Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ȘI
Rezultatele 201 - 210 din aproximativ 4759 pentru ȘI.
Dimitrie Anghel - Hipparc și Didona
... căuta de lucrul lui. Cu mînecele hlamidei sumese sus, deasupra umerilor, ținînd într-o mînă o daltă, iar în cealaltă un ciocan, el n-auzea și nu vedea decît glasul dulce al iubitei lui, ce-și pieptăna părul cîntînd un cîntec vechi din țara ei, și imaginea fidelă pe care blocul de marmură ce-i sta dinainte i-o deslușea minută cu minută. Albă era piatra ca și Dido, vine albăstrii abia bănuite se zugrăveau pe luciul ei, și mînele lui Hipparc, ca și cum ar fi trecut pe un obraz viu, lăsînd din cînd în cînd dalta, se apropiau și pipăiau răceala marmorei, vrînd parcă să se asigure că nu visează. Reci apoi de atingerea pietrei, se apropia de obrazul cel adevărat și-l atingea și pe el ca să-i simtă căldura viului. Iar ele, cea din lut viu făcută și cea din piatră rece, ca două surori, sau ca una și aceeași ființă, în praful alb de marmură ce se ridica și juca în soare, purtînd același surîs pe buze, unul trecător și celălalt etern, priveau fericite la iubitul lor. De la surîsul trecător la cel etern, de la gura mută la aceea care știa să cînte, se ...
Petre Ispirescu - Aleodor împărat
... împărat Aleodor împărat de Petre Ispirescu A fost odată ca niciodată etc. A fost odată un împărat. El ajunsese la căruntețe, și nu se învrednicise a avea și el măcar un copil. Se topea d-a-n picioarele, bietul împărat, să aibă și el, ca toți oamenii, măcar o stârpitură de fecior, dară în deșert. Când, tocmai, la vreme de bătrânețe, iată că se îndură norocul și cu dânsul și dobândi un drag de copilaș, de să-l vezi și să nu-l mai uiți. Împăratul îi puse numele Aleodor. Când fu a-l boteza, împăratul adună Răsărit și Apus, Miazăzi și Miazănoapte, ca să se veselească de veselia lui. Trei zile și trei nopți ținură petrecerile și se chefuiră și se bucurară, de o ținură minte cât trăiră. Băiatul de ce creștea, d-aia se făcea mai isteț și mai iscusit. Nu mai trecu mult și iată că împăratul ajunse la marginea groapei. Când fu la ceasul morții, el luă copilul pe genunchi și-i zise: - Dragul tatei, iată că Dumnezeu mă cheamă. Sunt în clipa de a-mi da obștescul sfârșit. Eu văz că tu ai
Nicolae Gane - Stejarul din Borzești
... domn țării Moldovei, înscăunat și miruit de mitropolitul Teoctist. Astfel, făcându-se însuși țiitor peste toată țara, începu viața grea și anevoioasă, tot în războaie și osteneli [2] , căci țara, fiind bogată, largă și îndemănatică, deștepta setea tuturor vecinilor. Dar cu cât nevoile veneau mai grele peste dânsul, cu atât inimoșia lui creștea; și a voit Dumnezeu ca el să meargă din biruință în biruință, și numele lui să se mărească tot mai mult, încât să răzbătă peste hotarele Moldovei, departe în lumea apuseană și să răzbată prin pătura veacurilor pănă la noi. Iar el, domn drept credincios și pământean, de fiecare biruință înălța câte o biserică spre mărturie nepieritoare de trăinicia neamului nostru și de bunătatea lui Dumnezeu. Mulți ani domni Ștefan-vodă cel Mare în care timp așeză cu nestrămutare temelia stăpânirii noastre asupra câmpiilor Dunărei, pecetluind și ... a dus, atunci să se încumăteze să ne calce hotarele! Apoi, după ordinul lui, fiul vestitului han tătăresc Mengli Gherei de peste Volga, stăpânul Crimeei și al Ucrainei, spaima polonilor și a moscoviților, fu ridicat în sus cu mânile legate la spate și
Petre Ispirescu - Fata de împărat și fiul văduvei
... i bătuse părișorul. Ea se îmbrăcă în negru și-și lăsă părul despletit (pe) spate, și așa merse de petrecu pe frate-său la groapă. Și așa gătită îi ședea și mai bine decât altminteri. Căci, nu e vorba ea era foarte frumoasă. Crinii și viorelele rămăseseră pe jos și nici la degetul cel mic al ei nu le punea. Când o văzu așa de gingașă și de plăpândă, rămase cu ochii zgâiți la dânsa. Și așa de puțintică și drăgălașe mai era, încât s-o sorbi într-un pahar cu apă. Lumea uitase și mort și tot uitându-se la dânsa. Atunci veni un vântișor lin și ușor, de-i resfiră pletele; iară ea simți că un fior rece i se strecoară prin inimă. Cum, cum, îngropară mortul și toată lumea se întoarse acasă. Tot pe atunci în cetatea aceea se afla o văduvă săracă. Ea avea un fiu. El era de treabă, smerit ... adus fiind de talazurile Dunării, și-l ciocni de bușteanul pe care tot apa îl dase la margine. Ieșiră deci la uscat dosădiții de ei, și dară mulțumiră lui Dumnezeu că le-a scăpat zilele, și ...
Vasile Alecsandri - Satire și alte poetice compuneri de prințul Antioh Cantemir
... ai în gură, ești totul o ureche.“ Pre lingușitorul înjosit, care „Pân’ și ce pute zice că are miros bun.“ Și, în sfârșit, alte câteva portrete asupra cărora Cantemir a vărsat cu îmbelșugare colorul ridicolului. Satira IV e adresată către muza poetului și, cu toate că este o imitație despre Satira lui Boileau către muza sa, dar se deosebește ca și celelalte prin idei ghimpoase și prin versuri bine întocmite, ce cuprind totodată și îndreptarea autorului, și defăimarea năravurilor rele. Însă bucata prin care Cantemir s-a ridicat la cea mai naltă treaptă în arta satirei și prin care s-a încoronat de laurii lui Pers, Iuvenal, Orațiu și Boileau este Satira V. E cu neputință a arăta năravurile în toată sluția lor și a descrie urmările beției cu culori mai vii și mai fioroase. Iată un tablou al norodului prost în vreme de sărbătoare: „Unii amețiți numai se-mpiedecă-n picioare, Mergând fără să știe în ... stă-nainte: De sânge umple locul și
Ion Creangă - Povestea lui Harap-Alb
... fătul meu. Atunci feciorul craiului își ia cele trebuitoare, sărută mâna tătâne-său, primind carte de la dânsul către împăratul, zice rămas bun fraților săi și apoi încalecă și pornește cu bucurie spre împărăție. Craiul însă, vrând să-l ispitească, tace molcum și, pe înserate, se îmbracă pe ascuns într-o piele de urs, apoi încalecă pe cal, iese înaintea fecioru-său pe altă cale și se bagă sub un pod. Și când să treacă fiu-său pe acolo, numai iaca la capătul podului îl și întâmpină un urs mornăind. Atunci calul fiului de crai începe a sări în două picioare, forăind, și cât pe ce să izbească pe stăpânu-său. Și fiul craiului, nemaiputând struni calul și neîndrăznind a mai merge înainte, se întoarnă rușinat înapoi la tatu-său. Până să ajungă el, craiul pe de altă parte și ajunsese acasă, dăduse drumul calului, îndosise pielea cea de urs și aștepta acum să vină fecioru-său. Și numai iaca îl și vede venind repede, dar nu așa după cum se dusese. — Da' ce-ai uitat, dragul tatei, de te-ai întors înapoi? zise craiul cu ... feciorul cel mijlociu, pregătindu- ...
Ion Heliade Rădulescu - Ingratul
... mai mult sporești? C-o gură mușcătoare, c-o buză d-ironie Îmi răspundeai, păgâne, că n-ai ce învăța, Că vârsta-ți este mare și vrei filozofie, Și nu aflai capabili spre a te lumina. Prisos ți-era-ascultarea și buna-cuviință, Limbi, stilul, istoria, materia nu vreai, Fugeai de legi, de drepturi și n-aveai trebuință, Ți-erau netrebnici toate, de toate te fereai. Făcuseși vro cinci rânduri de basne ticăloase, Și nu-ți găseai potrivnic la o himeră-fleac: Rea boală te-apucase, ce cade nu la oase, Ci-n minte se-ncuibează și nu mai are leac. Împovărat de grijă, de und' să-mi vie-n minte Că rău te apucase manie d-autor? O! rău se lingușește ... Ce am văzut în visu-mi a tot mă ispiti Ești tu cu-ai tăi tovarăși, unire prea fatală, [2] Bărbați, femei, amestec și iadul a-ngrozi. Și limbă îi dă unul, și altul rea vedere, Iar altu-i dă picioare spăimâiei-găligan (De foamete preveste, de vrajbă-mperechere), Și toți i-ați dat un suflet, pe înșivă-Satan. Ce conjurați la rele ...
Ion Luca Caragiale - Teatrul nostru
... să stea și să fie deștept, desigur acesta, cel chemat să trăiască, ar crește și ar prospera în paguba celuilalt — nevolnicul ar trebui să-și închiză baraca, oricât ar vrea să-și legitimeze existența și dreptul la pomana oficială, împărțind biletele gratis cu pachete întregi. Unul ar rămânea cu cerșetorii și chilipirgiii de loji și de staluri gratuite, și celălalt cu bunul public, care vrea să vază un teatru bun și plătește bucuros pentru asta. Un director particular de teatru, care și-ar pune nu numai obrazul, ci și capitalul în joc, care ar avea sorți să-și vază inteligența și munca lui proprie răsplătite și capitalul rentând mai bine ca în o altă întreprindere, nu și-ar permite să țină porțile teatrului închise șase luni de zile, iar în celelalte șase luni să joace de trei, ba câteodată chiar numai de ... puțin sigur, pentru că el ar trebui, din produsul întreprinderii și, dacă nu, din pungă, să plătească chiria localului, lefurile artiștilor și oamenilor de serviciu și onorarele autorilor,
Ion Luca Caragiale - Abu-Hasan
... după ce ce și-o face toate chefurile. În acest scop, Abu-Hasan a strâns împrejuru-i o ceată de tineri de vîrsta și de teapa lui, și de acolea s-a gîndit numa cum să-i facă a-și petrece vremea în chipul cel mai plăcut. Așadar nu s-a mărginit la prînzuri și ziafeturi cu mîncări și băuturi care de care mai rare și mai scumpe ; a mai adus și tarafuri de lăutari și cîntăreții cei mai vestiți ; și pe urmă, dănțuitoarele și dănțuitorii cei mai aleși din orașul Bagdad. Toate chefurile astea, din zi în zi mai costisitoare, l-au aruncat pe Abu-Hasan în cheltuieli atît ... Tu încă nu cunoști ce va să zică prietenii de petrecere ; dar o să-i cunoști... -Mamă, a zis Abu-Hasan, eu înțeleg și cred ce-mi spui ; dar tot vreau să mă luminez singur despre mișelia și neomenia lor. Abu-Hasan a și plecat ; a făcut ce-a făcut și a găsit pe toți prietenii. Le-a arătat în ce mare strîmtoare se află ...
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură iară la prestevirea omului
... moarte, zicându-i: Pământ ești și în pământ vei mĂ©rge. Însă de va sta neștine să ia seama cu tot dinadinsul socoteala aceii osânde și sfârșitul acelui răspuns a lui Dumnezeu nu o va afla să fie muncă și pedeapsă, ce mare facere de bine și mare dobândă. Pentru căci de n-ar fi hotărât Dumnezeu moartea la om era să se facă răotatea nemoartă și păcatul necurmat. Și pentru aceasta zice Sfânta Scriptură și acum ca nu cumva să întinză mâna sa și va lua din lemnul vieții și va mânca și va trăi în vĂ©ci. Preceput-aț pricina, cum că după ce au mâncat din lemnul cunoștinții și au căzut în păcatul neascultării l-au oprit Dumnezeu să nu carea cumva să mănânce și din lemnul vieții și va trăi în vĂ©ci și să se facă răutatea nemoartă și va rămânea omul cu păcatul fărde moarte. Și apoi ce altă nevoe mai rea și mai cumplită ar fi putut fi la ticălosul om, decât aceasta? Drept acĂ©ia, mare folos și mare dar și milostivnică vindecare s-au dat omului de la Dumnezeu, ca să moară și să se strice acest trup al păcatului
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Bunicul
... de tot, până în slava cerului, zise băiatul netezindu-i barba. - Dacă ți-o crește ție aripi, zise fata, mie să-mi prinzi o presură și un sticlete. - Da... hâ... hâ... poi ce fel... și mie? Fata se întristă. Bătrânul o mângâie și zise băiatului: - Bine, să prinzi și pentru tine, să prinzi și pentru ea. - Ție două și mie două... nu e-așa, tată-moșule? - Firește, ție două, lui două și mie una. - Vrei și tu, tată-moșule? întrebă băiatul cu mândrie. - Cum de nu?! Mie un scatiu. Ce fericiți sunt! Băiatul încălecă pe un genuchi și fata pe altul. Bunicul îi joacă. Copiii bat în palme. Bunicul le cântă " Măi cazace, căzăcele, ce cați noaptea prin argele "... O femeie uscățivă intră ... pe copii să vie la mine! - Biiine, tată, biiine... dar știi... o, bată-i focul de copii!... Femeia intră în casă. - Să-i bată norocul și sănătatea, șopti moșul ca și cum ar fi mustrat pe cineva, și sărută în creștetul capului și pe unul, și pe altul. Și iar începu râsul, și jocul, și