Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru ȘI

 Rezultatele 2041 - 2050 din aproximativ 4759 pentru ȘI.

Mihai Eminescu - Pajul Cupidon...

... Mihai Eminescu - Pajul Cupidon... Pajul Cupidon... de Mihai Eminescu Pajul Cupidon, vicleanul, Mult e rău și alintat, Cu copii se hârjonește, Iar la dame doarme-n pat. De lumină ca tâlharii Se ferește binișor, Pe ferești se suie noaptea Dibuind încetișor ... toate-a lui averi... Darnic când nu vrei nici una Și zgârcit dacă le ceri. În volumul ros de molii Cauți noaptea adevăr Și-ntâlnești lipită-n file Vița-i galbănă de păr. El dă gânduri nențelese Vrâstei crude și necoapte, Cu icoane luminoase O îngână-ntreaga noapte. Când de-o sete sufletească E cuprinsă fata mică - A dormit cu ea alături Ca ... doi pui de turturică. E sfios ca și copiii, Dar zâmbirea-i e vicleană; Dară galeși îi sunt ochii Ca și ochii de vădană. Gât și umere frumoase, Sânuri albe și rotunde El le ține-mbrățișate Și

 

Mihai Eminescu - S-a dus amorul...

... S-a dus amorul, un amic Supus amândurora Deci cânturile mele zic Adio tuturora. Uitarea le închide-n scrin Cu mâna ei cea rece, Și nici pe buze nu-mi mai vin, Și nici prin gând mi-or trece. Atâta murmur de isvor, Atât senin de stele, Și un atât de trist amor Am îngropat în ele! Din ce noian îndepărtat Au răsărit în mine! Cu câte lacrimi le-am udat, Iubito, pentru ... îmi pare rău Că nu mai sufăr încă! Că nu mai vrei să te arați, Lumină de-ndeparte, Cu ochii tăi întunecați Renăscători din moarte! Și cu acel smerit surâs, Cu acea blândă față, Să faci din viața mea un vis, Din visul meu o viață. Să mi se pară cum ... vis misterios Și blând din cale-afară, Și prea era de tot frumos De-au trebuit să piară. Prea mult un înger mi-ai părut Și prea puțin femeie, Ca fericirea ce-am avut Să fi putut să steie. Prea ne pierdusem tu și eu În al ei farmec poate, Prea am uitat de Dumnezeu, Precum uitarăm toate. Și

 

Mihai Eminescu - S-a dus amorul

... S-a dus amorul, un amic        Supus amândurora, Deci cânturilor mele zic        Adio tuturora. Uitarea le închide-n scrin        Cu mâna ei cea rece, Și nici pe buze nu-mi mai vin,        Și nici prin gând mi-or trece. Atâta murmur de izvor,        Atât senin de stele, Și un atât de trist amor        Am îngropat în ele! Din ce noian îndepărtat        Au răsărit în mine! Cu câte lacrimi le-am udat,        Iubito, pentru ... îmi pare rău        Că nu mai sufăr încă! Că nu mai vrei să te arați        Lumină de-ndeparte, Cu ochii tăi întunecați        Renăscători de moarte! Și cu acel smerit surâs,        Cu acea blândă față, Să faci din viața mea un vis,        Din visul meu o viață. Să mi se pară cum ... vis misterios        Și blând din cale-afară, Și prea era de tot frumos        De-au trebuit să piară. Prea mult un înger mi-ai părut        Și prea puțin femeie, Ca fericirea ce-am avut        Să fi putut să steie. Prea ne pierdusem tu și eu        În al ei farmec poate, Prea am uitat pe Dumnezeu        Precum uitarăm toate. Și ...

 

Multatuli - Cîntecul lui Sa%C3%AFdjah

... mor. Văzui marea cea mare la țărmul mării, Cînd tatăl meu m-a dus acolo Să facem sare. De voi muri pe mare Și de m-or azvîrli în apa-adînvă, Veni-vor chiții lacomi, Vor înota în preajmă-mi și vor întreba: Care din ei să-nghită leșul Ce cade către fund? Eu nu voi auzi. Eu nu știu unde am să mor. Văzui arzînd ... — El însuși puse foc. Și-a fost ieșit din minți. De voi muri în flăcări, Cădea-vor bîrne-aprinse Pe leșul meu, Și-afară vor fi țipete grozave De oameni cari aruncă apă Ca să omoare focul. Eu nu voi auzi. Eu nu știu unde am să mor ... Albite-i erau pletele. De voi muri bătrîn, cu plete albe, Veni-vor bocitoarele În jurul meu; Mă vor boci ca bocitoarele Pe Pa-lisus, și toți nepoții, Și ei, vor plînge cu amar. Eu nu voi auzi. Eu nu știu unde am să mor, Văzui atîția morți în satul meu: I-a ... în groapă. De voi muri acasă și m-or îngropa La capul satului, spre răsărit, pe deal, Acolo unde iarba crește-naltă, Adinda va veni,

 

Nicolaus Olahus - La moartea fratelui meu Matei

... întrebarea aceasta, În ușurința-mi pe Zei mă mâniez c-au fost duri. Căci deopotrivă la toți muritorii sărmani le stă-n cale Moartea cumplită și toți au sorocit a lor zi. Nici a lui Cresus comori nu pot peste dânsa să treacă, Nici ale regilor tari ... n-o pot birui. Ea spre mormintele triste răpește-ale pruncilor trupuri, De prin ai mamelor ochi lacrimi amare storcând, Iar pe băieții care anii-și plinesc în zadar, tot ea-i fură Și îi silește-a porni - cruda! - spre negrul Tartar. Și, de îndată ce vârsta-nflorit-a sosit, ne-amenință. Numaidecât cu a sa spaimă ori Lethe, ori Styx. Nădăjduind a ... pășește încet bătrânețea, urâta Moarte a tot ceea ce poate mai sigur a fi. Nu e nimica statornic în vârstele noastre, și trainic N-are nimica în el traiul fragil ce ni-i dat. Soartă haină, ce nu poți să fii niciodată-mblânzită, Spune: de ce-mi ... mi ucizi părinteștii tovarăși, Nenorocirea s-aduci ori în ce loc alor mei, Să bântuiești a mea țară cu atât de cumplite primejdii Și

 

Vasile Alecsandri - Bradul (Alecsandri)

... Vasile Alecsandri - Bradul (Alecsandri) Bradul de Vasile Alecsandri Sus pe culme bradul verde Sub zăpada albicioasă Pintre negură se perde Ca o fantasmă geroasă, Și privește cu-ntristare Cum se primblă prin răstoace Iarna pe un urs călare, Iarna cu șepte cojoace. El se scutură și zice: „În zădar, tu, vrăjitoare, Aduci viforul pe-aice, Aduci zile fără soare. În zădar îngheți pământul, Ucizi florile și stupii Și trimiți moartea cu vântul Și trimiți foamea cu lupii. În zădar a ta suflare Apa-n râuri o încheagă, Șterge urma pe cărare Și de mine țurțuri leagă. În zădar aduci cu tine Corbul negru și prădalnic, Și din codrii cu jivine Faci să iasă urlet jalnic. În zădar, urgie crudă, Lungești noaptea-ntunecoasă Și, râzând de-a lumii trudă, Scurtezi ziua luminoasă. În zădar îmi pui povară De zăpadă și

 

Vasile Alecsandri - Cântecele lui Ștefan Vodă

... Ca un zid de apărare! Brațul lui fără-ncetare Bate hoardele tătare, Bate cetele maghiare, Bate leși din fuga mare, Bate turci pe zmei călare Și-i scutește de-ngropare. Lumea-ntreagă stă-n mirare, Țara-i mică, țara-i tare Și dușmanul spor nu are. A L T U L Ștefan, Ștefan, Domn cel mare, În Suceava cuibu-și are Ca un șoim voinic și tare. Din Suceava când el sare Zi și noapte, de călare, Se bate-n patru hotare. Pe tătari îi căsăpește, Pe unguri îi pârjolește, [1] Și pe turci îi risipește. Iar pe leși cu chica tare [2] Îi avântă-n spânzurare, Și-i înjugă ca să are! [3] Note ↑ Pe unguri îi pârjolește . Aluzie la bătălia de la Baia, unde o mulțime de unguri au pierit ... leși cu chica tare Îi avânta-n spânzurare . Într-una din năvălirile leșilor în Moldova, Ștefan Vodă i-a surprins într-un codru, și pe câți din ei a robit i-a spânzurat de păr în copaci. După acea nenorocită expediție, regele polon, întorcându-se ... Cântecele lui Ștefan Vodă

 

Vasile Alecsandri - Cuza Vodă

... Vasile Alecsandri - Cuza Vodă Cuza Vodă de Vasile Alecsandri Văzutu-te-am în pace suind scara mărirei Și-n pace luănd calea augusta-a nemurirei, O! scump amic, domn mare, o! nume cu splendoare Sadit pe miriade de libere ogoare! O ... vecinice mari fapte lăsat-ai României, Nălțând din părăsire antica-i demnitate Prin magica Unire și sacra Libertate. Ca norul plin de mană ce trece și revarsă O ploaie roditoare pe brazda care-i arsă, Și, stând apoi deoparte, în urma lui privește Cum brazda se deschide și câmpul înflorește, Așa și tu din ceruri ai dulcea mângâiere Și vezi a țării tale frumoasa renviere, Tu, ce-ai stârpit cu sceptrul, unealta de rodire, Din suflete și câmpuri sămânța de serbire, Acum te odihnește gustând eterna pace În taina măiestoasă a morții care tace, Lăsând o lume-ntreagă la tine ... a ta legendă, Cuza! cu fală s-o rostească... Sunt nume destinate, ca numele tău mare, Să steie neclintite pe-a Timpului hotare Și

 

Vasile Alecsandri - Doina (Alecsandri)

... doiniță! De-aș avea o puiculiță Cu flori galbine-n cosiță, Cu flori roșii pe guriță! De-aș avea o mândrulică Cu-ochișori de porumbică Și cu suflet de voinică! De-aș avea o bălăioară Naltă, veselă, ușoară, Ca un pui de căprioară! Face-m-aș privighetoare De-aș cânta noaptea ... avea, pe gândul meu, Un cal aprig ca un leu, Negru ca păcatul greu! De-aș avea vro șepte frați, Toți ca mine de barbați Și pe zmei încălecați! Face-m-aș un vultur mare, De-aș cânta ziua, la soare, Doina cea răzbunătoare!                  *      Doină, doiniță! Și i-aș zice: „Mândruliță, Mă jur p-astă cruciuliță Să te țin ca un bădiță!“ Și i-aș zice: „Voinicele, Să te-ntorci cu rândunele Peste dealuri și vălcele!“ Și le-aș zice: „Șepte frați, Faceți cruce și jurați Vii în veci să nu vă dați!“ Hai, copii, cu voinicie, Să scăpăm biata moșie De păgâni și de robie! Note ↑ Doina este cea mai vie espresie a sufletului românesc. Ea cuprinde simțirile sale de durere, de iubire

 

Vasile Alecsandri - Floriile

... Vasile Alecsandri - Floriile Floriile de Vasile Alecsandri Iată zile-ncălzitoare După aspre vijelii! Vin Floriile cu soare Și soarele cu Florii. Primăvara-ncântătoare Scoate iarba pe câmpii, Vin Floriile cu soare Și soarele cu Florii. Lumea-i toată-n sărbătoare, Ceru-i plin de ciocârlii. Vin Floriile cu soare Și soarele cu Florii. Păcat, zău, de cine moare Și ferice de cei vii! Vin Floriile cu soare Și soarele cu Florii. Copiliță, nu vrei oare, Nu vrei cu mine să vii, Când Floriile-s cu soare Și soarele cu Florii? Să culegem la răcoare Viorele albăstrii? Hai! Floriile-s cu soare Și soarele cu Florii. Eu ți-oi da de orice floare Mii de sărutări și mii. Hai! Floriile-s cu soare Și soarele cu Florii. Iar tu, dulce zâmbitoare, Te-i face că te mânii... Hai! Floriile-s cu soare Și

 

Vasile Alecsandri - Hora (Alecsandri)

... mână Ca ieri seara, la fântână; Mario, Măriuță! Duh-de-Spaimă! Piei-Nălucă![2] Sună bine-n cobză, sună, Să nu-ți fac spetele strună Și chica măciucă. Tu, fes-Roș cu giubea lungă! Din arcuș trage mai tare, Căci în gard am un par mare Și mulți bani în pungă! Tot așa pân-în deseară! Mult frumoasă-mi e puicuța, Ca o zi de primăvară, Maria, Măriuța! Tot așa, tot voinicește ... la pălărie, Mi-am pus flori, mi-am pus mărgele, Să se uite cu mândrie Puicuța la ele. Am cămașă cu altiță, Tot de fir și de mătasă, Am pe spate-o durduliță... De nime nu-mi pasă! Nici de vornic, nici de dracul, Nici de vrajă ciocoiască, Nici de turc ... să trăiască! Bateți toți într-o lovire Să vuiască-n fund pământul; Lumea-ntreagă să se mire, Și Dumnezeu sfântul! Sunt sătul de biruri grele Și de plug, și de lopată, De ciocoi, de zapciele Și de sapă lată. Astăzi horele sunt pline! Crape-mi sura opincuță, Și să mor în joc cu tine, Mario, Măriuță! Note [1] Hora este chiar jocul cel vechi al romanilor

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>