Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru IN PAS CU
Rezultatele 201 - 210 din aproximativ 461 pentru IN PAS CU.
... uitare Aici în mormînt ; De toți despărțită. În veci părăsită, Mă-ngrop în pămînt. Așa-i la o floare, Ce-a vîntului boare, Cu-a zorilor plîns O să fac să răsaie ; Săcerea d-o taie, Tot lustrul i-au stîns. Mărirea, averea, Norocul, puterea, Toate-s ...
Titu Maiorescu - Eminescu și poeziile lui
... legitimă revendicare națională, dar care aducea cu sine pericolul unei înstrăinări între popor și clasele lui culte. De la 1860 încoace datează îndreptatea: ea începe cu Vasile Alecsandri, care știe să deștepte gustul pentru poezia populară, se continuă și se îndeplinește prin cercetarea și înțelegerea condițiilor sub care se dezvoltă limba ... pentru poeziile lui Eminescu, de a cărui lipsă se plânge o revistă germană din București? Dar Eminescu ar fi întâmpinat o asemenea propunere cu un râs homeric sau, după dispoziția momentului, cu acel surâs de indulgență miloasă ce-l avea pentru nimicurile lumești. Regina României, admiratoare a poeziilor lui, a dorit să-l ... țară. A se ocupa cu vreuna din aceste chestii, a cugeta și a scrie asupra lor era lucrul mai potrivit cu felul spiritului său. Și energia cu care a redactat Timpul, înălțimea de vederi ce apare în toate articolele lui, puterea neuitată cu care în contra frazei despre naționalismul liberal al partidului de la guvern a opus importanța elementului autohton sunt o dovadă pentru aceasta. Cu ... ...
George Topîrceanu - M. Codreanu: Sonete parnasiene
... pălărie, Ca prin minune-ncep acum să iasă Un porumbel, un iepure de casă, Cutii, panglici, o-ntreagă florărie. Dar, hocus-pocus, binișor o lasă Cu gura-n jos... E altă boscărie: De sub joben apare-o farfurie C-un șnițel bine garnisit, pe masă. Așa, mereu... Și vulgul cască gura ... Și nici de dragul gloriei postume, Ci pentru voi am făurit anume Strălucitoarea mea filozofie. Eu pretutindeni caut în viață Prilej de râs la fiecare pas — Și-adesea plâng sub fardul de paiață... Dar când tristețea cearcă să mă prindă, Mă-ntorc atunci cu fața spre oglindă Și râd, nebun, de propriul meu nas. Samson și Dalila Samson vorbi cu glas adânc: — Știu bine Că-n sărutarea asta care-nșeală Ai plănuit vânzarea criminală, Că voi cădea și voi muri prin tine. Dar nu ... mine... Și adormi, strângând-o lângă sine. L-a biruit o curtezană pală! L-a dezmierdat, l-a adormit cu sila, — O, veacuri viitoare, contemplați-i!... O clipă numai a cuprins-o mila, Dar aplecându-și trupul plin de grații, Zâmbind i
George Coșbuc - Poet și critic
... de zi un sclav îi sta La cap, citind până-ndeseară; Așa și ieri, și azi așa Și mâine iară. Și tot tavanul era scris Cu versuri d-a lui Dionis. Dar după ce-a trecut un an, Slujbașul vine și-l vestește Că-l iartă nobilul ... că fac acum Mai buni dactilii. N-am nici un vers pocit și rău, Și-aș vrea s-aud cuvântul tău!" Și de pe sul, cu mult avânt, Ies odele, încet, cu-ncetul. Olimpic și cu glasul sfânt Citea poetul. Curtenii, transportați, răspund: —"Ce-artistic, ah! și ce profund!" —"Și tu ce zici? M-am îndreptat?" Polixen, tremurându-i ...
Gheorghe Asachi - Cărările și calea dreaptă
... dreaptă Cărările și calea dreaptă de Gheorghe Asachi Spre o cale grea și lungă Călători doi s-au unit, Deși ii aveau s-agiungă Scop cu totul diferit. Numa avere să adune Unuia foarte-i plăcea, Pentru-aceasta el de bune Orice mijloace credea. Celalalt, în curăție, Câștig strâmb nu căuta ... au tras, Dar șiretul călător, Pintre nobili și popor Trecând, în gândul său zice: Nătărăul las să ție Drumul lung; eu prin potice Voi cârni cu ghibăcie, Că pre astă scurtă cale Deseori am fost găsit Titluri, laude și parale; Uneori le-am și răpit! Fața, vorba, tot le schimbă; Pe ... apuce; Fiind toate de al său plac, Nu ferește nici un lac, Ce înainte ca să poată Păn la brâu în tină-noată, Ș-încărcat cu grea povoară, Deși plin e de ocară, Împroșcat de tot și uns, Așa la scop au agiuns. Însă toți îl defăimau, Cu degetu-l arătau. Omul bun, cu
Gheorghe Asachi - Oala de aramă și oala de lut
... zis: Nu pot; Las mai bine să m-afum, Decât să mă stric de tot. Dar tu în coaste chiar țistoasă, Nu ca mine ticăloasă, Pas ferice-oriunde-i vre. La tot feliul de-ntâmplare, Zis-au oala cea mai tare, Protectoară mi-i ave. Dac-un lucru colțuros, Repede sau ... te-oi scăpa. În asemene parolă, Dată de-o lucită oală, Biata oală se încrede, Lasă vatra și purcede. Merg ai noștri călători, Târâindu-se cu spori, Dar compania merge slut, Alt-arama-i și alta-i lut. Vrând ii pest-un hop să treacă, Între sine se tot freacă Ș ... lor voiaj s-au dus, Când arama în moale pele Așa foarte-un ghiont au dat, Că-n mănunte hârburele, Gemând, oala s-au stricat. Cu acel mai tare foarte Nu umbla, ci cu
Ștefan Octavian Iosif - O viață
... apuce, Și-nfrigurat se-ntoarce în fiecare seară În odăița scundă din strada solitară... ... Voi mă-ntrebați acuma, firește: cine-i oare Acest copil sălbatic, cu fruntea visătoare, Adus de mine-n versuri cu artă-așa subtilă, Că, zugrăvindu-l, însumi i-am suspinat de milă?... "O, l-am ghicit!" va spune drăguța domnișoară, Oftând și ea la rându ... suferință, Această arătare din vechile poeme, Ce nu cunoaște țară și nu cunoaște vreme, Acest erou romantic visat și zi, și noapte De brudnicele fete cu mințile necoapte... "Îl știu și eu! va zice băcanul cel simpatic. E vreun "împușcă-n lună", un tânăr ușuratic Ce scrie cărți cu versuri, — ei și?... ce-mi pasă mie, Că eu doar nu sunt membru de la Academie, Să stărui ca să-i deie vreun premiu ... mai de care!" Nu, scumpă domnișoară, nu chir Sotir, băietul De care este vorba nu face pe poetul, Și chiar de umple-adesea caiete-ntregi cu rime, Vă jur că până astăzi nu le-a citit la nime. E drept că trece strada cu ...
Alexandru Vlahuță - Tactică...
... Alexandru Vlahuţă - Tactică... Tactică... de Alexandru Vlahuță ...De ce-mi stai pururea în cale, Cu-același aer trist, pierdut? Ce vânt vrăjmaș te-a abătut Și de ai tăi te-a rătăcit? E-atâta-ntunecată jale ... știuse bine Cum s-o aducă din cuvânt... Plecându-și ochii în pământ C-un lung suspin tremurător, El aștepta... O simt cum vine: Un pas e între ea și mine... Cât e-ntre milă și amor. * Copila...-nvinsă...-nduioșată, La piept îi cade suspinând, Căci glasul lui, atât de blând ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Domnița Voichița
... n loc. De-aceea pronia cerească ni l-a păstrat ca pe-un zălog. Acolo unde în urgie se-avântă Ștefan-Voievod, e pas cu pas în bătălie urmat de-un credincios aprod. Și ei vegind la datorie cu cinste slujba și-a-mplinit făcându-l una cu țărâna pe acel dușman nelegiuit ce-asupra domnului său mâna să și-o ridice-a îndrăznit. Dar mila-l prinse când sărmanul văzu ... de tânăr și frumos! "Păcat de el că înainte mi-l scoase ceasul blestemat! Altminteri, zău, l-aș fi cruțat..." Și-a spus cu-ncețoșată minte, cu sufletul împovărat, Ștergându-și lacrima fierbinte aprodul trist și-ngândurat. Cu somnoroasele lui unde Se scurge Sociul liniștit, Dă soarele în asfințit, Și după dealuri se ascunde. A nopții mantie-nstelată o-mbracă zările ... mult mai bun mi-ar fi ca traiul trândav al patimei lumești În care nu poți să-ntâlnești decât trădarea, putregaiul Și amici din cei cu două fețe, cu suflet sterp și venetic, nesimțitori la frumusețe, vicleni și lași și de nimic. Rănit în bătălie, Radu ...
Ion Heliade Rădulescu - Muștele și albinele
... că unde-o fi să fie, Mai curat și pe-nțeles, La-mbuibări călugărești, La ospețe-mpărătești, Ele mare au protie: La dulcețe, la plăcinte, Cu dreptul de prezidinte Ele-ncep de căpătâi, Ele pișcă mai întâi; Și că-n fine, peste toate, Fără însă , fără poate , Musca este coconeață, Că ... prin dreptate, Prin progres și libertate Și prin câte alea toate. Și zbierau la lumea-ntreagă Ca să judece, s-aleagă, Nimănui nu mai da pas, Zbârnâiau Și se puneau Avocaților pe nas. Timpul muștelor venise Ca și timpul la ciocoi, Căci natura se stârpise, Producea tot la muscoi. Și era ... pe dinapoi, După legile mai noi. Și în mierea ce furau, Acolo se și-necau. Iar albinele tăcute, Ca oricare muncitor, Erau toate prevăzute Dinapoi cu acul lor. Ș ziceau, laborioase: "Noi de ceară să cătăm, Templele să luminăm, Și a miere ce producem bărbătește s-apărăm. Daca muștele ... însă știți ceva mai bun? Vă cătați de lucrul vostru și de binele comun. Miere cât de multă fie și apuce măcar cine, Că muștele cu-al lor bot, Ce dau lacome prin tot, Se sting, uite-le, de sine: Când în miere înecate, Când de aburi opărite, Când de flăcăre ...
George Coșbuc - Popasul țiganilor
... glasuri, un tainic șoptit ; Ard galbene flăcări și-n zare de foc Vezi chipuri sinistre grămadă-ntr-un loc. Țiganii, drumeți cei vecinici ei sânt! Cu ochii de fulger, cu pletele-n vânt; La Nilul cel galben departe născuți, Ei arși sunt de soare, de vânturi bătuți Aproape de flăcări, pe pajiște stau Bărbații sălbatici ... Văd Sudul, o țară, și ei un popor. Dar zorile roșii se varsă pe cer, Frumoasele visuri fantastice pier. Greu scârțâie carul, ei pleacă la pas