Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru OȘTI
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 240 pentru OȘTI.
Petre Ispirescu - Făt-Frumos cu părul de aur
Petre Ispirescu - Făt-Frumos cu părul de aur Făt-Frumos cu părul de aur de Petre Ispirescu A fost odată ca niciodată etc. A fost odată într-o pustie mare un pustnic, și petrecea singur singurel. Vecinii săi erau fiarele pădurilor. Și așa era de bun la Dumnezeu, încât toate dobitoacele i se închinau, când se întâlneau cu dânsul. Într-una din zile se duse pustnicul pe marginea gârlei, care curgea pe-aproape de coliba lui, și iată văzu că vine pe apă un sicriaș smolit și încleit bine, și auzi un orăcăit de copil ieșind dintr-însul. Stătu puțin de cugetă și, după ce făcu rugăciune, intră în apă și trase cu o prăjină sicriașul la margine. Când deschise, ce să vază în el? Un copilaș ca de vro două luni; îl scoase din sicriu și cum îl luă în brațe tăcu. Acest copil avea un baier atârnat de gât. Și, dacă îl luă, văzu că într-însul era o scrisoare, o ceti și află că copilul de față este lepădat de o fată mare de împărat, care alunecase și ea în valurile lumei și, care, de frica părinților, lepădă copilul, îl puse în ...
Ștefan Octavian Iosif - Sunt catană
... Ştefan Octavian Iosif - Sunt catană Sunt catană de SĂ¡ndor PetÅ‘fi Traducere de Ștefan Octavian Iosif Am slujit în oaste și am fost catană, Nici căprar n-am fost eu, ci mereu catană. Mîndra tinerețe-n oaste mi-am lăsat Și cu bătrînețea m-am întors în sat. Îmi făceam corvada, stam la toate gata, N-am luat pedeapsă un minut măcar ...
Alexandru Beldiman - Tragodia sau mai bine a zice jalnica Moldovii întîmplare după răzvrătirea greci
Alexandru Beldiman - Tragodia sau mai bine a zice jalnica Moldovii întîmplare după răzvrătirea grecilor, 1821 Tragodia sau mai bine a zice jalnica Moldovii întîmplare după răzvrătirea grecilor, 1821 de Alexandru Beldiman Fragmente Informații despre această ediție Cuprins 1 [Invocația] 2 [Parada eteriștilor] 3 [Fărădelegile ienicerilor] 4 Note [Invocația] Ce necaz, ce osîndire, vai mie ! ce foc amar, Ce trăsnet și ce lovire, ce otrăvitori pahar. Cine-au socotit vrodată, cine-au putut pune-n gînd, Jalnica țării stricare s-o vază așa curînd? În ce stare, amar mie! te cutremuri cînd gîndești A lacrimilor năvală, chip nu este s-o oprești. Toată țara-i în picioare, om peste om dă fugând, O suflare nu întîmpini și să n-o privesti plîngînd. Sate, orașe, ținuturi, mai toate pustiile vezi; Ș-un norod în îngrijire, atâta încât nu-l crezi Povățuitoriu [1] nu crede, n-ascultă mîngăitoriu, Aleargă, neștiind unde, vor liman [2] , cer agiutoriu. Cine să-l povățuiască [3] , căci dregătorii n-au rămas, Cei mai îndrăzneți și vrednici din dregătorii s-au tras [4] Vai, ponorături [5] , prăpăstii, codrii cei înfricoșați Gem de duioasa oftare a celor înspăimîntați. Toți aleargă, cer ...
Alexandru Macedonski - Răsmelița morților
... ca un vârtej În care câte-o țeastă fugea după-un gâtlej, Iar deget după deget, și coaste după coaste, Urmau în goana mare ca oaste după oaste... Femurul, câteodată, un tibia prinzând, Da jalnice ocoale, trosnind și șchiopătând, Și-n groaznicul amestec, ciocnindu-se în cale, Albeau prin noaptea neagră coloane vertebrale ...
Constantin Negruzzi - Împăratul Albert
Constantin Negruzzi - Împăratul Albert Împăratul Albert de Constantin Negruzzi Întâmplările, astă dată, să părea că au favorizat pe confederați în tot felul. Noul an a libertății sunase pentru Elveția la 1 ianuar 1308 și la 15 a acestei luni, până a nu sosi încă veste la împăratul, el află stricarea armiei sale în Turinga; porunci îndată o nuouă strângere de oști, vesti că va mergi însusi în capul lor, și făcu cu obicinuita lui hărnicie toate gătirile astei nuouă campanii; ele era abia sfârșite, când cavalerul Beringuer de Landenberg sosi de la Unterwald și îi spuse cele ce să întâmplasâ. Albert îl ascultă cu nerăbdare și necrezare, apoi când nu îi mai rămasă nici o îndoială, întinse brațul în direcție celor trei cantoane și jură pe sabia sa și pe împărăteasca sa coronă să piarză până la cel mai din urmă din acei ticăloși țărani, cari, vor fi luat parte la revoltă. Landenberg făcu ce putu ca să-l întoarcă din idei de răzbunare; dar toate fură în zădar, împăratul zisă că va merge el singur împrotiva confederaților și însemnă la 24 făurar ziua plecării oștilor. La mai 1308 armia împărătească sosi pe ...
Constantin Stamati - Dorul de patrie
... barbe tufoase Și cu flocoasele burci? Unde-s călărașii groaznici Cu fugarii lor pohodnici, Ce ca pasărea zbura Și ca fiarele zbiera, Când buciumul chema oaste, Când măzdracele lucea, Și când simțea pe la coaste Că pintenul împungea? Toți acești cai iuți ca focul Ce sub dânșii arde locul, Bugeacului fii ...
Dimitrie Bolintineanu - Bârlad
Dimitrie Bolintineanu - Bârlad Bârlad de Dimitrie Bolintineanu Turcii intră-n țară, trec, se grămădesc, Alții totd-odată la hotar murgesc. Dar Ștefan cel Mare cu oștile sale Spre Bârlad se duce și-i așteaptă-n cale. Un boier îi zice: — ,,Doamne! Mulți mai sânt, Mulți se varsă turcii pe acest pământ!" Ștefan îi răspunde: — ,,Și mai bine-mi pare. Nu vom sta noi nimeni fără de lucrare." Zice. Late valuri cetele-i pornesc. Pulberea se-nalță, armele lucesc. Domnul pune oastea sub trei capi de țară. Avangarda pleacă... Lupta-ncepe-amară. Numărul lor mare pe moldavi îi strânge. Soarele s-ascunde sub un nor de sânge, Noaptea împrumută zilei val de dor, Negură și pâclă pe pământ cobor. Cum din munți coboară două repezi unde, Se-ntâlnesc pe cale, scot mugiri profunde, Apoi preunate, pe un singur pat, Spumegă și-aleargă, și-alergând se bat. Astfel se-ntâlniră ambele armate Și d-a lor lovire par împovărate. Oameni puși să sune, prin adânci păduri, Sună din cimpoaie, buciume, tamburi. Turcii stau și-ascultă larma depărtată! Cu trei alte armii cred că-au să combată. Râul îi constrânge. Umbra ce s-a-ntins Îndoiește ...
Dimitrie Bolintineanu - Călugărenii
Dimitrie Bolintineanu - Călugărenii Călugărenii de Dimitrie Bolintineanu I În umbrosul spațiu se revarsă zori. Turcii dorm p-o coastă însmălțată-n flori. Dar oștenii noștri și cu domnul june Către cer înălță sfântă rugăciune. Domnul cheamă capii și-astfel le-a vorbit — ,,Voi, cu care-n viață crud am suferit, V-aduceți aminte vechea vitejie! Umbrele străbune, astăzi cu mândrie Vă privesc sub arme p-ăst fălos pământ. Azi mărirea veche iese din mormânt. Nu vă fie teamă despre-a lor mulțime, Ce de vitejie fuge cu rușine! Astfel cum un arbor crește mai frumos Când abați din ramuri cele de prisos, Astfel și poporul pentru-a fi ferice Trebuie să facă dalbe sacrifice. Astăzi toată lumea către cer se-nchină Să triumfe mândru cauza creștină. Dacă vom învinge pe apăsători, Dorurile țării s-or preface-n flori, Soarele măriei va luci d-aice Peste venitorul patriei ferice. Dacă ne vor bate, d-astăzi pe pământ N-om avea scăpare nici chiar în mormânt. Limbile străine, cu disprețuire Pe români numi-vor în nefericire. Următorii noștri, abătuți de dor, Vor roși de viața părinților lor. Însă vom învinge... Cu săbiile-n mână ...
Dimitrie Bolintineanu - Cornul lui Sas
Dimitrie Bolintineanu - Cornul lui Sas Cornul lui Sas de Dimitrie Bolintineanu I Încetează, țară dulce și iubită, A spera mai bună, mai frumoasă-ursită, Pe cât timp în viață nu vei căuta, În trufașe lupte, fericirea ta! Lanțu-ncinge numai brațe nearmate, Slabe de robie și de lașitate. Dar a ta ursită, o, patria mea, A pieri-n uitare, scrisă nu era! Misia-ți în lume fuse glorioasă... Pentru ce pleci capul, țara mea frumoasă? Este încă timpul; moartea n-a cuprins Tot sufletu-ți nobil de durere stins. În a vieții carte, zile de putere Poți să afli încă, țară de durere! Scaldă al tău suflet în al vieții foc, Între popoli liberi ia-ți mărețul loc! II Oștile polone pe Cornul lui Sas, Cu trufie mare tăbărând, au mas, D-acolo Potoski domnului dă știre ,,Noi avem pe țară drept de moștenire, Câștigat prin moartea vechilor eroi. În pământu-acesta noi suntem la noi!" Astfel scrie leahul îngâmfat de fală Și-n plăceri molatici inima-și înșeală. Astfel scrie leahul; dar acest popor Nu plecase încă inima sub dor. Domnul se ridică cu a lui ...
Dimitrie Bolintineanu - Dragomir sau Cetatea lui Radu Negru
Dimitrie Bolintineanu - Dragomir sau Cetatea lui Radu Negru Dragomir sau Cetatea lui Radu Negru de Dimitrie Bolintineanu Pe un pisc sălbatic și vijălios, Unde urlă-n poale Argeșul spumos, Este o cetate. Armia maghiară Va să o supuie printr-o luptă rară. Acolo românii s-apără cît pot. Dragomir comandă oastea lui Laiot. Dup-o zi de luptă se așează mese Cu plăcute vinuri și bucate-alese. La aceste mese toți românii vin, Varsă vin în cupe și voioși închin. Soarele în aburi îmblă să se culce. Grijile, învinse, las banchetul dulce; Orele se scură împletite-n flori. Și ostașii uită că sunt muritori. Dragomir vorbește către adunare: — "Iată, frați de arme, ultima mîncare ! Nu mai sunt merinde, tot s-a mîntuit; Ce-a rămas, de rîpă eu am azvîrlit. Starea noastră tristă cere mîntuință, Ori prin moartea noastră sau prin biruință. Moartea nu spăimîntă decît pe mîrșavi: Moartea-i logodită cu acei mai bravi. Cela ce nu moare pentru-al țării bine, N-are drept la viață, este mort de sine ! Să ieșim cu arme din cetate-afară, Să murim cu fală pentru sfînta țară !" Zice și ostașii strigă și închin. Ale lunei ...
Dimitrie Bolintineanu - Fiastrii
Dimitrie Bolintineanu - Fiastrii Fiastrii de Dimitrie Bolintineanu Sub Mihai Viteazul s-a făcut unire; Dar fiastrii umblă pentru despărțire. La Pătrașcu domnul, al lui Mihai fiu Într-o zi s-arată și-ăst limbaj îi țiu: — ,,Nu mai vrem unire noi cu țara voastră; Căci ea ne dărâmă neatârnarea noastră!" Dar răspunde unul din cei cinci boieri Ce Mihai numise mari consilieri: — ,,Turcii vă insuflă astă cugetare, Căci unirea face neamul nostru tare; Și ei vor să vază pe acest popor Slab, ca să-l supuie lanțurilor lor. Sfântă Românie! Oare nu suspini? Carnea ta se vinde la barbari străini? Sângele și viața-ți sunt puse-n vânzare, Și tu, dragă țară, stai în nepăsare! A slăbit poporul cel nebiruit? Sângele lui tânăr oare-a putrezit? Ca să vază astăzi, fără de simțire, Pe cei răi ai țării dându-o pierire? Și ce poate dânsul cât de tare-ar sta, Când cei mari lucrează la robia sa? Când cârmaci molateci vasul duc spre stâncă, Altui vas, tăria ce-i ajută încă? Voi nu vreți unirea vechiului popor, Căci stăpânii voștri încă nu o vor. Dacă cu robia ce vă umilește V- ...