Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru I��I

 Rezultatele 2041 - 2050 din aproximativ 3413 pentru I��I.

Mihai Eminescu - Cântecul lăutarului

... Dar cu moartea cea adâncă Azi eu schimb al vieții-mi gând, Am fost vultur pe o stâncă, Fire-aș cruce pe-un mormânt! Care-i scopul vieții mele, De ce gându-mi e proroc, De ce știu ce-i scris în stele, Când în van lumea o-nvoc. Crucea-mi pară gânditoare, Parca arz-a vieții-mi tort, Căci prin neguri mormântare ...

 

Vasile Alecsandri - Soarele, vântul și gerul

... Vasile Alecsandri Trei călători fantastici cutreieră pământul: Soarele splendid, gerul îngrozitor și vântul. Unul dă viață, altul dă moarte, aparând, Al treilea mângâie cu aripa-i, zburând. Ei întâlnesc o fată, voioasă căprioară, Ca soarele de vie, ca vântul de ușoară. Și-i zic: „Copilă dragă, alege din noi trei, De vrei să fii mireasă, pe care tu îl vrei!â€� Românca le răspunde cu o veselă ...

 

Alexei Mateevici - Noaptea nașterii

... strălucind au trecut Într-a Lui luminoasă mărie. S-au născut El din focul cerescului dar, Din smerirea Curatei Fecioare, Ca, Puternic, să-i puie robiei hotar, Să sfârșească amara plânsoare... Rătăcind pe-al păcatului drum lunecos, Nu i-au prins omenirea de veste, Numai cei de la turme-au venit la Hristos, Văzând rostul minunii aceste. Și venind, pe Hristos Cel născut L ...

 

Cincinat Pavelescu - Lui Victor Antonescu

... rege și regina. El actul de deces le-a redactat. Că-l face lumea cioclu, a cui e vina? Dar Ferdinand I e gânditor Și-ngrijorat o spune orișicui Că-l va numi curând ambasador, Să nu-i

 

Dimitrie Anghel - Gherghina, 2

... nu-și spune nimănui durerea. Enigmatică și rece, mulțămită cu fardul trecător căzut din paleta naturii în cuibul ei; cea roșie, bucuroasă de purpura ce-i ascunde poate paloarea minutelor de slăbiciune ; cea palidă, veselă că-și poate masca roșața ce i-ar urca în obraji, în clipele cînd sufletul se înduioșează ; așa se clatină ele pe ramuri. Prin clătinări ușoare își spun ele ce simt, una ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Maria Putoianca

... prezintă superbului sultan. E jună și frumoasă sub ostășești veștminte! Frumoasele-amazoane, ea mândru ne aminte. E-naltă și subțire, ca bradul copilaș; Pe albu-i sân, păr negru se varsă drăgălaș. Cum plană întristarea pe cugete senine! Iar gura-i e o roză cu sânge și cu vine. — ,,De ce-ai luat veștminte și arme de bărbăt Ca să te lupți cu turcii? sultanul ...

 

Mihai Eminescu - Traduceri și adaptări

... Mihai Eminescu - Traduceri şi adaptări Traduceri și adaptări de Mihai Eminescu Dulce cu corp de omăt înecat în păru-i de aur, Venera zace murind ­ cine o va moșteni? Ah, în două părți dopotrivă-mpărți bogăția-i ­ Ție: frumsețe ș-amor; mie: durere și dor. * Ce cumplit este amorul, deși dulce aparent. Un tiran, care nu varsă decât sânge inocent. * Pallas ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Epigrame (Iosif)

... Ştefan Octavian Iosif - Epigrame (Iosif) Epigrame de Ștefan Octavian Iosif Cuprins 1 I - Amicilor 2 II - Unui pesimist 3 III - Volumului de "epigrame" 4 IV - Imitație 5 V - Catren I - Amicilor Vă-ntreb, amici, încă o dată: La ce-mi tot dați târcoale? Oh! da, am inimă bogată, Dar buzunare — goale. II - Unui pesimist ...

 

Alexandru Macedonski - O umbră de dincolo de Styx

... Styx de Alexandru Macedonski Efebul cu ochi palizi, flori mistice de-o clipă, Năluca argintie din bruma unui vis, A fost în scurta-i viață o muzică ce-n pripă, Plângând pe-un flaut magic, se duse în abis. Luntrașul cu chip palid i-a stat sinistru-n cale, Lăsându-mă pe țărmuri să plâng rătăcitor, Și mult timp mângâiere n-a fost pentru-a ...

 

Alexandru Vlahuță - Când n-am ce scrie

... ai lui Apolo. Ș-apoi sunt atâtea-n lume, Că, să stai, să scrii volume! Stil? Grămatică?... Gogoși, Pentru cei neputincioși. Astea-s spuma, gându-i marea... Nu-mi strunesc eu cugetarea Plină, clară, elegantă Pentr-o virgulă pedantă! Am subiectul? Restu-i

 

Alexandru Vlahuță - Păcatul

... Alexandru Vlahuţă - Păcatul Păcatul de Alexandru Vlahuță Păcătuit-a omul în vremuri fericite, Când nu-i lipsea nimica, nici hrană, nici odihnă, Când n-avea a se teme de zile amărâte, Când roabă-i era lumea și el domnea în tihnă. Pământul, încă proaspăt, pătatu-s-a de sânge Când lumea era largă și oamenii puțini, Când ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>