Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA SĂ NU
Rezultatele 2011 - 2020 din aproximativ 2617 pentru CA SĂ NU.
Ivan Andreievici Krâlov - Țăranii și pâraiele
... Ivan Andreievici Krâlov - Ţăranii şi pâraiele Țăranii și pâraiele de Ivan Andreievici Krâlov Traducere de Constantin Stamati Nemaiputând să rabde țăranii Pagube și jafuri multe, Ce le făcea în toți anii Pâraiele ce curg din munte, S-au dus să se tânguiască, cerând milă și dreptate La râul acel mai mare, În care curgea pâraiele toate; Deci plânsoarea lor era foarte însemnătoare, Căci pâraiele rupsese ... le primise Și le înghiță în sine... Deci bieții țărani atunci unul la altul cătând, Și capetele clătind, Între ei așa vorbi: „De ce să mai pierdem timpul spre a ne tângui, Căci nimic vom isprăvi, Și nici vom afla dreptate, Dacă cei mici cu cei mari împart ... â€� Această pildă o înțelege Cugetul dregătorului celui făr’ de lege, A căruia avuție ca fumul se risipește... Și măcar testament de lasă să s-împartă la săraci, Din ce-au răpit jumătate, dar Domnul nu primește, Pomană din bani străini, măcar biserici să
Petruț Pârvescu - Câmpia cu numere - Geometria visului
... a mai fost și ceea ce va mai fi a fost în alte vremuri…â€� (Ecclesiastul 3.15) 1. mult prea grăbit ca să prindă contur mici frontiere doar acolo părți compacte derizorii ale memoriei ființe și lucruri în emisfera cuvîntului c e l mult prea nevorbit c e ... pe umărul dilatat al zilei următoare cum roade în închipuire gîndul ascuns cenușii toate încheieturile urii un nod de iubire aleasă rodește în pustia ta ca să – l deslegi tu multiplicînd absența și să fii tu singurul stăpîn al acestui tărîm inventat cînd imnul de slavă al celor învinși zace răpus pe scutul de aur cu care ne iubim ... pe ulița îngustă doamne își aminti într-un tîrziu bărbatul ( gheorghe a lu’ grăunte o aștepta acolo în fundul grădinii tolănit lîngă pîrleaz ca de fiecare dată frămîntînd nervos o țigară puturoasă ) scuipă în palmele aspre frecîndu-le nervos și zise mai mult pentru sine cum vine si viața ... se pierduse demult undeva departe gîfîind înăbușit se lipise de trupul lui nisipos și tremura toată) pînă la jumătate cosită f u n i e nu ...
Grigore Alexandrescu - Câinele soldatului
... muri, Departe de-o mumă care îl crescuse, Și care-l iubi! Sărman, fără rude, pe țărmuri străine, N-avea nici prieteni, nici un ajutor; Nu era ființă care să suspine Pentr-un trecător! Singurul tovarăș de nenorocire, Singura-i avere, un câine iubit, Ședea lângă dânsul și-n mare mâhnire Părea adâncit. Acum tot ... ridic trupul pe mâini de soldați, Cinste hotărâtă acelora care Mor pentru-mpărați. În fruntea paradei câinele pornește, Din ochii lui pică lacrimi pe pământ, Ca un iubit frate el îl însoțește Până la mormânt. Aci se oprește, aci se așează, Nimic nu îl face a se depărta: Așteaptă să-l strige, crede c-o să-l vază Când s-o deștepta! Câteodată cearcă piatra s-o ridice, Câteodată latră după-un călător, Cuprins de durere: Vino, parc-ar zice, Să ... de milă voiește A-l trage deoparte și hrană a-i da, El își pleacă capul, în pământ privește, Și nimic nu vrea! De două ori noaptea cu umbrele sale Emisferul nostru l-a învăluit, Și sărmanul câine din locul de jale A fost ...
... Cincinat Pavelescu - Panteism Panteism de Cincinat Pavelescu Tu care porți spre cimitir Când jerbe mari de trandafiri, Când albe crizanteme, De nu te-ai teme Și n-ai avea de moarte frică, Ai șterge lacrima ce-ți pică Și-ai scutura în vântul serii Florile durerii, Simțind ... Cu toată fața ta cea tristă Și-nduioșările din glas, Din al lor suflet n-a rămas Decât durerea-ți egoistă: Tu nici nu crezi Că cei pe care mergi să-i vezi, Chiar de-i iubești, De-i plângi, pe tine te jelești. Dar ei sunt morți ca trupul lor De care ochii jalnici fug, Iar din smintitul tău amor Și-atâtea vise mincinoase Azi ce mai e? un pumn de oase, Un ... și adâncă Mai cântă râul: auziți! O, voi ce mai trăiți o clipă În ritmul vieții și-al iubirii Lăsați pe morți în groapa lor Să-ndeplinească legea firii. Și voi, în pripă, Sorbind mirosul primăverii, Din vântul care mișcă merii Înfloriți, Veți bănui într-o aripă De pasăre ce trece ...
Dimitrie Anghel - Întîiul volum
... am scris întîiele versuri, de groaza ce o aveam pentru tipar și de vecinica îndoială ce-mi tăia aripele. Chin mai amar și mai sfînt nu poate să existe. Eu mi-alesesem lumea florilor, căci în lumea lor mi-am petrecut copilăria. Mi-aduceam aminte de grădina minunată unde am trăit, de murmurul ... un crin, am căutat s-o redau în strofe. La Paris, în preajma Luxemburgului, ori la Fontaine-bleau, în minunatele păduri, unde cărările sunt îngrijite ca aleele unei grădini, în liniștea aceea a copacilor seculari, îmi urmăream visurile mele, și după ani de zile, ca un adevărat grădinar, ierborizînd și tăind crengile moarte și netrebnice, mi-am alcătuit un mănunchi din ce a rămas. Un pictor mi-a ... dragoste acele visuri, un prieten entuziast s-a însărcinat cu publicarea lor, și, într-o zi, un volum cu coperta stranie și neînțeleasă ca un rebus a apărut în vitrinele librăriilor. Și acum, după atîția ani, văzînd pe tînărul acesta ce-și răsfoiește întîiul lui volum, parcă ... din vitrine s-au urcat în podul unui prieten, unde dorm și acum în vrafuri, sub colbul așternut de vreme, așteptînd o nouă primăvară. Aceasta nu
Vasile Alecsandri - Cântece și sărutări (Alecsandri)
... De orice suflet care-n cer zboară Lin se coboară Câte o stea. O, dulce înger de dezmierdare! De-ai vrea, unită cu dorul meu, Să-mi dai, ferice, o sărutare, De-orice cântare Aș cânta eu, N-ar fi în ceruri dalbe lumine, Nici flori pe lume s-ar legăna ... locul iernii vine zâmbind, Inima, dulce privighetoare Scăldată-n soare, Cântă iubind. Dar când se luptă țara-n durere, Tot omul tânăr și simțitor Trebuie să-i deie cu-a sa putere O mângâiere Ș-un ajutor. Când țara geme sub apăsare, Mai bine-mi place s-aud sunând ... blând. Versul iubirii duios străbate, Focul poetic e răpitor, Dar nu-s cuvinte mai înfocate Ca libertate Și viitor. June poete! ascunde-ți dorul, Căci nu e timpul de dulci plăceri. Decât pe liră să cânți amorul, Apără-onorul Sărmanei țări! Cântă-un vers falnic de re-nviere Care s-aprindă sufletul meu. Ridică neamul de la cădere, Ș-orice ...
... gingașa fată Zâmbea ca floarea de pe câmpii, Numai de soare fu sărutată Pe sânu-i fraged, pe-ai săi ochi vii. Părul său negru ca nori de ploaie De-a lung pe umeri neted cădea. Ades copila mândră, vioaie, De soare-n păru-i se ascundea. Iar când ... Toți trecătorii simțeau deodată O sete mare în pieptul lor; Beau multă apă, cătând la fată, Și urmau drumul oftând de dor. Ea cânta dulce ca ciocârlia Ce ciripește vesel în zori, Și suna gingaș atunci câmpia Ca de un freamăt de Zburători. Ades bătrânii, stând împreună Și ascultând-o pe lângă foc, Trăgeau cu sorții, noaptea, la lună, Și vesteau fetei mare ... se ivise, Iar glasu-i jalnic așa cânta: Crai-nou, strălucite! Plânsă m-ai găsit, Cu gânduri mâhnite, Cu chipul cernit. Inima-mi jelește, Dar nu știu ce vrea; Nu știu ce dorește Inimioara mea. Căci aude noapte Freamăte de zbor, Ș-apoi blânde șoapte Ce-i șoptesc din nor. Iar a zilei ... lucește sus, Mult apoi visează Visul ce s-a dus. Crai-nou! vin cu bine, Cu bine te du, Dar jalea din mine Să nu ...
Constantin Negruzzi - Inscripții
... aicea află liniștire în mormânt. Nașterea, viața, moartea, sufleteasca mântuire, În acest loc se adună și d-amarul lumii greu Omul scapă când se duce ca să-și iaie răsplătire De la dreapta îndurare a bunului Dumnezeu. Eu nu am fost ca alții, de-aceea în suferință Am petrecut și-n lipsa plăcerilor lumești, Dar cugetul îmi spune că n-oi avea căință C-am fost și ...
Vasile Cârlova - Păstorul întristat
... răspândise pe livejuni Și ascultându-l iarba uitase, Pătrunse toate de mila lui. Câinele numai mai cu durere Stând lângă dânsul căta în jos Și ca s-aducă lui mângâiere, Glas câteodată scotea milos. Eho, ce zace de om departe, Îl auzise din loc ascuns; Și cu suspinuri de greutate La ... silă, Ce foc, ce chinuri, ce gânduri ai? Viața voastră necazuri n-are: E simplă, lină, fără dureri, Și-n toată lumea nici o suflare Ca voi nu gustă multe plăceri. Vouă natura vă este dată; Câmpii și codrii voă zâmbesc; Vânturi și râuri voă arată Cum curg de dulce, cum răcoresc. Soarele ... cu senin, Și cerul iarăși mila își varsă Spre fericire voă deplin.â€� El cu suspinuri atunci răspunse: „Frate, se poate vrun muritor Oricât să n-aibă dureri ascunse, Fie pe scaun, fie păstor? Orice viață supusă zace Sub patimi grele mult mai puțin! Soarta nu lasă un om în pace Cu mulțumire a fi deplin. Precum nu-nceată de vânt suflarea Nici către crânguri, nici pe câmpii; Așa nu-nceată nici tulburarea De multe patimi către cei vii. Adevăr, slavă, cinste, putere Sau bogăție eu
Ion Heliade Rădulescu - Cumetria cioarei când s-a numit privighetoare
... numit privighetoare Cumetria cioarei când s-a numit privighetoare de Ion Heliade Rădulescu O dihanie de cioară, Ce-i dăduse naiba-n gând?! Să ia fulgi de alte păsări, Să iasă la zbor cântând. Iat-o împopoțonată Și mereu se gâtuiește, Ulubeasna-mpestrițată Rățoit bănănăiește. Ce nume să-și dea acuma? Că e lucru-nsemnător! De la nume-atârnă toate Și trecut, și viitor. Dar cioara, de! e tot cioară, Și astfel se ... i-o da vrun nume Ce n-o plăti mai nimic. Haide! singură se face În biserica de caș Ș-alde popă, ș-alde naș, Ca să fie bine pace: Fără sfadă, fără price, Rămâne zis ce-și va zice. Se numi privighetoare , Păsăruică cântăreață, Unde cântă pe răcoare, Știi, colea, de ... mai subțiază, Dar ce-i faci? că e tot ga! Țipă: ga ! și ga ! răsună; Păsările se adună, Ascultă și aud: gară! Se uită, dar nu văd cioară. Dihania-nnebunește, Cântă — cine-o mai oprește? "Sunt — zice — privighetoare Și Dumnezeu mi-a dat dar; Sunt pasăre ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Sărăcia
... Bogdan Petriceicu Hasdeu - Sărăcia Sărăcia de Bogdan Petriceicu Hasdeu Sărăcia cea flămândă Ca pușcașul stă la pândă, Cu cocoșul ridicat: Dintr-un deget o mișcare, Glonțul zboară cu turbare Și vânatul a picat! Munca tare, munca ... altădată O cămașă ferecată Apăra p-un cavaler! Dar junia mea, o, Doamne, Face loc zbârcitei toamne: Bătrânețele-au sosit! Zile reci și fără soare, Ca un negru șir de cioare Pe cadavrul părăsit! Munca geme și suspină Și se roagă la odină, - Invalid neputincios, Care după lungi campanii, Când apar ... cade jos! În zadar ca mai-nainte Îmi azvârl trudita minte Colo-n sferele de sus: Ea se-nalță o bucată, Și s-afundă desperată, Ca lumina în apus! Totuși, surdă la durere, Lumea strigă, lumea cere, Lumea strânge birul ei! Dându-i spirit pentru pâine, Ea-ți dă oase ca ... o cârpă rea; Căci pe lume n-o atinge Că fitilul, ce se stinge, Ars-a numai pentru ea!... Sărăcia cea flămândă Stă ca