Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru ÎN FAȚĂ

 Rezultatele 201 - 210 din aproximativ 1027 pentru ÎN FAȚĂ.

Mihai Eminescu - Satira III

... se înalță an cu an, Neam cu neam urmându-i zborul și sultan după sultan. Astfel țară după țară drum de glorie-i deschid... Pân-în Dunăre ajunge furtunosul Baiazid... La un semn, un țărm de altul, legând vas de vas, se leagă Și în sunet de fanfare trece oastea lui întreagă; Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah și spahii Vin de-ntunecă pământul la Rovine în câmpii; Răspândindu-se în roiuri, întind corturile mari... Numa-n zarea depărtată sună codrul de stejari. Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vârf de băț ... poala lui cea verde mii de capete pletoase, Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă; Călăreții împlu câmpul și roiesc după un semn Și în caii lor sălbatici bat cu scările de lemn, Pe copite iau în fugă fața negrului pământ, Lănci scânteie lungi în soare, arcuri se întind în vânt, Și ca nouri de aramă și cu ropotul de grindeni, Orizonu-ntunecându-l, vin săgeți de pretutindeni, Vâjâind ca vijelia și ca plesnetul de ... tropot și de strigăt de bătaie. În zadar striga-mpăratul ca și leul în turbare, Umbra morții se întinde tot mai mare și mai mare; ...

 

Dimitrie Anghel - De vorbă cu un afiș

... rochiile încercate și potrivite, și slujnicile gata, care c-un ac în mînă, care cu o sponcă, care cu pămătuful de pudră. Și toaleta începea în fața oglinzei, ochii vioi se aprindeau de plăcere, sprinceana se arcuia cu negru, gura se rumenea de trandafiriu, unghia se împurpura de carmin și dinții ... decoruri și costume, spezi și pumnale de lemn, chivere și coroane de carton, lemnărie și tencuială, toate au căzut la pămînt și s-au prefăcut în cenușă. Zidurile singure au rămas, decoruri triste, și între ziduri, ici-colo, urme din chilioarele cu balustrade de pliușă roșă, unde atîtea guri frumoase au ... binocluri au cercetat, căutînd o față cunoscută, un profil iubit. Apoi ploile și zăpada au căzut peste ziduri, ruinele au stat o bucată de vreme în fața soarelui și a lunei, și într-o zi, în căsuțele din dosul teatrului, ce rămăseseră neatinse de puterea flacărei, s-a stins și actorul cel mai adorat al mulțimei. Într-o odăiță ... apăru într-un gang, desenă o siluetă neagră și dispăru. Fața-i era plînsă de adevărate lacrimi, și nu de lacrimi de cabotină, iar el, în ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Consiliul secret

... copii turcesc; Mume și fecioare rușinos insultă; De nici o putere barbarii n-ascultă. Suflete-njosite ce-n lume trăiesc Ca să rușineze neamul omenesc, În această țară calea lor arată Și de dorul țării fierbântat se-mbată. Neamul nostru piere; dar ce e mai rău, Cade cu rușine pe mormântul ... amor A putut să-ți facă gând îndoitor? Este-nchisă calea pacea dulce-a cere. Turcii pleacă fruntea numai la putere; În lumina minții orbi sunt ochii lor; Singuri își prepară negru venitor. Frica d-a ne pierde pare slab prepus. Nimeni cu-arma-n ... Flacără divină luce-n fața sa — ,,Legea ni se calcă, țara se robește Ș-armia română tot mai viețuiește." Zice și realță brațu său în sus, Arătând pe cruce chipul lui Isus — ,,Crist muri pe cruce pentru-umanitate Și prin moarte dete lumii libertate. Nu-i creștin acela ce ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Conrad. Cântul al III-lea. Egiptul

... fapte; dar în închipuiri, În umbra ce-nvelește atâtea suveniri. Mișcarea se produce de umbrele respinse De raze; șoapta naște din vânturile stinse Ce-adorm în aste locuri, din gemetul duios Ce Nilul varsă-n noapte sub malul furtunos. Suspinul unei paseri ce-adoarme în ruine. Ce-o supără, în noapte, voioasele lumine. Ce s-a făcut poporul ce-aicea a trăit? Cu vechea-i strălucire el însuși a pierit ... n noapte și dulcele-n venin? Ce-ți fură partea vieții la soarele divin? Merită plâns această amară comedie Ce se numește viață? Vis, fantasmagorie, În care se succedă atâtea ficțiuni, Fantasme, spectruri, umbre, numite națiuni, În care ele luptă s-apuce-un loc la soare, S-apuce-un loc la viață, și-abia venite, moare! În care adevărul, dreptatea, nu au loc Decât pe cei fățarnici să serve ca mijloc, În care interesul împarte pe dreptate Și meritul se-nclină la mediocritate. Născut aici în lume, o, zeu dezmoștenit, Ursita-ți e-mplinită de cum ai suferit. Ce îți rămâne încă să faci aici în

 

Mihai Eminescu - Ondina

... amor, Palatul părea în magie        Aurie. Ca cerbul ce s-alță în creștet de stânci, Urmat de săgeat-arzătoare, E calul ce sare prăpastii adânci În zboru-i puternic și mare,        Cu nara arzând,        Cu coama pe vânt, O dată-ncă pinten l-împunge        Și-ajunge. Iar junele sare ușor de ... cătând pe fereastă        Și-adastă: Ca gânduri palide din ore dalbe Zboară danțândele ființe albe, Par aromatele suflete line Duse de zefirii de prin grădine, În coruri nimfele cântă la hore Și gem în lirele blânde, sonore, Ascunse gândure de dor de ducă Triste și palide ca o nălucă, Apoi în citere ele-ncordară Și plin și limpede încet cântară Glas a trecutului ce însenină Mintea cea turbure de gânduri plină. Pe râul dorului ... să-ți semene        Ca vis cu dor. În tine vede-se că e în ceriure        Un dumnezeu, Purtând simetria și-a ei misterure        În gândul său. Mână dar coardele unele-ntr-altele,        Mână-le lin. Căci ca în sufletu-ți n-a găsit altele        Regele Lin. Cântă cu doliul, ce-l varsă belele        Când plâng de-amor, Să creadă lumile, să

 

Mihai Eminescu - Ondina (Fantazie)

... amor, Palatul părea în magie        Aurie. Ca cerbul ce s-alță în creștet de stânci, Urmat de săgeat-arzătoare, E calul ce sare prăpastii adânci În zboru-i puternic și mare,        Cu nara arzând,        Cu coama pe vânt, O dată-ncă pinten l-împunge        Și-ajunge. Iar junele sare ușor de ... cătând pe fereastă        Și-adastă: Ca gânduri palide din ore dalbe Zboară danțândele ființe albe, Par aromatele suflete line Duse de zefirii de prin grădine, În coruri nimfele cântă la hore Și gem în lirele blânde, sonore, Ascunse gândure de dor de ducă Triste și palide ca o nălucă, Apoi în citere ele-ncordară Și plin și limpede încet cântară Glas a trecutului ce însenină Mintea cea turbure de gânduri plină. Pe râul dorului ... să-ți semene        Ca vis cu dor. În tine vede-se că e în ceriure        Un dumnezeu, Purtând simetria și-a ei misterure        În gândul său. Mână dar coardele unele-ntr-altele,        Mână-le lin. Căci ca în sufletu-ți n-a găsit altele        Regele Lin. Cântă cu doliul, ce-l varsă belele        Când plâng de-amor, Să creadă lumile, să

 

Cincinat Pavelescu - Panteism

... trandafiri, Când albe crizanteme, De nu te-ai teme Și n-ai avea de moarte frică, Ai șterge lacrima ce-ți pică Și-ai scutura în vântul serii Florile durerii, Simțind că-n darul ce le porți E viața vie din cei morți. Tu nici nu crezi Că cei pe care ... ce moare, încă Mai râde-n pomii înfrunziți, Și-n seara clară și adâncă Mai cântă râul: auziți! O, voi ce mai trăiți o clipă În ritmul vieții și-al iubirii Lăsați pe morți în groapa lor Să-ndeplinească legea firii. Și voi, în pripă, Sorbind mirosul primăverii, Din vântul care mișcă merii Înfloriți, Veți bănui într-o aripă De pasăre ce trece Ca un fior, În umbra unui nor, În picul rar de ploaie rece, În

 

Mihail Kogălniceanu - Soir%C3%A9es dansantes (Adunări dănțuitoare)

... o zi de sărbătoare. Mai pune încă și acel râs lancaviu, ce samănă cu muzica broaștelor. Și duhurile frumoase de societate, și jucătorii de șarade în faptă, și, mai ales, acei istorisitori de povești fantastice care totdeauna ți se par un tăciune ce fumegă în vatră, și, în sfârșit, îți pică peste picioare. În vremea când un duh nebun de vârtej și de joc se apucă de toate capetele și picoarele femeiești, omul plăcut, omul mașină, omul ce joacă ... și laptele curgea, cum zice Scriptura. Gazda ce da balul nu se înjosea la cele mai mici amărunturi ale unei cotredanse; nu o vedeai alergând în dreapta și în stânga spre a scoate la iveală un vis-Å•-vis (vizavi) la joc, care se ascundea sub perdelele unei ferești. În mijlocul balului ușile se deschideau ca prin varga unei vrăjitoare nevăzute și o masă desfătăcioasă, ce se înfățoșa ochilor sub strălucitele focuri a mii ... strălucirea, pentru că suareua dansantă este numai și numai a epocii noastre: ea se întinde de la palaturile de pe ulița Copoului până în

 

Titu Maiorescu - Asupra poeziei noastre populare

... POPULARE ROMÂNE adunate de dl Vasile Alecsandri Poezii populare ale românilor adunate și întocmite de Vasile Alecsandri, tipărită cu spesele azilului Elena Doamna. 1 vol. în 8o, VIII și 416 pag., București, Tipografia lucrătorilor asociați, 1866 Jurnalele române nu și-au îndeplinit încă datoria lor față cu colecția de poezii populare publicată de dl Alecsandri. Mai toate foile noastre periodice însemnează în rubrica intereselor, de care promit să se ocupe, și cuvântul de literatură, însă mai toate sunt de o neglijență remarcabilă pentru această parte a ... a făcut note explicative, care, în cea mai mare parte a lor, adaugă la meritul cărții și cuprind observațiuni pline de interes. În articolul de față am dori să ne dăm în câteva cuvinte samă de impresiunea binefăcătoare de care ne pătrunde citirea acestor poezii. Ceea ce le distinge întâi în modul cel mai favorabil de celelalte poezii ale literaturi noastre este naivitatea lor, lipsa de orice artificiu, de orice dispoziție forțată, simțământul natural ce le ... inimii ca și pe calea reflecției, și din aceea că poporul își exprimă numai simțirile sale nu rezultă că i-ar lipsi meditațiunea și delicatețea în ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Moartea (Bolintineanu)

... m-așteaptă încă, Că viața e făclie expusă-n aspru vânt Pe care o să treacă curând o noapte-adâncă... Dar ce e bună viața în față c-un mormânt? În darn al nostru suflet vom îmbăta în viață, Cu razele puterii în darn ne-am coperi, În darn dorim a soarbe a gloriei dulceață Când tot ne strigă nouă: ,,Tot este pentru-o zi!" Acel ce trece viața ... pe aur și pietre de profire, Tu mori pe lutul rece: tu nici să mori nu poți!" Ferice cel ce spune când cată să coboare În

 

Mihai Eminescu - E trist ca nimeni să te știe

... Dumnezeu. Unde sunteți, iubiri deșarte, Ochi mari ce nu-i mai pot uita? O, fugi departe, fugi departe, La ce mă-ngâni cu fața ta? În vița lumii acestie, Ce-i fără capăt și-nceput, În toată neagra vecinicie O clipă numai te-am avut. De-atunci te chem din întuneric Și amintirea ta dezmierd Pân-ce răsai... un vis himeric ... Tot mai puțină armonie... Pustiu din ce în ce mai mult. Și din comoara-mi de suspine, Cu amintiri, cu dor îmbrac Acest amor bogat în

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>