Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DIN CE
Rezultatele 201 - 210 din aproximativ 2833 pentru DIN CE.
Alexandru Macedonski - Noaptea de august
... a cuprinde clipa de-aur n-a fost Parnas și nici Olimp, Și de-a fost ieri, sau cine știe în ce trecut de loc și timp, Se desprindeau din armonia ce depărta de ea pământul, Priceperi ce-n eternitate își împingeau mereu avântul, Și ce spirale nesfârșite, nălțimea nu-și mai măsurau Neprăvălindu-și-o vreodată nici chiar atunci când coborau. Și hotărând că-n tot ce este nu e nimic decât cuvântul , Căci singur el mișcare sfântă, în orice parte să-l trimeți Ființă dă oricând voinței , schimbând-o-n sori ... simțea că-n orice parte e Dumnezeu, că-n orice parte Aceeași viață neînvinsă își duce valul mai departe. Că sori ce n-ar fi din lumină pentru privirile-omenești Mai sus azvârl-această viață ce-n veci de-a noastră se desparte, Că forme care n-ar fi forme trăiesc sub alte bolți cerești, Că ochi privesc din ... culmea Prea Tăriei — eram pe sânul Prea Tăriei Și noaptea se urca cu mine spre culmea vecinicei lumini. Cu chei de aur deschisesem porți ce pe veci păreau închise, Pe Isis nudă o scosesem din ...
... gîndurilor tale, Așa că, închipuindu-ți lăcrămoasele ei gene, Ți-ar părea mai mîndră decît Venus Anadyomene, Și, în chaosul uitării, oricum orele alerge, Ea, din ce în ce mai dragă, ți-ar cădea pe zi ce merge. Ce iluzii! Nu-nțelegi tu, din a ei căutătură, Că deprindere, grimasă este zîmbetul pe gură, Că întreaga-i frumusețe e în lume de prisos, Și că sufletul ți ... În zadar boltita liră, ce din șapte coarde sună, Tînguirea ta de moarte în cadențele-i adună; În zadar în ochi avea-vei umbre mîndre din povești, Precum iarna se așează flori de gheață pe ferești, Cînd in inimă e vară…; în zadar o rogi: „Consacră-mi Creștetul ... fără brațe și că geme Ca un maistru ce-asurzește în momentele supreme, Pîn-a nu ajunge-n culmea dulcii muzice de sfere, Ce-o aude cum se naște din rotire și cădere. Ea nu știe c-acel demon vrea să aibă de model Marmura-i cu ochii negri și cu glas de porumbel Și ... nesațiu El ar frînge-n vers adonic limba lui ca și Horațiu; Ar atrage-n visu-i mîndru a izvoarelor murmururi, Umbra umedă
... și semenii lui și alunecau mai departe, i se năzăreau poate ; mii de zgomote stridente, de glasuri înțiglate, de rîsete sonore, de bătăi de aripi ce mutau umbrele din loc, luîndu-și zborul, de chemări și de răspunsuri, de frînturi de vorbe ce încercau să moduleze dulcele glas omenesc îi loveau auzul ; și atuncea, dînd un țipăt, se trezea din nou și privea în jurul lui mirat, la mobilele străvechi, la cunoscutele bibelouri și. la noul lui stăpîn ce dormita într-un jeț, cetind "Voința națională". Viclean, dușmănos și cu pleoapele lăsate subt ochelarii măritori, ca și cum ar fi vrut să-și ascundă ... uriaș, revedea în somnolența ei infimele bărci mînate de oameni negri ca noaptea, ridicîndu-și licăritoarele vîsle în aer, retrăia cu amintirea auzului stridentele glasuri ce se chemau, sonorele rîsete ce se urmăreau printre perdelele de liane, neastîmpăratele aripi ce mutau umbrele din loc, luîndu-și zborul, — și ofta prelung, deschizîndu-și arare licăritorul iris de aur subt greaua pleoapă... Într-un amurg însă, cum adormise pe ... și plini de soare, luceau cele trei diamante pe cămașa scrobită a parazitului, licăritoare, ca trei lacrimi cristalizate ce s-ar fi rostogolit
Alexandru Vlahuță - România pitorească
... de seamă. Aici, sub volbura asta de valuri, e încheietura Balcanilor cu Carpații. Peste pumnii lor încleștați, Dunărea se aruncă furioasă, rupând cu zgomot cele din urmă stăvilare ce i se mai ridică-n cale. Și în vălmășagul acestei ciocniri de titani, fiecare val pare că strigă, fiecare stâncă pare că se mișcă. Deodată ... împânzit în câmpiile Dunării lumina, graiul și falnica putere a celei mai mari și mai slăvite împărății din câte-au stat sub soare. Ce urme de uriași au lăsat legionarii lui Traian pe unde-au trecut! Pașii lor se cunosc prin desfundăturile munților. Toate li s-au supus. Stâncile ... Livezile satului se oglindesc în valuri. Cumpăna unei fântâni se pleacă și se înalță ca un cocostârc care bea apă. Orizontul se deschide, se lărgește din ce în ce. Ochiul străbate adânc în plaiurile țării, pe lângă dunga fumurie trasă de "Valul lui Traian", care, pornind din coasta Hinovii și tăind spre răsărit dealul Stârminii și viile Oreviții, se-nfundă, dincolo de Padina, în inima Olteniei. Soarele-a asfințit. Aerul ... bisericii, satul, viile, pădurea, toate au înfățișarea fantastică a lucrurilor văzute-n vis. Or fi știind oare pacinicii locuitori de pe acest ostrov din ...
Dimitrie Anghel - Moartea babacului
... durezi încă aproape jumătate veac, și aceasta și-o spusese și milostivele rude ce-l făcuse pe bietul bătrîn să-și părăsească vechile lui căsuțe din Iași și să-și încredințeze viața și averea pe mîini străine. La început, doi-trei ani a mers, dar după ce banii au fost cheltuiți, ce-au fost zilele și nopțile bietului bătrîn nimeni nu știe. Uitat și părăsit zile întregi, fără mîncare, nespălat și murdar, așa trăia sărmanul. Vigoarea ce ... amintea ca într-un vis de căsuțele lui străvechi, în care trăise atîta timp, de scoarțele cu flori pălite de soare, de răvașele cu busuioc din cerdacul alb, de pomii bătrîni, ca și dînsul, din livadă, de mătăniile și ciubucul lui, și ofta lung : "Doamne, de ce nu mă strîngi tu !" Le părăsise toate, de frica singurătății, vroind să vadă viață împrejurul lui. Vînduse tot, momit de zîmbetele viclene, plecase vrăjit de ... cel de care nu știuse nimeni și pe care îl uitau cu toții, chinuitul de ani, sărmana gură inutilă urma acum să surîdă printre flori. Din ce în ce mai luminos i se zugrăvea acum misteriosul zîmbet, ...
Alexei Mateevici - Chestia preoțească
... popor, e foarte bun și bănos, și părintelui Ion îi ședea bine și la locul lui vechi. Dar vedeți că lăcomia îl duce pe om din ce în ce mai departe și, împins de ea, părintele Gobjilă scrie preasfințitului cererea să-i dea Zaimul și-l primește neîntârziat. Nu se poate de închipuit scârba ... desemnarea părintelui Gobjilă la biserica noastră trecu mult timp până ce sătenii au văzut preot în satul lor. Părintele Gobjilă, ca și Tocan, în cele din urmă își refuză desemnarea sa, dezamăgindu-se în privința materială. Între acestea nevoia de preot se făcea tot mai neapărată și aspră. Țaranii din Zaim rămăseseră de râsul locuitorilor din împrejurimi, care ziceau că zaimenii sunt atât de răi, încât și preoții fug de ei. Prin sat se porniseră niște zvonuri urâte, ce îndeobște își iau zborul în asemenea întâmplări, care, desigur, întotdeauna înrâuresc rău asupra stării morale a sătenilor. Numai nu prea de mult s ... mutat la Zaim preotul nou însemnat, părintele Malahie Matvievici din satul Fetești, ținutul Hotinului. Țăranii sunt foarte mulțumiți, că după fel de fel de bucluc din pricina lipsei de preot în cele
Nicolae Filimon - Orașul Bergamo și monumentul maestrului G. Donizetti
... la Bergamo. Traversai iarăși prin cele mai frumoase grădini încongiurate cu arbori roditori și udate de mici canale artistice, prin care agricultorii lombarzi trag apa din rîuri ca să răcorească și să dea viață semănăturilor. Priveam cu mare plăcere romanticile pozițiuni și ruinele castelelor din timpii feudalismului, așezate pe creștetul colinelor celor mai încîntătoare; gustai în fine mai mult de două ore acele plăceri poetice, ce îndulcesc inima și înalță spiritul; dar tocmai cînd mă aflam plutind cu barca imaginațiunei pe oceanul acestui frumos ideal, auzii pe conductor strigînd cu vocea ... în oraș. Mă plimbai puțin prin acel frumos alei, dar nu găsii nimic demn de notat decît vreo cîțiva precupeți (sunt și în Italia precupeți), ce vindeau pepeni și piersici, pe care îi recomandau cumpărătorilor prin niște țipete ascuțite și scoase din plămîni cu o atît de mare violență, că escitau mai mult compătimirea decît apetitul acelora ce îi ascultau. Ceea ce trase mai mult atențiunea mea era doi ciceroni sau servi de piață [2] , ce se certau între dînșii pentru dreptul de a mă turmenta. În fine, unul dintre amîndoi, împingînd pe cellalt, veni la mine cu pălăria ... ...
Nicolae Filimon - Ascanio și Eleonora
... însă tot astfel și pe la 1808. Atunci tirolienii erau bravi, căci trimitea pe fiecare zi cîte două-trei sute de francezi să bea apă din undele Stixului. — S-au dus acei timpi. — Ei pot să se mai întoarcă. Dar să lăsăm acestea; ce noutăți ai de la baronul? — Bine că mi-ai adus aminte. Tiii!… Da nerod sunt! — De ce, domnule Ferdinant? — Auzi acolo de ce, fiindcă venisem să-ți aduc o leteră de la baronul și, în loc să-mi împlinesc datoria, m-am apucat să vorbesc de secătura de ... Mă întorc iarăși la tine. Am dat ordine lui Ferdinant să-ți împlinească orice plăcere. Biblioteca mea, armele de vînătoare, în fine castelul cu tot ce ține de dinsul, sunt la dispozițiunea ta; dispune de dînsele cum vei voi; să nu uiți a vizita capela din pădurea parcului; iar dupe ce vei vedea toate acestea, să-mi comunici și mie impresiunele ce-ți vor cauza . Afecționatul tău amic, S… de Rosenberg “ Puțin mai jos era scris de frumoasa Ameliaîn limba italiană, versul acesta: „Ricorditi ... ...
Dimitrie Anghel - După reprezentarea lui Camo%C3%ABns
... reclama nu se amestecă. Decoruri triste și fumurii, inexistente aproape, o mohorîtă cameră de ospiciu cu lumină bolnavă, un pat sărac și cîteva manuscrise. Nimic din feeria și iluzia scenei, nici o intrigă și nici un amor și, ce e mai paradoxal încă, nici o femeie. Amurgul unei vieți nimbate de glorie și zorii unui talent care-și simte chemarea și se pregătește pentru ... a înscris la infinit vibrațiile pe nemărginirea unei ape, ce vis fericit. Eu la acestea mă gîndeam, privind jocul minunat al maestrului Nottara dăunăzi. Evadat din viața reală prin magicul joc al artistului, căutam în fundul sufletului meu și îmi întrebam puterile. La altele desigur, însă, se gîndeau Quebezii din sală, căci rasa lui Quebedo înflorește pretutindeni. Marele fior de artă pe care l-a trezit în unii din noi cel ce întrupa pe CamoĂ«ns n-a avut darul însă să miște pe cei mulți. Extraordinara lui creație de aseară însă va rămînea în ... a știut să rostească versurile ne va răsuna mult timp în suflet și ne va fi un imbold și o reculegere ; seninătatea și disprețul ce a știut așa de bine s-o arate măririlor și deșărtăciunilor ne va fi o pildă poate. Eu îi mulțumesc
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la pogrebaniia omului prestăvit
... la fieștecare creștin trei nașteri: una trupească, alta sufletească și alta mântuitoare. Deci, nașterea cea trupească iaste acĂ©ia ce să naște neștine trupĂ©ște, din tată și din mumă, precum o vedem aceasta totdeauna, nu numai la oameni, ce și la dobitoace. Și pentru aceasta să numĂ©ște naștere trupească, precum zice și domnul Hristos: Că ce e născut din trup, trup iaste. A dooa naștere iaste cea duhovnicească și nu iaste la toți oamenii, ci numai la cei ce s-au născut duhovnicĂ©ște din baia sfântului botez, pentru carea iarăși acestași Hristos zice cătră ucenicul cel ascuns, cătră Nicodim: De nu să va naște neștine din apă și din duh nu va putea să între întru împărățiia ceriului. Iară a treia naștere, ce am zis că iaste mântuitoare, iaste aceasta ce zice dreptul Iov, cum că-i iaste tată moartea, pentru căci că precum la nașterea cea dintâi trupească, născându-să omul, iase dintru întunecatele chisori ... nădăjduim și noi să-l vedem în cĂ©lialaltă viață, trebuiaște să-i dăm cu toții o ertăciune și mă rog să ziceț cu toții, din ...
... să zică: Oare știi de ce, frățică, Firea e deosăbită Într-un om și într-o vită? Educația totdeauna O preface în mai bună. Pentru ce din castorași Să nu facem cuconași? Frate, să luăm, te rog, Dupr-a modei reglement, La copii de pedagog Pe o vită cu talent ... sfătuire Stă să deie-o hotărâre, Li s-arată lângă mal Veneticul papagal, Având pene verzi și mure, Ce din gros scăpând afară Și zburând din țară-n țară, După multe avanture, Parcă înadins chemat, Prest-un ram s-au așezat. Și s-arete că nu-i mult, Vorovind aice cu ... Cum să salte, să se strâmbe, Fără noime-a vorbi limbe, Capu-ascunde sub aripe, Cum să șuiere, să țipe, Cum să de din cap, din coadă, Și mii lucruri de plăcere De bun ton și tot de modă. Dar nu lungă mângâiere Din metodul învățat Cii părinți au fost gustat, Căci îndată ce din mici Au crescut castori voinici, S-au văzut că ii o mie Știau lucruri frumușele, Numai nu știau acele Ce