gem : — Vai vouă, ziduri mîndre ! În veci să nu mai sune În încăperea voastră nici viers, nici glas de strune ! Nu, ci fricoase păsuri de sclav, suspin și plîngeri, Pîn' veți cădea trăsnite ... răzbunării înger ! Vai vouă, mîndre parcuri strălucitoare-n rouă ! Cadavru-acestui tînăr vi-l pun în față vouă, Să veștejiți ca dînsul, secînd orice izvoare : Să fiți un loc de spaimă în zile viitoare ! Vai ție, crai sălbatic ! A barzilor urgie ! Deșartă lupta-ți cruntă spre glorie să fie ! Și piară negru-ți nume în negura uitării, Cum cel din urmă geamăt se stinge-n hăul zării ! Strigă bătrînul; cerul îi auzi cuvîntul ...
Cezar Bolliac - Deșertul mi-e o lume
... Deșertul mi-e o lume de Cezar Bolliac Deșertul mi-e o lume, cu chipul tău de față, Și lumea mi-e deșertă când vei să nu trăiesc. În tine mi-am speranța, în tine am viață, Și fără tine toate sunt negre, le urăsc; Dar mi-ești etern de față ...
Ștefan Octavian Iosif - Doi voinici
... tresare. Iar singurătatea crește. Tot mai înspăimîntătoare. Ah, și-n liniștea de moarte Se aude-un glas, pierdut, Parcă vine de departe... Cine ar putea să fie La o vreme-așa tîrzie? Poate i s-o fi părut... Stă, ascultă, vrea să vază... Calul sforăie... o groază Fără margini încleștează Pe voinic... Nu mai vrea acum să știe Nici de drum, nici de nimic... Aiurit, întoarce calul, Scapără schintei și sar Sub copite... Peste rîpe și ponoare, Cal și călăreț dispar... Neagra ...