Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ÎN FATA
Rezultatele 201 - 210 din aproximativ 533 pentru ÎN FATA.
Dimitrie Bolintineanu - Mihnea și baba
... pacinaților Ce cade în ruine. Aci se fac misterele De babe blestemate, Ce scot la morți arterele Și hârcele uscate. Aci se fierb și oasele În vase aurite, Aci s-adun frumoasele Când nu mai sunt dorite. O flacără misterică Dă palidă lumină; Iar stâlpii în biserică Păreau că se înclină. Și liliecii nopților Ce au aicea locul, Ascunși în hârca morților, Umblau să stingă focul. O babă, ce oroarele Uscaseră în lume, Tot răscolea vulvoarele, Șoptind încet un nume. III S-aude un zgomot de pași pe aproape, Cum calcă strigoiul când va să dezgroape O ... locuri, Se-ntreabă bătrâna... aici nechemați!..." Ea zice, și-n umbră un om se arată Cu ochii de sânge, cu fruntea uscată, Teribil ca locul în care intra. — ,,Bătrână, el zise, îți fă datoria!" Și vorba-i, cum geme în zid vijelia, Din colțuri în colțuri grozav răsuna. Ascultă-mă, doamne, aveam în oștime Un fiu oarecare vestit în mulțime Prin luptele sale; era fiul meu; Plăcut ca seninul, frumos ca o floare Și pentru aceasta mai stam eu sub soare. Era pentru mine ... ghearăle-ncleștate, Ca frunzele uscate Ce zbor când suflă vânturi, Spre Mihnea alerga; Iar vârcolacii serii, Ce chiar din lună pișcă Când frunzele se mișcă ...
... George Coşbuc - Toţi sfinţii Toți sfinții de George Coșbuc (după o tradițiune) La Neamțu-n sfânta mănăstire Stau rând toți frații în Christos ; Au gândul drept și cuvios și cântă versuri din Psaltire. E praznic astăzi, sunt „Toți sfințiiâ€�, Și din bătrâni e obicei În cinstea sfinților să bei — Iar legea n-o știrbesc părinții. Al legii trup în două-l frânge Paisie, starețul, apoi Desfundă dintr-un vechi butoi Al legii celei nouă sânge. Diaconul citește-n carte, Iar frații beau și cinste ... — și gâl-gâl-gâl! — „Pe-Adamâ€� Și iarași gâl! Și sfinți de hram Și mucenici și câți urmează ! Și pentru cel născut în staul, Pentru Christos închină ei, Și pentru fiul Timotei, Și pentru Luca, Petru, Paul. Și pentru alte fete sfinte Din Capadokia și-Anadol — Și ... vin mai e, sfinții nu mai sânt! Să nu poți bea, căci n-ai un sfânt, Și-n gol să bei nu se prea cade ! În timp ce capul și-l frământă, Paisie gerne scurt și-apoi El cade mort lângă butoi — Toi frații sar și se-nspăimântă. — â ...
Duiliu Zamfirescu - Viața la țară
... să ne dea ceva... Murguleț se repezi fuga la cămară și se întoarse numaidecât cu o sticlă de cogneac, pe care o vărsă mai toată în capul coanei Profira, pe când fiu-său o muncea pe la tâmple să-și vie în fire. În vremea asta se arătă și Sofița Murguleț. Ea dete pe bărbați la o parte, sărută mâna bătrânei, o mai strânse de un deget, o mai ... când vorbeau astfel, ușa se deschise de la un iatac din fund, și de sub perdelele albe de țară se ivi un chip rotund de fată, care, dând de obrazurile nouă ale musafirilor, se făcu stacojiu. — Mămucă dragă... avu ea aerul de a începe. Dar în mijlocul odăii, se opri în loc, făcu o plecăciune după toate regulele ceremonialului de la pension, și dete năvală să iasă pe cealaltă ușă. Coana Sofița o opri. — Tinco ... zici, vecine, nencuscrim? — Drum bun, coană Profiro. Ia să ridice coșul de la trăsură. Vătașe Taftă, pune mâna, să nu se dea vizitiul jos. În sfârșit, plecară. În urma lor, coana Sofița umbla domol în ...
Cincinat Pavelescu - Avatar (Pavelescu)
... al baladei Nenorocul unei fete de-mpărat! Nu păreai o-nfăptuire pământească... Castelană cu profilul de copil, Înger trist, ce vine zarea s-o privească În amurgul unei zile de april! Și cum seara cădea mistică și lină, Vrând să știi ce suferințe mai îndur, Mă rugai să plâng încet, pe ...
Mihail Kogălniceanu - Iluzii pierdute. Un întâi amor
... tinere dame și demuazele, de vro trei bărbați însurați și de vro patru tineri, sau holtei, cum se zice la țară. Prin un fenomen neobicinuit în pocita capitalia noastră, societatea aceasta era singură în felul ei. Bărbații nu erau zulari și nu vedeau în fieștecare pe minotaurizatorul lor, cum zice dl. de Balzac, adică, românește, pe împodobitorul capului lor. Tinerii asemenea nu aveau pretenția, ca Don Juan, să găsească ... în fieștecare femeie sau fată o izbândă a duhului, a frumuseții și a manierelor lor. Declarațiile lor nu zburau în dreapta și în stânga, chipul cel mai nesmintit de a se face nesuferit tuturor femeilor. Damele erau îmbunătățite cât se poate, însă nu erau prude, plaga ... pretenția a cunoaște a fond arta salonului, l'art du salon , cum zic dumnealor, și cu toate aceste duhul dumilorsale stă în cancanuri de târgușoare, în niște proaste clevetiri, în colibeturi împrumutate din colecții de anecdote și de bons-mots ; frumuseța dumilorsale este postișă ca și formele ce subjugă inimile bieților neispitiți; frumuseța și formele ... dânsele, tocmai de aceea lipsesc, și la zisele mele dau dovezi așa de lămurite ca de două ori două. Sunt mulți care au necontenit cinstea ...
... n tablouri vechi, Și cu zulufi de floare la urechi, Cum astăzi nicăieri nu se mai poartă. Pe strada mare, Ies flori înalte la plimbare În rochii de sezon, ușoare, Cu toate că-i o vreme așa de schimbătoare. Ah, fetele — și mai ales cucoanele — Când vine primăvara Sunt ... tare, Și gura ei cu rouge ca de coral Surâde vertical... Un mic vârtej, copil al Neființei, De-a curmezișul străzii rătăcit, Nebun în jurul lui s-a răsucit Să-și prindă coada galbenă cu dinții. Departe, în
Mihai Eminescu - O stradă prea îngustă
... se făcea  Și case lungi și negre Pe două părți era. Pe dânsa nu lucește Un singur felinar  Eu trec încet și fluier În suflet cu amar. Deodată simt în urma-mi Venind, tiptil-tiptil, Pas sfiicios de fată, Ușor ca de copil. Și simt cum că de brațu-mi Un braț ușor s-anină  Și simt că mâna-mi strânge O mână ... întâlniră Ochii mei, te iubeam; Mi-erai atât de dragă  Mi-era atât de dor  Încât credeam adesea Că trebuie să mor! O, în sfârșit!... Copilă, Și ai venit  chiar tu! Am așteptat norocul  Norocu-acesta nu . Cum dete preste mine? Cum de-ai gândit să vii ...
Mihai Eminescu - Rime alegorice
... ața nopții trecătoare. Deci vin și tu pe un schelet să-ncalici, Să vezi palatu-i în lumini opalici; De șirul nostru să te ții în urmă Pân- la grădina ei cu flori italici. Și iată vălul meu ți-l dau  pe față Să-l pui, s-acoperi ochii tăi ... sunt din basme Și o fantasmă sunt între fantasme, Prin mâna mea de o ridic se vede Ca și prin corpul străveziei iasme. Din ce în ce cu toții se apropii. Grădini lucesc și flori creșteau cu snopii, Iar roua curge în briliante umezi  Din crengi de arbori luminează stropii. Pe scări de marmur ne suim cu toții Și morți-și caut prin coloane soții: Sunt ... Ca frunze-uscate cari vântu-adună, Sau ca murmurul cel vrăjit de ape Când peste codri-apare blonda lună. Deodată-n două șirul se desface. În fund apare-un mândru chip ce tace; Cu roșii flori de mac în păru-i negru, Cu ochii-nchiși un semn cu mâna-mi face. Eu o urmez prin galerii înalte. Izvoare vii din vase stau să salte ...
Vasile Alecsandri - Holera (Alecsandri)
... mări, vedea O clonțată ce râdea, O clonțată-nveninată, Cu pielea pe trup uscată Și cu părul despletit Tot cu șerpi împleticit. Ea din loc în loc sărea, Spini în urmă-i răsărea, Iarba câmpului ardea Și oamenii morți cădea! ,,Cale bună, măi drumeț: Unde mergi așa sumeț?" ,,Cale-ntoarsă, cloanță fa, Unde-alergi curând ... gură punea, Buze pe buze lipea, Zilele i se sorbea. Apoi cloanța iar râdea, Cu zilele purcedea, Și voinicul mort cădea Jos la cotul Prutului, În mijlocul câmpului! [1] Carul a fost adus în Dacia de coloniștii romani. Ei aveau deosebite trăsuri. Acea de care se serveau cetățenii avuți se numea biga . Trăsura matroanelor se chema carpentium și era ... țară o trăsură carruca . Vizitiul se numea carricarius , cărucier. [2] Imagine antică. Furiile iadului, după mitologia romană, poartă plete de șerpi. [3] Adeseori se văd în basmele românilor figurând arme și unelte de foc. Îngerii au în mâna dreaptă sabie de foc: o calamitate publică e numită bici de foc; vânturile de la apus, ce sunt fierbinți, sunt vânturi de foc etc ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a II
... nu face-un sfat bun câteodată!... Ferește de rău o țară toată!... Îndată și numita solie Purceasă, ce fu din doao fețe Cele mai harnice-în țigănie, La cuvinte și gânduri istețe: Unul Gârdea, cel cu gura strâmbă. Altul Găvan, cântăreț în drâmbă. Iară ceaialaltă bătrânime Încă mai șezu la sfat, s-aleagă Ce-ar fi mai bun pentru țigănime Și-în ce chip trebile să-ș' direagă, Că-acum îș băgasă-în cap să-ș facă Tocmeală în țigănia săracă. [6] Bălăban voievod acum de-odată, Vrând și el sfatul bun să-ș' arete, Așa grăi, șezând pe-o covată: ,,Îmi pare că ... hie Turcii, și iacă-unii că să gată Dă fugă cu mare vitejie, Iar' alții să cocoresc îndată Și vor să taie-într'înșii ca-în clisă Gândire-ai că și-unii ș-alții visă. [9] În ce chip am venit pănă-aice, Așa să mergem dar' și dă-acie, Iar' dă ni s-ar pune doar' în price Cineva pă drum, cu vrăjmășie, Totdăuna-are să să păzască Răgula noastră țigănească, [10] Adecă fruntea hălui mai tare Să plecăm cu multă rugăminte ... ne-ascunde În
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira IV
... s-arată. O, muză, a mea lumină! Al tău stil veninos Vătămător e foarte sărmanului poet! E rău lovind pre altul să nimerești în sine, Căci versurile, care în cititor nasc râsul, Adese aduc lacrimi la bietul autor. Arăt eu adevărul, pre nime nu numesc, În versuri râd și-n suflet plâng relele năravuri. La oameni adevărul nu place totdeauna. Cine vrodinioară de el te-a întrebat? Spuindu-l ... acest fel? Puțini o știu aceasta. Nici noi să nu mai spunem Că el s-arată astfel cu toții blând și dulce, Căci nu este în stare să poată face rău. Ca să stricăm hârtie ca dânsul mulți aflăm; Se pot ușor cunoaște deși n-au semn în frunte. Iar dacă pentru tine nu sunt nici aste versuri, Apucă-te de cântă plăcerea lui Titir În brațele-Amarilei, sau tristului Filen Amor către Irisa. Titir viața-i dulce Nu schimbă pe coroană și slavă-mpărătească. Filen cu fața tristă și deznădăjduit ... și fără-nvăluiri, Voi trece spre sfârșitul acel neapărat; Pe poarta veciniciei eu voi intra acolo Unde dorita pace de-a purure domnește. În scurt, a scrie satiri suntem numai deprinși, Nu izbutim ...