Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru OR
Rezultatele 2031 - 2040 din aproximativ 2512 pentru OR.
Friedrich Schiller - Mănușa (Iosif)
Friedrich Schiller - Mănuşa (Iosif) Mănușa de Friedrich Schiller Traducere de Ștefan Octavian Iosif În fața grădinii sale cu lei, Când gata-i să-nceapă lupta de fiare, Stă regele Francisc pe tron. În preajmă-i stâlpii coroanei, Și de jur împrejur, pe înaltul balcon, Cunună de mândre femei. Și la un semn s-a deschis colivia, Și grav, în arenă, un leu Își poartă mândria Și caută mut, de jur împrejur, Căscând fioros. Își scutură coama-ncurcată Și se încovoaie o dată, Apoi se culcă jos. Și regele dă un semn iară, Și prin poarta cealaltă Un tigru sălbatic saltă. Cum vede pe leu, răcnește Și în cerc, fricos, îl înconjoară Cu limba-ncordată-n afară, Cu coada vâlvoi Și sforăie turbat, furios Și mârăie dârz, apoi Se culcă alăturea, jos. Și craiul mai dă un semnal, Și pe două guri colivia Stupește doi leoparzi deodată. Ei cad furtunatici, cu lăcomia De luptă-ndrăzneață, Pe tigru năval, Acesta turbat îi înhață Cu laba-ncruntată, Dar leul în sus Se-nalță urlând, și toți s-au supus. Și tac îmbufnate, În cerc întinse, De setea sângelui aprinse Felinele înfricoșate. Atunci, din balcon Cade-o mănușă din mâini delicate ...
Garabet Ibrăileanu - Omul - o celulă a organismului numit societate
... fond pe progresul toleranței, pe tot mai multă toleranță. Omul tolerant ține fruntea sus, are privirea senină. E echilibrat. Netolerantul are înfățișarea animalului rău, care vrea să împungă. Omul tolerant e obiectiv, are concepția evolutivă a istoriei. Netolerantul e eternul judecător mâniat și mărginit. 9. Numai naturile tari sunt ...
Gelu Vlaşin - 11:11 â†�â†� 10:56 11:11 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 11:43 →→ un alt metrou pentru care mi-aș fi pierdut respirația în fiecare dimineață de joi în loc de cafea un altfel de a-ți spune cum lângă umărul meu stau așezate perechi ------------ perechi sandalele tale cu vârfurile îndreptate spre cer poate într-o altă zi când vorbele mele îți vor alunga insomniile astăzi în schimb rochia ta vorbește din șifonier despre cum e să stai singur într-o încăpere prea mare fără muzică și prea mică fără tine (atenție iar se-nchid
... 13:08 13:27 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 13:55 →→ prin parcul tineretutui o promoție ursus la discuții cu motoare dânsa vrea pepeni provoacă frisoane o chitară zburând printre mesele bătute de-un vânt galben ca o febră tifoidă mi s-au rotunjit genunchii de atâta așteptare ...
Gelu Vlaşin - 14:07 â†�â†� 13:55 14:07 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 14:21 →→ ovidiu tâmpește cuvinte despre copiii care nu vor știi să apară din poezie scrisă pe calea ferată salva vișeu spune că lumea din față n-are și că lumea din spate e tare definește totul prin nimicul din noi răscolește trecutul bea umilința de-a fi și se ceartă cu toți zeii greci - din birou - și se scaldă-n fierbintea minciună când totu-i pe roate (și totu-i pe
Gelu Vlaşin - 15:03 â†�â†� 14:53 15:03 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 15:28 →→ stau într-o budă nasoală cu dinții încleștați pe o priză de hașiș mă strecor anonim printre cv-uri aruncate la coș după ce s-au șters cu ele la fund generații întregi de sacrificați și toată ziua mă izbesc de fețele voastre de masă întinse la uscat peste liniile de tramvai spălate cu un detergent tocmai bun de tâmpit gospodinele și ochii lipiți de vitrină și buzunarele definitive în pantalonii sensibili ca o junglă amazoniană gingiile însângerate de canibalismul cuvintelor tale rostite printre dinți la teleeurobingo națiunea care-mi va ridica mâine statuia ultimului soldat (necunoscut peste
Gelu Vlaşin - 17:45 â†�â†� 17:23 17:45 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 18:00 →→ bărbile plecându-și firmiturile până la pământul crăpat gurile pierdute când valentin ef bate palmele pe obrazul unei iubiri neconsumate și tu bogdane - o pe holul tău îngust în așteptarea zborului halal oameni buni poezia e moartă cheful în toi și nimeni nu mai trece dincolo de cuvinte numai tu ai rămas ca un steguleț înfipt în mijlocul unei petreceri (ceea ce aprig iubești va rămâne restu-i
Gelu Vlaşin - 21:01 â†�â†� 20:48 21:01 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 21:20 →→ urăsc neputința care-și rostogolește mânia peste nisipul adormit în matca râului galben urăsc sălciile umile spânzurate pe celălalt mal ca-ntr-o stampă din secolul XVIII într-o piață publică din barcelona și cuvintele tale atârnate și pantofii tăi negri de lac și băuturile tari ca o piatră năucindu-ți instinctele ochii tăi printre clapetele mașinii versurile își dau duhul de taină cuvintelor nesățioase doar pe tine te urăsc (până când moartea ne va
Gelu Vlaşin - 23:10 â†�â†� 23:00 23:10 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 23:20 →→ vreau să te am ca pe un hamburger gustos vălul roșiatic cu sos de muștar franțuzesc să-mi îngroșe saliva degetele curgând printre feliile de pâine prăjită bucuria perversă cu nuanțe de gri te-așterni peste masa stropită cu vinul altora mâna ta stângă mirosind a monotonie tălpile cumpărate de la sex shop din piața romană cu gust de măsline grafitti la swing house stafia ta face demonstrații de zbor printre mese (dezbrăcată de orice
Gelu Vlaşin - 23:50 â†�â†� 23:40 23:50 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 00:00 →→ fumuri care plâng furia revederii rock prăbușit peste țeasta mea buzele mimând echilibrul cuvintelor pantoful stâng urmărindu-ți evoluția la bârnă și paralele impresiile cu baionete fracturiste pe limba mea jurământul și-a instalat boem depresiile absurde poemele s-au așternut cu înghețul lor infantil poate că n-ai nimic (poate că numai așa inima va bate din
Gelu Vlaşin - 6:17 â†�â†� Prolog 6:17 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 6:45 →→ primește-mă dimineața asta cu ochiul împerecheat primește-mă în brațul moale ca o nicovală de ciocolată și sărută-mă întâi ca să nu mă vâneze leproșii strânge-mi părul alb răsfirat printre frunze până dincolo cu disperare aaaaaaaaaaaah cuvintele în mesageria vocală privește-mă în oglinda - umbră - doar așa vei știi cum aleargă noaptea să lumineze chipul de stea căzătoare când lumea s-ar putea compune din două silabe tu nu știi răs........punsul care-mi scapă printre degetele unei nopți ( cu lună albastră și copaci de marmură