Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru STRIVI
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 114 pentru STRIVI.
Gelu Vlaşin - 14:30 â†�â†� 14:21 14:30 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 14:53 →→ un metrou cu fusta ridicată cerșind bucăți de carne vie revărsate peste tine puhoiule de tălpi strivind pavajul cu priviri tălâmbe adulmecându-ți prada stai înfipt în semaforul verde cu un ochi lipit de trotuare n-ai nici șoapte în ureche doar pitici cu plante părul tău din scorburi patos morbid rădăcini mestecate gutui paparazzii dinții storciți clămpănind inutil foamea de sex din partea cu muzică plină pieptul dezgolind carnea ta fleașcă ochii tăi bulbucați (plutind într-o baltă
Gelu Vlaşin - 8:12 â†�â†� 7:55 8:12 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 8:37 →→ inima ca un scut strivește gândul cu tic-tacul mentolat de tine pe terasă doi câini își dispută spațiul dintre vis și realitate osul de plastic atârnat la intrarea principală a blocului-------- turn lângă fereastra unor chiriași somnambuli cu anunțuri matrimoniale să răspundă odată indiferența blocurile - cărămizi la temelia zidurilor gri existențe peștera viscerele spuma hilară părul căzut peste (zâmbetul care ucide într-o
Gelu Vlaşin - Buzele Buzele de Gelu Vlașin buzele mele strivindu-te alungându-te îngânându-te buzele mele rostindu-mă buzele purtătoare ademenitoare aducătoare buzele mele otrăvitoare iată-le sunt făcute ca să ucidă ia-le sunt ale
Gelu Vlaşin - Parahiangan Parahiangan de Gelu Vlașin între noi mai e un pas un singur pas cât o prăpastie între noi lucrurile stau cu capul în jos risipite între noi salteaua cu plictis cu migrene apăsătoare și snobism infantil care-mi strivește fața beau otrava albă cu toți boemii tâmpiți beau și eu obrăznicătură în spatele geamului ca boșorogul gura ta mincinoasă întinsă pe caldarâm un hendrix în brațe facem dragoste și romantic recepționăm stereo gângania cu cap de
Gelu Vlaşin - Parestezie Parestezie de Gelu Vlașin să respiri proaspăt cu ochii mari bolnavi de mirare și mîinile tale verzi și unghiile vopsite în alb și spațiile neclare dintre liniile delicate ale sprîncenelor cînd nasul tău roz prevestește zăpada să vorbesc ore-n șir cuvintele altora tălpile lor strivindu-mi privirea întoarsă de la reparații optice pe izvorul crișului și țipătul tău croșetat cu dinții ascunși printre biletele de peron și trei mănuși pierdute înainte de ora plecării sau poate pistruii tăi dezinhibați sîmbătă dimineața cu herbie hancock și glen miller ascunși în mașina de tocat
Gelu Vlaşin - Povestea Povestea de Gelu Vlașin povestea cărăbușului mic și a porcului mare un ochi de purpură strivindu-mă cu șenilele pe caldarâmul nopților pustii iată vremea ce va
George Coşbuc - Carol Robert Carol Robert de George Coșbuc Stăpânul țării feudale Râdea de Basarab, pe cale Venind cu sutele de-arcași Turnați în zale, Ce-i pentru-acești viteji ostași O țară largă de trei pași? Sărmanul vodă, cum îl cheamă, O fi-n pământ acum de teamă! Ce minte-o să-l învăț! Să-l fac Să ție seamă Că eu sunt eu, și nu mă-mpac C-un biet ca el, cioban sărac! Uitat-a că-i născut să fie Păstor de oi și slugă mie? De barbă însă am să-l scot Din vizunie. Ce câini îl apără? Socot Să-l spânzur eu cu câini cu tot! Curând, flăcăi! E plin paharul! Auzi ce-mi scrie-acum tâlharul Dar cine crede el c-ar fi Maghiarul? Și regele râzând s-opri Și-aceste vorbe le citi: Mărite crai! Îți spui prin carte, Că vecinic dinspre-a noastră parte Vrem binele! Suntem cei foști Și mai departe Și-acum tu uiți că ne cunoști Și-alergi în strângere de oști! Eu sunt mai slab. Zic eu de mine. V-am dat hăraci, că se cuvine, Pe plac eu multe v-am făcut ...
George Coșbuc - Coloana de atac
George Coşbuc - Coloana de atac Coloana de atac de George Coșbuc Publicată în Tribuna poporului , Arad, 1900, nr. 62 (1/14 apr.) Porniserăm din văi adânci Și ne târam acum pe brânci Să nu ne prind-Osman de veste, Că năzuim la deal spre creste, Căci veste de-ar fi prins ai săi, Noi n-am mai fi ieșit din văi. Și-așa cu-ncredere vegheată Noi răsărim pe deal deodată. Ne văd păgânii, sar pe zid, Potop de foc spre noi deschid. Dar noi prin foc o rupem iute, Crezându-ne pe sub redute. Și nu eram! Vedeam de sus Că altfel e de cum ne-au spus, Că pân-acolo-i lungă cale, O râpă-n drum și-adânca vale. O clipă ca-mpietriți am stat; Maiorul însă-a și plecat Și ne-am făcut cu toții cruce: Ei, ducă-ne-n ce foc ne-o duce! La vale,-acum, pe râpi curând Un rând e mort, mai moare-un rând. Cad bombele-n pământ și scurmă Și altele mai vin pe urmă; Ca grindina și plumbii cad, Se-ntunecă și-i vai ca-n iad! Și-un plumb veni cumplit cu zborul Și fără ...
George Coșbuc - Golia ticălosul
George Coşbuc - Golia ticălosul Golia ticălosul de George Coșbuc Publicată în Sămănătorul , 1902, nr. 16 (17 mart.) La Cahul, pe câmpie, din marginea poienii Se-ntinseră-n coloane de luptă moldovenii, Și-aveau cu ei pe vodă, iubitul domn al lor, Iar Golia, el plecat-a din faptul dimineții Prin vale să-și reverse din lături călăreții Ca vânturi iuți ce scurmă și-mpart cumplitul nor. Iar când veni și vremea să urle-n zare tunul, Mișcatu-s-au românii cu miile, ca unul O lamur-a Moldovei prin sutele de ani! Dar Golia ticălosul alt gând avea cu soții, Și-n suliți ridicându-și căciulele cu toții Lăsând câmpia noastră trecură la dușmani. O clipă stete vodă cu inima trăsnită. Întors apoi, strigat-a spre oastea-nmărmurită, Pe Golia arătându-l cu pumnii, cu-amândoi: Oșteni ai țării mele! priviți-l cum se duce, El vinde sfânta țară și vinde sfânta cruce, Mă vinde, ticălosul, pe mine și pe voi! Cumplit se-ntoarse vodă cu-ntreaga sa mânie Spre partea de-unde Golia venea cu dușmănie Spre frații săi, în fruntea grozavilor spahii. Să dați fără de milă, că-i inimă de ...
George Coşbuc - Osman-paşa Osman-pașa de George Coșbuc Acum te cutremuri! Cunoști Că drumul ți-e-n marginea gropii. Degeaba te-azvârli și te-apropii Cu vuiet și tropot de oști. În frunte, pe calul tău murg, Pornit-ai urgia pieririi, Strivit-ai în șanț grenadirii Dar iată, că ranele-ți curg, Se sperie murgul de puști, Și-ți scapă din scară piciorul, Turbat e-mprejuru-ți omorul, Cu dinții tu gura ți-o muști. Se-ncurcă taberele-n drum Și-ți fug călăreții de-a valma, Ridică-ți, puternice, palma Și-oprește-ți tabiile-acum! Cuvântul ce-odată fu zid Când vrut-au nizamii să fugă, Azi lor li se pare că-i rugă S-alerge mai iute spre Vid. Ai aripi, grăbitule vânt, Tu șoimule,-a cerului cale! Fă locuri oștirilor tale, Să intre mai iute-n pământ. Și-n sine-ți tu zis-ai: E rău! Ca norii ce-ntunecă luna, Curgeam de pe dealuri întruna Noi, răii poporului tău. De-a lungul întinsei câmpii Aleargă sălbatica spaimă Și, plină de geamăt, îngaimă Și rugi și blesteme pustii Gaziule-Osmane, ești prins! Și toate cetățile tale Vor sta-ntunecate ...
George Coșbuc - Pământul uitării
George Coşbuc - Pământul uitării Pământul uitării de George Coșbuc Acesta-i un cântec de bard ostenit, De bard din pământul uitării. Strămoșii-mi acolo pe stâlpi de granit Cu albe portaluri un templu-au clădit De marmură-n marginea mării. Să-l aibă nepoții prin veacuri de-acum Spre-a lor și spre-a noastră mărire! Dar mută veni nepăsarea pe-un drum, Iar pe-altul stârni-necătoru-i samum Atotucigașa hulire. Azi templu-i ruină; prin curțile lui Culcușuri își caută cerbii, Prin mândrele ganguri scot viezurii pui, Se joacă pe lespezi de-altare-ale lui Șopârle tăcute-ale ierbii. Cu galbene oase-ale moșilor mei S-amestecă-n praful cărării Strivite statui ale marilor zei. Azi râdeți, și vai, cum veți plânge, o, mișei, Cu hohot la ziua-nfruntării! Dar noaptea din frântele marmuri răsar Luciri ca de fulger, și șoapte: Stau jalnicii zei la ruine, și par Cuprinși de mânie și galbeni de-amar Și zboară cu vaiuri prin noapte. Și iese-al lor bard și s-așează plângând Pe-o piatră sub zidul de-afară, Și cântă și plânge, ghitara bătând, Iar alba lui barbă ca râul curgând Se-mprăștie peste ...