Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ��N��I
Rezultatele 2001 - 2010 din aproximativ 2873 pentru ��N��I.
Antim Ivireanul - Învățătură asupra pocăinții
... și nedreptăți ce făcea în toate zilele și nu numai din răutatea lui ce și din sfatul înrăutățatei fămeii lui, a Iezavelii. Și i-au trimis cuvânt cu prorocul Ilie cum că va să-i rădice împărățiia, să-i piarză casa lui, să-i răsipească avuțiia lui, să nu mai aibă după acĂ©ia nici vrednicie, nici cinste și la cea de pe urmă să se facă mâncare câinilor ... posti și făcu o pocăință ca acĂ©ia, cât au schimbat îndată Dumnezeu mâniia lui și au îmblânzit urgiia lui. Și chiemând iară pre Ilie i-au zis: n-ai văzut ce smerenie au arătat înaintea mea Ahaav și ce pocăință au făcut? Deci, pentru căci s-au smerit înaintea fĂ©ții mĂ©le ... casa lui. Dară ce poate fi aceasta? Până acum cu bătăi, cu urgie, cu mânie, înfricoșa Dumnezeu pre Ahaav și zicea să-l piarză, să-i ia și stăpânirea și viața și acum zice (cum) că nu poate să-i facă rău. Iaste cu putință acea puținică cenușă ce au pus Ahaav în capul lui, acel sac cu carele s-au îmbrăcat, acel puțin post ... ...
Petre Ispirescu - Ciobănașul cel isteț sau țurloaiele blendei
... că merge și el la cetatea împărătească unde mergeau și ei. Și fiindcă văzură că el nu le da pricină de vorbă, începură ei să-i vorbească și să-l cam ia peste picior. - Iată, zise unul din ei, încă un pețitor pentru fata cea frumoasă a împăratului. - Ăsta ... el nu răspunde nici un cuvințel, merseră la dânsul și între altele îi ziseră: - Atâți fii de domni și de împărați au fost și nimeni n-au putut ghici semnele fetei împăratului, și tocmai dumneata, prietene, o să te găsești mai firoscos? - Omul este dator să-și cerce norocul o dată ... trei ori, zise ciobanul, și acela care face așa este om cu minte. Cel ce însă umblă mereu cercând, este un nesăbuit căruia trebuie să-i lipsească vreo doagă. Eu nu aduc nimănui nici o supărare. Nu mă încumet iarăși că o să ghicesc ceva. Dar-ar Dumnezeu însă să apuce ... mai zbenguiră și apoi plecară și ei; îl ajunseră de pe urmă și îl și întrecură. Și de astă dată se alegară de dânsul și-i cătau cearta cu lumânarea. Ciobănașul tăcu din gură și își căută de drum. El știa că cine tace merge în pace. Seara feciorii de împărați ...
Cincinat Pavelescu - Amintiri literare (Fragment)
... Cincinat Pavelescu - Amintiri literare (Fragment) Amintiri literare de Cincinat Pavelescu [FRAGMENT] Părinții mei oameni de cultură n-au contrariat nicio- dată modesta mea vocație literară. Tatei, deși profesa ingin- eria și era un om de știință desăvârșit, având chiar reputația de a ... fa, sol, la, si! Profesorul de muzică fusese silit de direcția liceului să-mi dea o notă de trecere. Mama, însă, nemulțumită cu media calculată, i-a spus secretarului că trebuie să fie o eroare. S-a făcut din nou calculul și m-am pomenit corigent. Profesorul ... pro- prietatea doctorului Krainic, meșterul dentist al curții regale. Vila fiind devastată de război, am fost siliți s-o vindem, fi- ind cu neputință să-i facem reparațiile de două milioane cel puțin, cât era devizul arhitectului. Prima mea poezie a fost o improvizare scrisă pe un al- bum ... Peste doi, trei ani, într-o vacan- ță a Paștelui, m-am dus cu un văr al meu, Constantin, fratele ilustrului doctor profesor N. Paulescu, să cumpărăm iarbă de pușcă la o tutungerie de lângă Biserica Olari, trebuind a doua zi să mergem la via senatorului Const ...
Gheorghe Peșacov - Jălirea necuviincioasei morți a heroului României
... a perit ? Pentru ce, spre scăpătare Să alerge așa tare, La răsărit fiind ajuns ? De ce numai să lucească Și îndată să lipsească, Să rămîie-n veci ascuns ? De ce raze luminoase, Cu ziori prea mult frumoase, Orizontului a-ntins ? Cînd era să nu rămîie, Ci apusului să-l ... negru, ce l-a atins ? Mai pe urmă, cu ce vorbă Ast pahar, vai, el să-l soarbă, Și să fie hotărît Așa-n vreme prea puțină, Să lipseasc-a lui lumină Și să piară amărît ? Ah, stihiilor în fire ! Ce prea rea nenorocire Ce teatru prea ... zilei, Tot pămîntul României Peste tot întunecat ! A pierit acea duioasă Stea a lui prea luminoasă Ce era a-i lumina, Carea cu putere mare Dedea nouă însuflare Oricui i se închina ! Vai ! Pesemne reaoa soartă, Ce în veac tot pizmă poartă, A voit adevărat Ca în lume să arate A sa ...
Grigore Alexandrescu - Candela
... Ca unei inimi care cu noi compătimește Frățeștei ei lumine durerea mea supui. Câte chinuri ascunse, câte lacrimi vărsate Au avut-o de martor, și i-am încredințat! Câte dorinți smerite și neînființate Am tăinuit de lume și ei am arătat! Dumnezeu ce de față pe cruce se arată, El care ... Îmi spune că-nainte-i se va vedea odată Cel ce nedreptățește cu cel nedreptățit. Atunci creștinu-acela, cu fruntea în țărână, Dar cu otrava-n buze, și cu fierul în mână, Umilit ca să-nșale și blând ucigător, Tronul dumnezeirii cum va putea să-l vază, Când la un semn ... cel sfânt. Întunecimea nopții care încă domnește, Ca un om ce cu viața se mai luptă murind, Se-mprăștie cu-ncetul, treptat se risipește Și-n umbra dimineții se pierde-ngălbenind. Se desfășor în ochi-mi minunile zidirii; Credința se deșteaptă în omul rătăcit; Și-nalță a ei rugă ... fapte și gândiri. Voi alerga la tine în dureri și necazuri, De oameni și de soartă când voi fi apăsat: Astfel corăbierul, când marea e-n
... Vasile Alecsandri - Viscolul Viscolul de Vasile Alecsandri Crivățul din meazănoapte vâjâie prin vijelie, Spulberând zăpada-n ceruri de pe deal, de pe câmpie. Valuri albe trec în zare, se așază-n lung troian, Ca nisipurile dese din pustiul african. Viscolul frământă lumea!... Lupii suri ies după pradă, Alergând, urlând în urmă-i prin potopul de zăpadă. Turmele tremură; corbii zbor vârtej, răpiți de vânt, Și răchițile se-ndoaie lovindu-se de pământ. Zberăt, raget, țipet, vaiet, mii ... n departe se aude un nechez răsunător... Noaptea cade, lupii urlă... Vai de cal și călător! Fericit acel ce noaptea rătăcit în viscolire Stă, aude-n ...
Ion Luca Caragiale - Manifestul "claponului"
... a fost ce a fost, văzurăți ce văzurăți — de acum să vă mai țineți, că aveți să vedeți minuni! De când n-ați mai cetit Claponul, a mers chestia Orientului departe, cocoanelor! S-au hotărât împărații să-și lase toate daraverile, să fie în București ... vă cază în cap bețele tăciunite ale artifițiilor; să nu vă pierdeți copiii mai mici la înghesuială! Dacă v-o ciupi cineva prin lume dați-i cu pardon, și dacă cumva vrun monșer galant v-o face loc ca să vedeți pe țarul drept în față, tratarisiți-l cu mersi. Când ... ale Bucureștilor: mai de la Delea Veche și Popa Nan până la Grădina cu cai și Sfântul Elefterie, din Dealul Spirii și din Izvor până-n Precupeții Noi și Tirchilești. Ce fel de paradă ar fi aia fără dumneavoastră?! Toate să fiți în păr! Una să nu lipsească, că zău! o ...
Cincinat Pavelescu - Păsările nopții
... Trăsnetelor scăpărate. De la îngeri smuls-a Domnul Pene mândre pentru voi, Ca să vă târâți aripa Murdărită prin noroi? Hai! spălați-le-n seninul De pe culmile înalte! Pe albaștrii munți din zare Zborul vostru să tresalte. Mai lăsați pădurea sumbră, Cuibul, streșina ruină, Și zburați din întuneric ... lumină. Ceru-nalt e lumea-n care Suferinți și păsuri nu-s; De muriți suind acolo, Cel puțin cădeți de sus. Hai, urmați-mă și-n aripi De vă-ncredeți cum mă-ncrez, Către soare zborul vostru Voi căta să-l îndrumez. Într-un fior de bucurie Un stol voios de ... Un grangur, o privighetoare Deschiseră-aripile-n dorul Acestui zbor către azur, Când bufnița și liliacul Grăiră mândrului vultur: Vrei să ne scoți din umbra-n care De veacuri toți ai noștri dorm? Că ești ideea ce ne pasă? Noi suntem numărul enorm! Și soarele-i dușmanul nostru. Când îl privim ne-apucă plânsul; Vom face nori de întuneric Între pământ și dânsul. De atunci, cu aripile strânse, Și-abia târându ...
Dimitrie Anghel - O amintire despre Verdi
... în Panteonul nemurirei. Gloria are capriciile ei și cheamă, făgăduitoare ca o femeie, surîde vicleană, momește și pierde pe cei mai mulți, pe cei ce n-au fost destul de stăruitori și n-au știut să prindă ceasul potrivit ca să și-o însușească. Ea aprinde însă licăriri de luceafăr în ochii celor aleși și transfigurează pe cei ... acesta tulbur, am uitat de casă și m-am lăsat dus pînă în apropierea teatrului, unde la un moment dat m-am găsit blocat și n-am mai putut înainta. Nerăbdătoare glasurile reîncepură vocalizînd crîmpeie din noua operă ; glume și interpelări violente pentru ocuparea întîiului rînd nășteau, porunci aspre pentru potolirea ... flori, adăpostit sub pălăria lui uriașă, cu o bastistă de mătase legat la gît, cu cele două puncte negre neclintite, ca două note pline ce i-ar fi adormit în ochi, privea la rîul tulbur stropit de lumini fără să-l vadă parcă, privea mai departe, dincolo de lume, ca și ... să înalțe un bust de marmoră și celui ce nu devenise o glorie postumă și al cărui cap nu cunoscuse încă mîna sacrilege care să-i ...
Ioan Barac - Istoria preafrumosului Arghir și a preafrumoasei Elena
... s-întoarce nu cutează. Gîndind fricos să nu-l crează, Ci ș-au făcut îndrăznire Gîndind : sau trai, sau perire, Și în peșteră intrară Dîndu-i întîi bună seară ; Iară omul cel prea mare Dă o groaznică strigare : „Cine iaste ? cine vine ? Cine ce caută la mine ?â€� Și cînd ... un ochi în frunte, Și părea că-i cît un munte. Arghir tremura de frică Și nu ascundea, nimică, Ci să ruga de iertare Numărîndu-i tot ce are, Și-l întreabă de cetate : Nu știe încătrău bate ? I-au răspuns omul îndată Cu vorbă mai așezată : „Nu i-am auzit de veaste, Necum să știu unde iaste, Dar șezi pînă dimineață Că vin toți satirii față. Știu că trebuie să fie Vreunul care ... pînă să îmbuce, O ploscă de vin aduce Dintr-ale sale merinde, Care foarte bine prinde. Uriiașul, dacă-l gustă, Cu stomah ca de lăcustă, I-ar fi plăcut ca să tragă Pre gît o bute întreagă ; Dar tot să îndestulează, (Nefiind mai mult, să crează). Așa pînă șăd la masă ... mă belească, Cine să mă izbăvească ?â€� Atuncea omul cel mare Înceape a striga tare : — „Mergi ! auzi cînd zic o dată, ...
George Topîrceanu - Terține (Topîrceanu)
... George Topîrceanu - Terţine (Topîrceanu) Terține de George Topîrceanu Și acum țin minte șoaptele-i pierdute În vuietul sălbatic de furtună: "De ce nu ești cuminte? Du-te, du-te!" E vânt, e noapte. Fulgeră și tună, Și-o ploaie ... acum a început să cadă În picuri mari cât boaba de alună. Cuprinsu-i plin ca de sclipiri de spadă, Eu plec încet, ca-n vis, și nu-mi dau seamă. Un glas... dar cine-ar fi putut să creadă? Părea că-n