Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CEL MAI ADÂNC
Rezultatele 201 - 210 din aproximativ 589 pentru CEL MAI ADÂNC.
Petruț Pârvescu - Câmpia cu numere - Prima zi
... aerul umed pulsând în-afară un lift cu apă oprit între stații uneori o mână albă înflorind deasupra mormintelor dar nu-avem timp să mergem mai departe vezi un deal o potecă albă șerpuitoare o uliță două răsucite-ntr-un călcâi de rouă o piatră ușoară o fântână de seară o ... liber Liber liber prin viața toată 3. ca frunza arțarului la marginea pădurii împingând cu degetul aerul stratificat ca o suliță de lumină ecoul înfipt adânc în omoplatul umbrei aduc mărturia păpădiei înaintez ușor întotdeauna cu grijă printre galactice lumi minerale unele percepute de firul de iarbă altele nu ca și ... toate excrementele lumii) să disecăm să nivelăm să implantăm firicele de aer în plămânii de gumă ai planetei băiete încă un rând că tare ne mai plictisim pe-ntunericul ăsta TOARNĂ să se facă lumină prin toate crăpăturile pielii scârțâie căruța obosită din toate încheieturile ei de lemn minunate poheții văd ... înghițit cheia) și-mi vine să înjur să blestem (dar unde să pun oare blestemul) clipa în care am dat buzna în cancelaria domnișoarei universale mai la stânga (c. a. p-ul și biserica satului) mai ...
Mihai Eminescu - Împărat și proletar
... ochi vil și viclean. O! aduceți potopul, destul voi așteptarăți Ca să vedeți ce bine prin bine o să ias'; Nimic... Locul hienei îl luă cel vorbăreț, Locul cruzimii vechie, cel lins și pizmătareț. Formele se schimbară, dar răul a rămas. Atunci vă veți întoarce la vremile-aurite, Ce mitele albastre ni le șoptesc ... a plebei proletare, Cu cușme frigiene și arme lucitoare, Și clopote de-alarmă răsună răgușit. Ca marmura de albe, ca ea nepăsătoare, Prin aerul cel roșu, femei trec cu-arme-n braț, Cu păr bogat și negru ce pe-umeri se coboară Și sânii lor acopăr - e ură și turbare ... atunci străbate, Și-n roată de foc galben stă fața-i ca un semn. Pe maluri zdrumicate de aiurirea mării Cezaru-ncă veghează la trunchiul cel plecat Al salciei pletoase - și-ntinse-a apei arii În cercuri fulgerânde se pleacă lin suflării A zefirului nopții și sună ... hazardată, cum pomu-n înflorire În orice floare-ncearcă întreagă a sa fire, Ci-n calea de-a da roade cele mai ...
... i tot ce poate încânta privirile și închipuirea: toalete pariziene de gustul cel mai perfect, briliante strălucitoare, flori exotice, policandre numeroase de bronz aurit și mai cu seamă figuri tinere, frumoase, vesele și mult adimenitoare. Toate acestea formau un tablou magic! Focurile pietrelor scumpe se unea cu razele scânteietoare ale ochilor ... de Margărita; iar Alexis se retrase încet, strângând la pieptu-i un mic buchet de flori de trandafir, de viorele și de rezeda. Din cea mai adâncă desperare, el trecuse pe loc în cea mai vie bucurie. — Mă iubește! gândi el, mă iubește! Ah! de-acum nu-mi pasă de suferințe, nu-mi pasă de moarte! mă iubește Margărita ... loviturile biciului ce lăsa urme dese pe umeda lor spinare. — Unde ne găsim? întrebă Alexis pe harabagiu. — Dumnezeu știe, răspunse acesta. Eu nu mai văd nimic înaintea mea. — Ei bine, ce facem acum? — Nu știu, zău! Să așteptăm până s-a mai ridica pâcla, ca să ne putem găsi calea. — Fie! zise Alexis și, învelindu-se bine cu mantaua, el se ghemui în colțul trăsurii. Pierdut ... bine îngrijite, bine luminate, bine zidite, ornate cu monumente de artă, cu muzee, cu universități etc., la noi, orașe păcătoase, glodoase, întunecoase [...] și lipsite de ...
... Sunt zărite și pe dată toată puntea e-n mișcare; Prin alarma zgomotoasă chiar Osman este vestit, Cresc caicele și umbra li se face tot mai mare, Se apropie!... Cazacii sunt cazacii, negreșit. Aga strigă: Șoimi de mare, îndreptați într-înșii tunul! Spre Stambul că-i poartă gândul mi-a ... să plece semiluna și puterea să mi-o-nfrunte. El și-a zis că de-a lui pradă prea puțin îl mai desparte, Că spre țintă vor ajunge duși pe aripe de vis, Că puterea musulmană va înfrânge-o, el și-a zis! Dar Osman ... nou cazacii, dar au inimi încordate, Vor să-nvingă sau să moară, căci pe viață nu pun preț; Se reped cu cinci, cu zece, tot mai mulți, mai plini de ură, Unii urcă, sunt ca tigri ce s-azvârl pe prada lor, Luptă, strigă, urlă, săbii zângănesc îngrozitor, Puști trăsnesc, scrâșnesc răniții, crunte ... curge sânge, curge râu, Pentru cei rămași în viață deznădejdea e adâncă, Ei cad unul câte unul! Vai! pierduți sunt toți, pierduți! De urgie să mai scape nu mai ...
Ion Luca Caragiale - Cronica de joi
... niște tineri chiriași. Care va să zică: pur și simplu Gheorghe și Dumitru, ca toți creștinii. Fie! Totuși, din dezbaterile acestea se va fi dovedit cel puțin, cu prisos, sentimentele naționale și patriotice ale familiei noastre. Chestiunea numelor o dată rezolvită, să pășim mai departe după ordinea zilei. A doua chestiune: ce profesie să îmbrățișeze tinerii Gheorghe și Dumitru? Urmează importante dezbateri, în cari se propun pe ... Aslan. Succesul acelei seri intime îi revine tot d-sale. E fenomenal omul acesta. Am stat toți în picioare și l-am urmărit cu cea mai deplină sfințenie. Ce frumoasă inteligență și ce caracter neînduplecat ! A ! neînduplecarea, neîncovoiarea caracterului, iată semnul naturilor întregi. O oră și mai bine, până aproape de Vaslui, ne-a ținut, cu un farmec de nedescris, o magistrală conferență. Încântătorul conferențiar se adresa în deosebi venerabilului ... Lascar Catargiu, care a îndrăznit să facă aluziune la o pretinsă inconsecvență politică a d-sale. Niciodată n'am văzut o mai nobilă și mai sinceră revoltă. Niciodată n'am să auz un discurs așa de vehement, niște accente mai
Alecu Russo - Iașii și locuitorii lui în 1840
... soartei, și așezat fiind la marginile împărăției și a Daciei, în drumul hunilor, slavilor și tătarilor, se stinse cu desăvârșire. Așa fel Ștefan cel Mare a putut să fie întemeietorul lui. Dată fiind lipsa de istorici, dat fiind întunericul neștiinței și al barbariei, nu-i de mirare ... său, fără să știe că așa îi zicea de veacuri. Când eroul leșilor, Sobieski, a pustiit Iașii în retragerea lui din 1687, se mai puteau vedea încă urme de ziduri. Dar lăsând feluritele păreri asupra întemeierii și obârșiei Iașilor și încercărilor veacurilor, cărora sunt supuse toate lucrurile omenești, după ... puternic și nervos — deși e înfășurat încă în scutecele copilăriei și ale imitației necugetate. În punctul acesta am ajuns noi astăzi. Las pe altul mai dibaci decât mine să aleagă nuanțele și să deducă urmările necesare și firești. Tocmai în clipa regenerării noastre politice și intelectuale a apărut ... l-au împiedicat să vadă ceva, și frica de friguri, alungându-l din Iași după puține zile, l-a făcut să nu-și mai poată revedea notele. Dealtfel, așa fac mulți călători; câteodată proverbele au mult bun-simț. Iașii se întinde domol pe spinarea ușor înclinată a unei ...
Victor Lazăr - Răsboiul pentru întregirea neamului românesc (1916 - 1919)
... pe preoții românești să facă slujbele mânÂgăitoare de suflet obișnuite în biserica noastră, cum e maslul și sfeștania, au dat porunci să nu se mai boteze pruncii cu apă sfințită, să nu mai fie sfânta Cruce în biserică, nici icoane sfinte. Legea românească a fost declarată numai tolerată, adecă numai suferită în Ardeal, iar legi cu ... drepturile lor, spune apriat, că și ei se pot folosi de munți, de păduri, de pășuni și de apele curgătoare împreună cu Românii. Cu timpul, mai ales după ce s'au întovărășit mai strâns cu nobilii unguri și cu reprezentanții Săcuilor – tovărășie numită Uniunea celor trei națiuni , a nobililor, Săcuilor și Sașilor – au început ... sate curat românești, înființând în locul lor școale în cari se învățĂ numai ungurește. Pentru ArÂdeal, unde Românii erau și sunt și acum cei mai mulți la sate, au făcut o lege electorală, care da drept de vot numai țăranilor, cari plătiau o dare de nouă ori mai mare decum plătiau țăranii din Ungaria. În felul acesta numărul alegătorilor români era mic și în multe ținuturi biruiau la alegeri străinii, cari aveau majoritatea ... ...
George Coșbuc - Golia ticălosul
... moartea cum le iese În drum, și nici potopul de turci ce-i încinsese, Vedeau numai pe Golia, pe scosul lor din minți. Și neputând mai iute să-l stingă de pe lume Rosteau cu glasul urii bicisnicul său nume Prin gemete scrâșnite strivindu-i-l în dinți. O, Golia, tu ... ai mai fi trăit! Dar iată-le, pornite din suliți și din gură Smintiții tăi la Cahul câinește-aici căzură, Căzuși și tu, mișele, tu cel ce i-ai smintit! Călcau spahiii-n goană pe barba ta bătrână, Iar pumnii-n loc de aur strângeau în ei țărână Și-n gură ... nece-n tine, Golio, mai repede suflarea! Așa sfârșit să aibă în veci de veci trădarea, Iar lupii fie-i preoți și gura lor mormânt! Adânc în noaptea nopții și-n Iadul cel din urmă În care-al iernii viscol suflarea nu și-o curmă Nicicând, stau prinși în gheață ai lumilor mișei: Grozavă li-e durerea, și ...
... adăpost în clipe grele, Speranțele mângâietoare Și toate visurile mele... Ușoare zboară către tine, Cum zboară fluturii ușori Spre floarea tăinuită-n umbră, Spre cea mai dulce dintre flori... Tu, cea dintâi, mi-ai dat putere Să sfarm zăgazurile minții Când mi-ai sădit în piept ispita, Fiorul tainic al dorinței ... necurmat le miști, Întunecând surâsul gurii Cu noaptea ochilor tăi triști. Zadarnic pizma altor inimi Ne-a despărțit atâta vreme, Că ochii nu mai vor să plângă Și gura uită să blesteme: Simt umbrele ce mă-nconjoară Că nu m-apasă atât de greu Când luminezi, icoana scumpă, Altarul ...
Constantin Stamati - Lauda lui Dumnezeu
... ta mărire, părerile sale Se pierd ca un abur: nimic nu încheagă. Din haos lumină cu securitate, Și din noian secoli ai însemnat lumii, Căci mai înainte fu eternitate, Tot a ta ființă, o, Domnul vechimei, Pe sine cu sine te-nființezi, sânte, Singur de la sine ești, preastrălucite ... ca către zi noaptea! Dacă către tine îi toată tăria, Ca un strop în marea ce din nouri vine, Ce dar este lumea cunoscută mie? Mai ales eu, omul, Doamne, către tine? Deci în oceanul cerurilor nalte, De-ar fi lumi mulțime, mii nenumărate, Și însutit încă să se mai plodească, Ar fi toate ele o punctură mică, Cutezând cu tine să se potrivească, Apoi eu nu-s altă, decât o nimică! Nimică! dar însă ... Între trupurile pământului toate, Și-ntre spiriturile cerurilor nalte, Sunt ca o verigă în lanțul totimei... Sunt încheietură luminelor cu raze, Și sunt plăsmuirea cea mai definită, Și sunt singur centru a tot ce viază, Și dumnezeirei icoană smerită. Trupul meu de țărnă în praf putrezește, Iar pe tunet ... mângâietor blânde, Spirit ce mă-nsuflă, Domn și Împărate! Tu fiind stăpânul, au fost a ta vrere Să calce a morții ...
Gavril Romanovici Derjavin - Lauda lui Dumnezeu
... ta mărire, părerile sale Se pierd ca un abur: nimic nu încheagă. Din haos lumină cu securitate, Și din noian secoli ai însemnat lumii, Căci mai înainte fu eternitate, Tot a ta ființă, o, Domnul vechimei, Pe sine cu sine te-nființezi, sânte, Singur de la sine ești, preastrălucite ... ca către zi noaptea! Dacă către tine îi toată tăria, Ca un strop în marea ce din nouri vine, Ce dar este lumea cunoscută mie? Mai ales eu, omul, Doamne, către tine? Deci în oceanul cerurilor nalte, De-ar fi lumi mulțime, mii nenumărate, Și însutit încă să se mai plodească, Ar fi toate ele o punctură mică, Cutezând cu tine să se potrivească, Apoi eu nu-s altă, decât o nimică! Nimică! dar însă ... Între trupurile pământului toate, Și-ntre spiriturile cerurilor nalte, Sunt ca o verigă în lanțul totimei... Sunt încheietură luminelor cu raze, Și sunt plăsmuirea cea mai definită, Și sunt singur centru a tot ce viază, Și dumnezeirei icoană smerită. Trupul meu de țărnă în praf putrezește, Iar pe tunet ... mângâietor blânde, Spirit ce mă-nsuflă, Domn și Împărate! Tu fiind stăpânul, au fost a ta vrere Să calce a morții ...