Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru MÂNTUIT
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 149 pentru MÂNTUIT.
George Coșbuc - Cântecul cel vechi al Oltului
George Coşbuc - Cântecul cel vechi al Oltului Cântecul cel vechi al Oltului de George Coșbuc Vine, tată, Oltul mare; Malul stâng de-abia-l zăresc. Las să vie Oltul mare, Că, români de când trăiesc, Oltul tot la piept ne are Și-i al nostru și ne știe Și nu bate cu mânie Malul cel basarabesc. Vine mare, las să vie Că ni-e sol dumnezeiesc. Vine, tată, Oltul mare, Brazi trăsniți rostogolind. Las să vie Oltul mare, Căci tătarii-ncoace tind, Dar li-e Oltul în cărare Și n-au inimă să-l treacă Și sperieți se-ntorc și pleacă, Cu noi horă nu se prind. Las să vie, că-i îneacă, Neamul nostru mântuind. Vine, tată, Oltul mare, Și cu sânge-amestecat. Las să vie Oltul mare, Că mulțimi de oști tătare El pe mal a apucat. Lifte poartă, lifte duce, Lifte, bată-i sfânta cruce; Oltul capul le-a mâncat! Las să vie să-i apuce Că ni-e scut de Domnul
George Coşbuc - Carol IX Carol IX de George Coșbuc La Saint-Germain de mult s-a dat Signal, că s-a deschis de-acum mormântul. În sânge Noaptea și-a scăldat vestmântul, Să-l pue giulgiu pe morți. Și spintecat De plumbi, gemea Parisul, cum în sânge Un laș rănit să-ntinde și să strânge Cu răgnet svârcolind mișelu-i trup, Când dinții lui cei plini de spumă rup Din putreda lui rană. Și-n vreme ce Parisul, plin De fum, murea, nepregătit să moară, Carol în Toullerii cânța-n vioară Încet și plângător, un cald suspin Ca ruga unei mame la mormântul Copiilor. Simfonic sună cântul; Iar ochii lui zîmbesc de-un cald fior, Dar tot mai mult își pierd seninul lor Strîngând în ei furtuna. Sarcastic coardele vibrând Sub mâna cea cu joc îndemânatic Gemeau acum scârbos, urlau sălbatic, Și-artistul lor urla și ci, rîzând — „S-aduci pe Enric!â€� strigă el și lasă Vioara lângă el pe-un colț de masă, „Pe Enric, mai curând! Nu pot cânta!â€� Plimbându-se grăbit, el aștepta. Și-n urmă vine Enric. „Ce-i asta, Sir? Aud de- ...
George Coşbuc - El-Zorab El-Zorab de George Coșbuc La pașa vine un arab, Cu ochii stinși, cu graiul slab. Sunt, pașă, neam de beduin, Și de la Bab-el-Manteb vin Să vând pe El-Zorab. Arabii toți răsar din cort, Să-mi vadă roibul, când îl port Și-l joc în frâu și-l las în trap! Mi-e drag ca ochii mei din cap Și nu l-aș da nici mort. Dar trei copii de foame-mi mor! Uscat e cerul gurii lor; Și de amar îndelungat, Nevestei mele i-a secat Al laptelui izvor! Ai mei pierduți sunt, pașă, toți: O, mântuie-i, de vrei, că poți! Dă-mi bani pe cal! Că sunt sărac! Dă-mi bani! Dacă-l găsești pe plac, Dă-mi numai cât socoți! El poartă calul, dând ocol, În trap grăbit, în pas domol, Și ochii pașei mari s-aprind; Cărunta-i barbă netezind Stă mut, de suflet gol. O mie de țechini primești? O, pașă, cât de darnic ești! Mai mult decât în visul meu! Să-ți răsplătească Dumnezeu, Așa cum îmi plătești! Arabul ia, cu ochii plini De zâmbet, mia de țechini De-acum, de-acum ...
... ntruna. —"Ei, bat-o Dumnezeu s-o bată! Dar cum să plece dac-o legi De moară, mă! Nu mă-nțelegi? Cu voi nu mântui zile-ntregi: Ea stă, că e legată!" Să-ți faci acum, creștine, cruce! Priveam cu spaimă la morar. O legi? și stă! Dar e-n ...
George Coșbuc - Spada și credință
George Coşbuc - Spada şi credinţă Spada și credință de George Coșbuc Ce furtuni n-au mai pornit Pofta răilor și ura Ca să pieri tu, neam iubit! Dar de toți ne-a mântuit Spada noastră și scriptura. Sfântul steag ne-a fost altar Și sub el săream grămadă Să ne batem la hotar. Ghioagă dă orice stejar, Orice coasă dă o spadă. Iar când brațul ne cădea Uneori fără putere, Nici atunci nu ne scădea Inima, c-aveam în ea Scris Hristos ca mângâiere. Ce de ură s-a pornit Căutând a ta pierzare! Dar ai stat și-ai biruit, Căci prin spadă-ți a grăit Domnul cel ce-n veci e
Gheorghe Asachi - În amintirea de 30 ianuarie
Gheorghe Asachi - În amintirea de 30 ianuarie În amintirea de 30 ianuarie de Gheorghe Asachi aniversala onomastică a lui Vasile Lupu, domn Moldovei, restauratorul literilor române în biserică și în curte, fondator Academiei naționale la 1644 Trecut-au secoli cu a lor fortune Ce preste Patrie au suflat pieire; Puternici domni, frumsețe de minune, Averi, invidia, frageda mărire, Toate au rămas a timpului pășune, De ele urmă nu vezi nicăire; Numa-a virtutei fapta nu răspunde Și să păstrează giune-n nemurire. Alți domni cu arme țara mântuise, I-au păstrat drepturi, viață, autonomie, Pentru mari sorți ce în destin sunt scrise. Tu-ntăi sfărmași obeze de sclavie, Ce ferecau a strămoșilor zise, Ș-ai înviet nou simț în
... a lui casnic, pre al său domn neferice Îl întâmpină cu spaimă și cuvinte aceste-i zice: Îndărăpt te-ntoarnă iute, pre amic nu-i mântui, Deci macar al tău pericol prin o fugă-ndată curmă; Chiar acum pe neferice îl încep a-l schingiui, C-așteptatu-te-au ...
Gheorghe Asachi - Fiicei mele Eufrosina
Gheorghe Asachi - Fiicei mele Eufrosina Fiicei mele Eufrosina de Gheorghe Asachi Viziune Imitație Al meu cuget mă-nălțasă în a ceriului tărie, Unde s-află-acea ființă ce în darn chem prin morminte, Acolo în ceat-aleasă, în lumină ș-armonie, Mai frumoas-am revăzut-o cu duioase simțiri sfinte. Mă luă de mâni și-mi zisă: În această sferă fie Ca să vii, de se ascultă umelita-mi rugăminte; Eu sum fiea ce-n viață îți eram de bucurie, Ș-a me zi am încetat-o de-a ei sară mai nainte. Dispoierea muritoare gios țărâna o culege. Iar aceea ce voi plângeți, mântuită de furtună, Aici gustă fericire care omul n-o-nțelege. Ah, di ce îmi lasă mâna ș-a ei vorbe nu mai sună, C-auzind a lor dulceață, chiar atunci voiam alege Să rămân în loc ce vecinic sufletele
Gheorghe Asachi - Moartea și nenorocitul
Gheorghe Asachi - Moartea şi nenorocitul Moartea și nenorocitul de Gheorghe Asachi Un lemnar din cii sărmani, Plin de grijă și de ani, Cărând vreascuri grele-n spate Din pădure pe la sate, Se-nturna încetișor La săracul foișor. Obosit, neputincios, Pune sarcina sa gios Și-și aduce aminte-anume Câte sufere pe lume. Că de când el s-au născut Rele numai au văzut. Fără vipt de multe ori, Fără somn adeseori, Toată noaptea-n gânduri zace, Ziua nicicum are pace, Căci vatavul rău și tont, Boierescul peste pont, Birul greu și mii beilice, Doi ficiori și patru fiice, O soție sfăditoare Viața-i umple cu lungoare, Încât vrând a-și face seamă Ca să vie moartea cheamă. Nesățoasa deci bătrână, Țiind săcerea în mână, Repede s-au arătat Și ce vra l-au întrebat. Văzând fioroasa moarte, Spământat lemnariul foarte Zice: Rog agiută un pic Ceste lemne să rădic! Moartea curmă toate cele, Omul însă-i mai dorit A suferi mii de rele, Decât a fi
Gheorghe Asachi - Pleiada Pleiada de Gheorghe Asachi Odă cătră poeții români. La ocazia publicărei Pleiadei politice a d. Constantin Negruzzi, unde era trecut, între alți poeți iluștri, și numele lui Gh. Asachi [1] În a cerului tărie șase stele scânteiază Ș-între cele fără număr răspândesc mai viu lucor, Precum soarele pământul ele mintea luminează Cu cea rază ce purcede de l-al lumei Urzitor. Acolo petrec în faimă geniile fericite, Care sunt de a lor muză nemurirei consfințite. Nu averea, nici fortuna, nu drit moștenit-au nume După moarte deschid poarta la mausoleul stelit, Nici poate să înfrâneze pizmătara oarbă lume Zborul celui ce-n virtute, fiind în ea, a trăit. Pre poeta la luceferi duce-a geniei făclia, Entuziasmul l-aripează, cale-i face armonia. Acolo dintăi profeta, cântător de imne sânte, A depus antica harfă, mântuind pe Israil. De-acolo răsună încă înfocatele cuvinte A lui Omer, Oraț, Pindar, lui Ovid, Corneil, Virgil, Milton, Șiler și Petrarca de-colo pre oameni cheamă La virtute, l-amor nobil, și-s a tiranilor teamă. Voi, ce-n sân purtați pe-Apolon, patrioți ...
Gheorghe Asachi - Turnul lui But
... ce să fie, Cele cruci și săpături? Nu sunt cruci, ce e tărie Curței mele dimpregiur; Pre zid dacă voi sui, Calea-n veci vom mântui. Ce-ai stătut, o, dulce-odoare? Roua m-a muiet de tot; Răce-i vântul chiar la zoare, Să-ți urmez de-amu ...