Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru BATE CU MAIUL
Rezultatele 201 - 210 din aproximativ 640 pentru BATE CU MAIUL.
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira II
... E pentru noi boierii, când văd un prost țăran Ce poartă semnul muncii pe mâinile-i asprite, Când văd pre altul care mergea la târg cu sacul, Sau cela ce deunăzi vindea la lumânări, Ori plăcintarul care striga ieri: La covrigi! Cum au ajuns să fie în cele mai mari trepte, Iar vechea mea noblețe tânjește amărâtă, Și nu pot s-aduc țării nici cel mai mic folos! Din vremea Olgăi [2] încă avem strămoși magnați; De-atunce până astăzi ei fură tot în slujbe, Țiind cele-ntâi posturi ale împărăției ... ș-a sângelui dreptate. Pe când cucoșul cântă la revărsat de zori, Când soarele pe dealuri începe-a străluci, Strămoșii tăi cu oastea ieșeau la câmpul slavei, Iar tu subt adamască cu sufletul, cu trupul, Acufundat în pufuri sălbatic horăiești, Și tocmai dup-amiază deschizi umflații ochi, Tragi o căscare lungă, mai dormi înc-o bucată, Te scoli, te-ntinzi, trei ciferturi; aștepți ca să-ți aducă Cafeaua, ciocolata, sau ceaiul chinezesc. Din așternut îndată drept la ... banii din pungă vei sfârși. De buzele viclene și vorbe dulci mă tem! Iar tu grăbești sosirea acestei vremi fatale, Căci cărțile pestrițe nu-ți mai ...
... a cui e vina — Misteru-nvăluie pricina, — Deci: căutați găina... Din amândouă părțile Se-ncep ostilitățile. Ei stau o clipă față-n față Cu ciocurile la pământ, Apoi deodată-și iau avânt Și lupta-ncepe săltăreață: Sar deodată, Dau cu ciocul. Cad alături, Schimbă locul. Bat din aripi, Dau din gheare. Unul cade, Altul sare... Iar s-atacă, Iar se pișcă... Dar deodată nu mai ... dezaprob acest conflict. E o rușine, un delict Nedemn de vremi civilizate. Dar așteptăm un viitor Când, mândri de chemarea lor, Cocoșii nu se vor mai bate... Voi vă certați pentr-o găină, Dar nu vedeți? E curtea plină! Ba treceți gardul la vecini, Că și p-acolo sunt găini... De ce ...
Iancu Văcărescu - Primăvara amorului
... zmăltuite Dealuri altele se văd, Ș-în vălcelile-nflorite Miei pasc, alerg, se joc, șăd. Lăsând ale lumei mare Cinsti, nădejdi și fumuri seci, Amăgiri cu-ncredințare, Vrăjmași calzi, prieteni reci; Acolo cu sănătatea, Cu odihna însoțit, Toat-a vieții bunătatea Dobândeam eu îmmulțit. Când la vie, la grădină, Când la câmp de multe ori, Cu o muncă prea puțină Pildă dam la muncitori. Când cu mreji amăgitoare Vii prindeam păsări din zbor; Când prin țevi fulgerătoare, Cu plumb le-asvârleam omor. Când cu câinii prin pădure Vulpe, epure fricos, Lupul nărăvit să fure Îl răneam mai cu prisos. Trăgeam mulți din lăcuința Ce-au adânc l-al apei fund; Câți, dând la-nșălări credința, Undiți lesne îi pătrund. Muncă, luptă, călărie, Jocuri ... Curăția și măsura Masa mea împodobia, Mulțumea stomah, ochi, gura; Dar mă sătura d-abia. Musele, ce-mi sunt dragi foarte, Aveau ceasul hotărât, Când cu cei carii n-au moarte M-întâlneau numaidecât. Cu nespusa lor dulceață Mințile mi le-mmulțeau; Mână, duh, ochi, limbă, viață Toate mi le-nsuflețeau. Atunci cu încredințare Deslușeam un veac mai bun;
... și rău de colț, și, deși purtam pe umăr surioara cu care n-aveam habar, totuși mi-ar fi părut mai bine să înlătur gâlceava cu el. Stam astfel nehotărât, c-un gând să merg înainte și cu altul înapoi, și cine știe care din două gânduri ar fi biruit, când deodată auzii la spatele meu un glas care mă înfioră din tălpi ... apă? îl întrebai eu schimbând vorba. — Dă!... cât să nu mă-nec la mal ca țiganul vorba ceea mă pricep și eu. — Hai cu mine, să-mi scoți din apă, dacă voi împușca ceva. — Bine, cuconașule, numai de ne-ar cădea ceva în palmă. Acum nu mai aveam nici o grijă. Eram doi și cu surioara mea, trei: puteam da piept cu cânele lui Axinte. Cânele lui Axinte, între noi fie vorbă, era un câne neprețuit, și se vede că știa deosebi oamenii buni de cei răi ... le ucid pe toate, gândindu-mă dinainte cu ce fudulie am să mă întorc acasă încărcat de vânat. Dunga cea albie, sfiicioasă, creștea, creștea văzând cu ochii și se făcea tot mai vie,
Vasile Alecsandri - Cucoana Chirița în balon
... tufe? Ce tufe, Despo?... Dar n-ai citit ziarul de astăzi? DESPA: Care? că-s multe de toate ca semința de ardei. NĂUCESCU: Ziarul cel cu... VÂNZĂTORUL (strigă): Alune prăjite! șeapte de o para. NĂUCESCU: Cel cu alune... asta... cel cu anonțuri prăjite... DESPA: Și ce mai spune el în limba lui? NĂUCESCU: Spune că astăzi Ciubar-Vodă a să se urce în naltul cerului. DESPA: Care Ciubar-Vodă, cel ... vorbă nu-i... Statul n-are noroc la procesuri. NĂUCESCU: Ce-i pasă? Are de unde plăti. HAZLIU: Negreșit... e bute de bani. PANGLICĂ: Nu mai încap în el... îi crapă pielea. NĂUCESCU: Asta o să zicem cu toții și... ca patrioți… cătăm să-l mai ușurăm. HAZLIU: Ce bun suflet de om! Mă rog, sunt mulți ca d-ta prin provincie? NĂUCESCU (mândru): Mulți!... și tot oameni... nu glumă!... VÂNZĂTORUL ... să aibă onoare a face ascensiune... Glorie României... Viitorul patriei române... HAZLIU: Ian lasă România-n pace, domnule... și pleacă fără să ne mai faci cuvânt... MOGHIOR: Ei! dar... cu vânt sau fără vânt... Cine vroiește să facă ascensiune cu ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Luceafărul (Delavrancea)
... și Corbea, scuipat ostaș, negru, tăcut, ca o stâncă... Eu? Un burduf pe două picioare! Și ce picioare... șontâc... șontâc... CREMENE: Ei, cum trăiși tu cu Ștefăniță, cu acea vijelie care răsturnă tot într-o clipă? MOGÂRDICI: Mai mult răsturnat... SANDOMIR: N-avea ce răsturna... MOGÂRDICI: Turna, turnam, până cădeam... Și-mi plăcea, și de frică... CREMENE: De frica cui? MOGÂRDICI: A ... Era fioros? MOGÂRDICI: Frumos și încruntat; micșor, și părea ca un munte; vesel și trist; viteaz, și plângea ca un copil; mândru, și se juca cu mine ca mâța cu șoricelul. Or nu se născuse deplin, or născut deplin, să-l fi luat din iele... Cine știe?... Mai rabdă, Mogârdici... Mai rabdă, și mie mi-e sete... Parcăl aud... Ș-a treia zi căzu capul lui Arbore, ș-al lui Toader, ș-al lui ... mă trezii d-a binele. Ieșii din gârlici, alergai și văzui!... (Ș-acoperă fața.) Oh! sunt clipe de la Dumnezeu când ai vrea mai bine să fii orb decât să vezi!... (Dă cu tăișul mâinii.) Eh!... Eh!... Eh!... Capul lui Cărăbăț se rostogoli bolborosind... Slava Moldovei îl blestema! Și bătrânul Arbore, portarul Sucevii, care-i fuse ca un
Vasile Alecsandri - Constantin Brâncovanul
... spăimânta! ,,Dragii mei, cuconi iubiți! Lăsați somnul, vă treziți, Armele vi le gătiți, Că pe noi ne-a-nconjurat Pașa cel neîmpăcat [2] Cu-ieniceri, cu tunuri mari Ce sparg ziduri cât de tari!" Bine vorba nu sfârșea, Turcii-n casă iurușea, Pe tuspatru mi-i prindeau Și-i duceau de ... Românească și a fost ucis de turci în 15 august 1714 la vârsta de 60 ani. Șincai scrie în Cronica românilor că odată cu Brâncovanul au pierit patru feciori ai lui cărora el le-a grăit astfel în ora morții: ,,Iată, toate avuțiile și orice am avut ... Stați tare și bărbătește, dragii mei! să nu băgați seamă de moarte. Priviți la Hristos, mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi și cu ce moarte de ocară a murit. Credeți tare întru aceasta și nu vă mișcați, nici vă clătiți din credința voastră pentru viața și ... lumea aceasta..." etc. ,,Apoi, adaugă Șincai, aceste zicând el, porunci împăratul de le tăiară capetele, întâi ale feciorilor, începând de la cel mai tânăr, și mai ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira V
... podoabe aurite Nerozilor plăcute! Și voi, peruci, lipsiți! Cu-a voastră amăgire destul m-ați necăjit. PERIERG: Bre, ce văd eu! Un Satir cu scump caftan în spate, Cu pantaloni, ciubote ce-a lui picioare strâmbe Le-arată mai ciudate, iar coarne nu se văd! A, ce caricătură! Ce lucru minunat! De unde oare? Cine-i? Și unde se mai duce? — Dă-mi voie, frățioare, să te întreb ce cauți Pe locurile-aceste? Îmi pari a fi străin? De pot să-ți ... înțelegem. Orice împrejurări De voi sunt însemnate, pătrunse-n adevăr. Prilej de râs mai mare ne-aduce o pricină Spre care țintind ochii voi laude cu sacul Turnați, și încă ziceți că nu sunt de ajuns. Eu numai pre aceia la care am slujit Când cu de-amăruntul lui Pan îi voi descrie, Un an întreg l-oi face să aibă de ce râde. Umblând din casă-n casă în traiul ... beție; Iar cât să stea-n picioare nici că era putință. Într-un cuvânt, ș-aceia ce mai puteau umbla, Și cei căzuți pe uliți
Dimitrie Bolintineanu - Bârlad
... Dimitrie Bolintineanu - Bârlad Bârlad de Dimitrie Bolintineanu Turcii intră-n țară, trec, se grămădesc, Alții totd-odată la hotar murgesc. Dar Ștefan cel Mare cu oștile sale Spre Bârlad se duce și-i așteaptă-n cale. Un boier îi zice: — ,,Doamne! Mulți mai sânt, Mulți se varsă turcii pe acest pământ!" Ștefan îi răspunde: — ,,Și mai bine-mi pare. Nu vom sta noi nimeni fără de lucrare." Zice. Late valuri cetele-i pornesc. Pulberea se-nalță, armele lucesc. Domnul pune oastea ... d-a lor lovire par împovărate. Oameni puși să sune, prin adânci păduri, Sună din cimpoaie, buciume, tamburi. Turcii stau și-ascultă larma depărtată! Cu trei alte armii cred că-au să combată. Râul îi constrânge. Umbra ce s-a-ntins Îndoiește spaima. Focul lor s-a ... soare mândru, strălucit, Ce orbește ochiul care l-a privit." Astfel zice domnul. Cupele-aurite Cheamă, prin toaste, zile strălucite. Tinere fecioare cununau cu flori, Cu-a lor dulce mână, bravii vingători. Altele, pe harpe, cântă dulce, lin, Gloria română și-al Moldovei chin. Iar Ștefan ascunde fața-i ...
Ion Luca Caragiale - Situațiunea
... de sudoare. - Teribilă! răspunz eu. - Dar acuma tot poți pentru ca să zici că respiri. - Se-nțelege... De unde vii? - Am fost pe la berării cu niște prietini. - Ce mai nou? - Prost, monșer... Este o criză, mă-nțelegi, care poți pentru ca să zici că nu se poate mai oribilă... S-a isprăvit... E ceva care poți pentru ca... - Lasă, Nae, că se mai și exagerează... - Ce se exagerează, nene? Este o criză, care, ascultă-mă pe mine, că dv. nu știți, care, mă-nțelegi, statul cum a ... să vedem țara mea, care era peste putință ca să prevază cineva o situațiune foarte tristă, fiindcă le-am spus și dumnealor... - Cari dumnealor? - Dumnealor cu cari am fost; zic: pot pentru ca să spui că nu se poate ceva mai trist, ca să vie un moment orișicât ai zice, când vezi că bate falimentul la ușe și nu mai e nici un patriotism... Nae face o figură foarte mâhnită; e așa de obidit, încât ai crede că vrea să plângă. - Bine, Nae - zic eu ... zicem, nici înainte de independență, în detrimentul prestigiului, care trebuie toți să lupte, dacă e vorba să aibă pretenții de oameni politici... Dumneata nu vezi, cu chestia economiilor... - Ba văz! - Apoi, dacă vezi, ce ...
... frumoasă ca toate, mai sus decât celelalte, tocmai în vârf. De deasupra îi cădea lumina, dedesubt se ridica, până la ea, mireasma crinilor albi, singuratici, cu potirul plin de colbul aurului mirositor. Un ciripit străin o miră. Și cea dintâi rândunică, venită de departe, tăia albastrul ca o săgeată, înconjură copacul ... verzi și galbene, un scatiu, veni, moleșit de căldură, de se furișă sub dânsa, la umbră, la adăpost. Și frunza se bucură, acoperi cum putu mai bine păsărica; iar aceasta ciripi, întâi înăbușită, din gușă, apoi mai prelung, mai dulce, cum nu auzise frunza cântec. Și în fiecare zi pasărea venea să se ascundă de căldura cotropitoare, în fiecare zi frunza o ferea, și ... răcoroase, nopțile mai reci; cerul arareori curat. Puternic sufla vântul tomnatic! Apusurile erau ca sângele și parcă înroșeau și pământul. Frunza își simți puterile slăbite; cu greu putea să ție piept vântului, care o clătina în toate părțile; câteva tovarășe, smulse, fluturară prin aer, apoi fuseseră duse departe. Pasărea îi venea ... și când n-ar fi cunoscut locul obișnuit în care cântase; apoi își luă zborul și, în trecerea grăbită, fără să întoarcă măcar capul, lovi cu vârful aripii frunza care, de-abia mai