Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru MEREI
Rezultatele 201 - 210 din aproximativ 608 pentru MEREI.
... apele senine, Speranța mea visează... la tine, tot la tine! Adio, cer albastru, ca sufletul senin, Adio, vânt de mare, ca cugetul de lin, Alerg mereu prin lume, dar gându’ mi-e ‘napoi... Cu voi e fericirea, cu voi..., numai cu voi...â€� Și glasul ei se stinge încet... încetinel ...
... Duiliu Zamfirescu - Preludiu Preludiu de Duiliu Zamfirescu În fund de peșteri, picură de veacuri Tăcute lacrămi, ce mereu se mână Spre albele misterioase lacuri, Și din adâncul lor răsar fântână. Fântâna rece gâlgâie din stâncă Și răspândește unde de răcoare: Pădurei verzi dă ...
Elisabeta de Wied - Maimuța %E2%80%98n colivie
... de Wied De fier aceste gratii, și-amurg și aer greu, Și-atâția cască-gură de-avalma 'n jurul meu. Râzând ei vreau să vadă mereu truditu-mi joc, Cu bețe mă 'ntărâtă să nu stau la un loc. «Cum seamănă cu omul! Și-urâtă e!» Și stau Privind ...
Elisabeta de Wied - Pământului
... de multe lacrimi Tu plângi de mila lor, Din cer să-ți fie Domnul A-tot-îndurător. Dar câți copii la sânu-ți Mereu
Emil Gârleanu - În fel de fel de fețe
... l vadă mai bine păsările pe păun, Dumnezeu îi porunci să-și rotească coada, și de atunci păunul căpătă darul acesta. Păsările cerului însă, deprinse mereu cu albastrul văzduhului, cu verdele ierbii și cu aurul soarelui, puține au ales penele aceste, și mai toate s-au bucurat de socoteala sticletelui. Vezi ...
... Emil Gârleanu - Gâza Gâza de Emil Gârleanu Calul suia din greu dealul. Nădușise. Muștile îl necăjeau, iar zăbala îi ardea gura. Dădea mereu din cap, să-și lărgească dârlogii, până ce călărețul îi lăsă cu totul slobozi. Acum mergea cu capul în pământ, cu coama împrăștiată în tot ...
... țin după dânsa, se așază pe crupa lucioasă, se ridică iarăși, alungându-se unii pe alții, și o întovărășesc până departe. Vine și se duce mereu pe același drum. S-a deprins: o ia mai întâi de-a curmezișul câmpului, apoi de-a lungul unei ...
Emil Gârleanu - Pasăre de noapte
... buhna, cât era ea de greoaie, că nu-și întinsese niciodată încă aripile la zbor, cu penele ei înfoiate ca și cum i-ar sufla mereu un foi în coșul pieptului, cu capul ei buhos și nedormit, cu ochii nepotrivit de mari, ca de-mprumut, buhna, care pe vremea aceea era ...
... miez de pâine, iar, uneori, glasul plugarului, cum îi îndeamnă și-i îndreaptă părintește: — Cea, Duman, tată! Ei îl ascultă ca niște copii; și, mereu, dâra neagră a brazdei se deapână de la un capăt la altul al lanului ca pe un mosor. Se luminează încet, încet, în ...
... ar schimba fața, soarta rămâne aceeași!â€� A făcut Dumnezeu un semn, și floarea spinului se făcu roșie ca focul... Și-au trecut mereu
... încrețitură a poclăzii, tocmai cât îi trebuia să fie la largul lui. „O să stau la umbrăâ€�, gândea puricele, iar ciobanul încărca mereu. Cât era de mic puricele, ce loc prindea? Iar greutatea care îndoia genunchii măgarului cum putea să-l apese? Și-au pornit la drum, și ...