Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru SPAȚIU
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 119 pentru SPAȚIU.
Dimitrie Anghel - În furtună...
... atîrnați de un fir nevăzut, recad și se fac una cu o creastă de val, în stropi argintii se înalță din nou, se alungă în spațiu, se ajung înfrățindu-și zborul în rotocoale, cu cenușiu și alb pătează văzduhul și lămuresc cu țipete stridente anunțînd îndepărtata primejdie ce călătorește pe creste ...
Dimitrie Anghel - Într-un amurg de toamnă (Anghel)
... în aer, și câteva lacrimi de ploaie, căzând din ram în ram, au prins să sune. Tu ți-ai retras mâna și ai pus un spațiu între noi doi, și gestul acesta l-ai făcut cu atâta energie, încât am înțeles că era o luptă și în tine, o voință de ...
... de a ajunge este acela de-a sta pe loc. Ei stau ; au darul înnăscut al inerției. Ocupă un loc definit în spațiu, așa că, fatal, la un moment trebuie să dai peste ei. Întîmplările lucrează pentru aceștia. Ei stau și în timpul acesta vremea se preschimbă. Moartea ...
Dimitrie Anghel - Gherghina, 2
... a spune nimănui nimic. Un zbor de petale ce le aduce vîntul a fost viața ei, un punct colorat care mai nălucește în spațiu o clipă, rumenind încă locul unde a stat, o umbră dispărută pe un luminiș de drum. Ținîndu-și funerara urnă în brațe, în ...
Dimitrie Bolintineanu - Călugărenii
... Dimitrie Bolintineanu - Călugărenii Călugărenii de Dimitrie Bolintineanu I În umbrosul spațiu se revarsă zori. Turcii dorm p-o coastă însmălțată-n flori. Dar oștenii noștri și cu domnul june Către cer înălță sfântă rugăciune. Domnul cheamă ...
Dimitrie Bolintineanu - Fericirea
... de acum. Pe munte luna blondă se-nalță și privește Din norul ei cum focul s-acopere sub fum. Și stelele, flori d-aur, în spațiu drag se scaldă. Azurul le aspiră cu sete de amor. Răcoarea se revarsă; și-n inima mea caldă S-aprinde deodată un simțimânt de dor ...
Dimitrie Bolintineanu - Lăutarul (Bolintineanu)
... simțiti. Pe cât trăi-veți p-acest pământ, Fapta cea bună ce-ți face-n lume Să se topească fără de nume Cum piere-n spațiu urma de vânt!" Astfel cântă cu durere Lăutarul rătăcit, Iar în sala de plăcere Candelele au pălit. Mâna-ngheață pe pahare, Florile se sting pe ...
Dimitrie Bolintineanu - La o damă română
... e dulce ca visul tinereții, Acolo, dragă dulce, atât te voi iubi, Cât râul de plăcere în calea-i s-ar opri Și stelele în spațiu s-ar sparge voluptoase La ale gurii mele șoptiri armonioase. Dar vai! a ta gândire, pe când eu îți vorbesc, S-avântă după ...
Dimitrie Bolintineanu - Mărirea lui Mihai
... cunună! Protege-a noastră patrie Și domnul ce-o rejună! Ascultă rugăciunile-i, Vezi lacrimile-i line Ce zbor cu fumul florilor, Prin spațiu, către tine!" Astfel cântă hora junelor vergine. Dar Mihai revarsă lacrime divine. II Domnul trece noaptea singur în veghere. Inima-i răpită fuge spre durere ...
Duiliu Zamfirescu - Versuri heterometre albe
Duiliu Zamfirescu - Versuri heterometre albe Versuri heterometre albe de Duiliu Zamfirescu Lui Leopardi Ca cerul munților, limpede, Adânc, ca a nopților stele, Tu ești a durerii imagine, O, tânăr cu palidă frunte. Pe ochii tăi mari, suferințele Întins-au zăbranic de ceață, Sub care întorsu-s-au, singure, Spre tine privirile tale. Văzut-ai acolo imaginea Atâtor splendori îngropate Încât de atunci închinatu-ți-au Trecutului toată viața. Cum vine prin desele negure O rază din stinsul luceafăr, Și timidă luptă cu spațiul, De lumea de azi doritoare; Așa din a speței flacără Pornit-a scânteia iubirii Și-n tine aprins-a tot farmecul Amorului fără speranță. Atunci ai crezut că-n Aspasia Natura pusese răsunet Din mersul armonic al zorilor Spre calda viață a zilei; Și iar ai crezut că în Silvia Pusese poetica umbră Din geana luminii ce tremură În lungul crepuscul al serii. Dar nu era nimeni să semene Duioasei icoane din suflet. De-abia dacă floarea pustiului, Ginestra, cu galbene ramuri, Mișcând pe a clipelor aripă, Ușor adia pentru tine; De-abia dacă luna patetică, Plutind pe deasupra pădurii, Venea din ...
Garabet Ibrăileanu - Omul - o celulă a organismului numit societate
Garabet Ibrăileanu - Omul - o celulă a organismului numit societate Omul - o celulă a organismului numit societate de Garabet Ibrăileanu 1. Omul poartă centrul lumii fizice în orice punct cuprins în spațiul ocupat de trupul său; centrul lumii sentimentale și intelectuale îl poartă în conștiința sa (luând cuvântul în înțelesul său psihologic, nu moral). 2. În lume, nu vorbesc numai de artiști, sunt două feluri de oameni: oameni care apreciază, care au simpatii și antipatii, dar la care aprecierea aceasta, simpatiile și antipatiile nu devin un motiv de luptă. Ei nu luptă pentru ceea ce cred ei că e bine și nu luptă împotriva a ceea ce cred ei că e rău. Majoritatea oamenilor e așa. A trage însă concluzia că acești oameni sunt ,,impasibili", ,,impersonali", ar fi o mare greșeală și nimene, de fapt, n-o face. Dar sunt alți oameni care fac din simpatiile și antipatiile lor motive de luptă, care își fac un ideal (pe care-l urmăresc) de a stârpi ceea ce cred ei că e rău și de a ajuta la triumful binelui. Aceștia sunt oameni ,,luptători"'. 3. ,,Multe dureri-s, puține ...