Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru LUME
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 2033 pentru LUME.
Ion Luca Caragiale - Un frizer-poet și o dramă care trebuie să se scarpine-n cap
... care o dedică părului aceleia care etc. Să ascultăm și să admirăm pe acest eminent raseur: Capul ei!... Părul aceleia care... ...Și e o întreagă lume, lume plină de farmec și de lumină. O lume plină de soare, o lume plină de miresme dulci e în părul ei mătăsos, și în flacăra adormită a părului ei resfirat, plutește o întreagă patimă, patima sufletului ... vrea în părul ei sublim, în părul ei mătăsos să-mi ascund ochii, ochii mei uimiți de frumuseț ea ei divină. ...Și e o întreagă lume, o lume, plină de lumină, o lume plină de soare, părul ei bronzat. Farmecul dulce al apusului de soare, aurul aprins al amurgului de zi și poezia suavă a danganului ... mă sting sub mireasma crepusculară a părului ei, să mă sting de dragoste, luminat de lumina sfântului ei nimb. ...Și e o întreagă lume, o lume plină de farmec în părul ei sublim, haos profund... C. A. Ionescu friseur-poet-critic-raseur etc. român Toate bune, turbatul meu friseur ...
Mihai Eminescu - Ca o făclie...
... viața însăși  din cărți le învățați. În capetele voastre, de semne multe sume, Din mii de mii de vorbe consist-a voastră lume. Ca o făclie stinsă de ce mereu să fumegi, De ce mereu aceleași gândiri să le tot rumegi Și sarcina de gânduri s-o porți ... Am fost un creier bolnav ș-o inimă de rând. Demult de vorbe goale nici voi să mai ascult. Nimic e pentru mine ce pentru lume-i mult. Ce este viitorul? Trecutul cel întors E șirul cel de patimi cel pururea retors. Am azvârlit în laturi greoaie, veche cărți, Cari privesc ... de mii de părți Și scrise în credința că lumea tot se schimbă Cu dezlegări ciudate și cu frânturi de limbă. Nu-i foliant în lume din care să înveți Ca viața preț să aibă și moartea s-aibă preț... Și de pe-o zi pe alta o târâi uniform Și ... dulci a slăbiciunii Ca flori cu veștejite și triste frumuseți: Uitarea le usucă sărmanele vieți... Ș-apoi!? Ce-mi pasă!? Fost-am în lume poate unic Ce fără să știu unde pe-a lumii valuri lunec? Mulțimea nu se naște decât spre a muri... Rușine ...
... în legătură cu toate lucrurile lumii. Fiecare, după ideea lui, este numărat de ochiul Domnului și neapărat în existența sa: să piară și unul din lume și toată lumea se turbură și cade. De aici consecvența că tot omul poate fi influențat de o steauă, adică că o lume întreagă, cu popoarele ei, cu viața ei poate influența asupra unui individ omenesc, precum, iarăși, cine știe dacă pământul nu ăpoateî influența asupra unei persoane ... lumea-i făcută pentru plăcerea fiecărui din centrele sale în aceeași măsură, fiecare zice că numai pentru el, și drept, căci el e tot în lume, dacă ar muri cu desăvârșire, lumea ar fi moartă pentru vecie. Cu deosebire naturile bogate trebuiau, după părerea lui, să fie în legătură cu o ... știa să ș-o explice. Oricând venea în contact cu vun om tânăr de care se lipise ideile Apusului, el se simțea lovit de o lume cu totului nouă în toate ale ei, o lume nu mai bună, nu mai frumoasă, dar cu totului alta. Și ceea ce-l jena mai mult era că această lume ...
Dimitrie Anghel - Pe un volum de Charles Perrault
... Charles Perrault Pe un volum de Charles Perrault de Dimitrie Anghel Publicată în Viața românească , V, 11 nov. 1910, p. 236—238. Poveștile sunt o lume alături de a noastră. Vechi de cînd timpul, ele trebuie să fi legănat copilăria omului și de aceea farmecă și desfată și astăzi ... se ridică și joacă peste ape, și le-au numit elfe, să întrevadă în contururile fantastice pe care le fac și le desfac nourii o lume întreagă de zei, un cer întreg de ființi supranaturale, pe care l-au numit Olimp, Walhalla sau altfel, au împoporat pădurile întunecate cu un întreg ... le privesc drept prostii, și cu toate acestea, ce adîncă morală și ce înțelepte pilde închid bietele povești ! Ele sunt o fereastră deschisă spre o lume mai bună, unde toate sunt cu putință, unde binefăcătoarele zîne se arată totdeauna la timp, unde cel nedrept și rău își ia pînă la sfîrșit ... cum vedeți, lumea cea desăvîrșit întocmită, pe care o întrevăd încă visătorii, și mințile cele mai înalte se trudesc zadarnic s-o înfăptuiască. În această lume vrăjită ne duc poveștile vechiului de demult povestitor francez din secolul al șaptesprezecelea, și eu simt un farmec deosebit citindu-le. Pe o zi cum ...
... de roze semănat. Sufletul vostru: un înger, inima voastră: o liră, Ce la vântul cald ce-o mișcă, cântări molcome respiră; Ochiul vostru vedea-n lume de icoane un palat. Noi? Privirea scrutătoare ce nimica nu visează, Ce tablourile minte, ce simțirea simulează, Privim reci la lumea asta - vă numim vizionari ... convenție e totul; ce-i azi drept, mâne-i minciună; Ați luptat luptă deșartă, ați vânat țintă nebună, Ați visat zile de aur pe-astă lume de amar. "Moartea succede vieții, viața succede la moarte", Alt sens n-are lumea asta, n-are alt scop, altă soarte; Oamenii din toate cele ... peste țărâna cea grea. Rămâneți dară cu bine, sânte firi vizionare, Ce făceați valul să cânte, ce puneați steaua să zboare, Ce creați o altă lume pe-astă lume de noroi; Noi reducem tot la pravul azi în noi, mâni în ruină, Proști și genii, mic și mare, sunet, sufletul, lumină - Toate-s praf ...
Elena Liliana Popescu - Imn Libertății
... și cine mai poate-acum să mă ajute? Cetățile-s demult ruine și faptele – nemaiștiute, Ce-au luminat cândva Pământul demult când, coborând în lume, un zeu călcat-a jurământul pierzându-și bunul său renume. Legenda însă povestește – prin cel ce-o spune mai departe – de ... l proteja, știindu-i vrerea, necum să-i potolească verva, Prin gând, pe om să îl îndrume să poată să-și perfecționeze inteligența dată-n lume și tot prin gând să îl vegheze, Gând telepatic să-i transmită și învățându-l să primească oricând ideea potrivită în încercarea-i omenească De ... ntâmplă tot ce este: demult, când se născu Olimpul, doar Clipei îi dădu de veste Ca Început să se numească – trezind la viață-ntreaga lume, prin evoluție să crească, să aibă formă, scop și nume. Iar clipa, chiar de-atunci, să-nsemne un infinit, o devenire – pe cel neștiutor ... Și ea, la rându-i, înșelată de mintea ce-i lăsată-anume să-și joace-n Piesa nesemnată perfidu-i rol, acel s-adune O lume-ntreagă spectatoare, prin măiestria-i dovedită și vocea ademenitoare ce, pân' a fi dezamăgită, Avea să creadă în plăcere și-n fanteziile-i ...
Alexandru Vlahuță - Unde ni sunt visătorii%3F
... se exală de pe-atâtea mari morminte, Răspândindu-se-n viață, ca o tristă moștenire, Umple sufletele noastre de-ntuneric și mâhnire, Și împrăștie în lume o misterioasă jale, Parc-ar sta să bată ceasul stingerii universale; Căci mă-ntreb, ce sunt aceste vaiete nemângâiate, Ce-i acest popor de spectri ... odihna lor de veci, Și din florile vieții să aleagă și s-adune În nepieritorul fagur adevăr și-nțelepciune! Câte nu-s de scris pe lume! Câte drame mișcătoare Nu se pierd nepovestite, în năprasnica vâltoare A torentelor vieții! Câți eroi, lipsiți de slavă, Nu dispar în lupta asta ... noastre mângâiere și iubire, Și cuvântul lor profetic, inspirata lor privire, Valurile de-ntuneric despicându-le în două, Splendidă-naintea noastră să ne-arate-o lume
Mihai Eminescu - În vremi demult trecute...
... E-o pară aurită de-a firii pom suspinsă Ce cade scuturată de-a morții lung samum? Și dacă e o lume puternică, întinsă, De viața mea-i legată viața unei lumi? Pe capul meu și-ntoarce destinurile sale, Când mor ea cade stinsă-ntr-a ... corp, Și prin a lumii vamă cobor bolnavi de-amor În corpurile de-oameni ce-aștept venirea lor. Dar pân- ce corpu-n lume un înger îl cuprinde, Deasupra vămii lumii pe luminoase căi Imperiul lui cel mare o stea în cer aprinde  Acolo el domnește, lăsând a ... unii a domei mari pilaștri, Abia părăsesc cerul și înfloritu-i cort, Abia au vreme-a pierde puternicii lor aștri. Coboară-n lume, află amorul lor că-i mort. Atunci îl iau în brațe și luminând albaștri În lumea lor bogată cu lacrimi ei îl port  Sunt ... cercați. A unui înger palid ursita pământească Legată e de soarta corpului ce-l aleg. Atârnă de viață domnia lor cerească: Ce samănă în lume, în stele ei culeg; Nefericiți adesea, ce-o soarte-mpărătească Un om ce-i născut mare în ...
Mihai Eminescu - Povestea magului călător în stele
... ncurcă, auritele zodii Și dracii la râuri adun licapodii Și iarna mugește călare pe ger. De-asupra-ăstui munte cu fruntea sterpită, De-asupra de lume, de-asupra de nori, Stă magul; privește furtuna pornită: De-asupra lui soare cu raza iubită, Desupt iarnă, ploae, zăpadă, fiori. El cartea-și deschide ... veci n'o citește Cu semnele strâmbe întoarse - arabește : Sunt legile 'n semne din ăst univers. Cu barba lui albă de vânt răscolită, Aruncă pe lume el ochii lui suri Și chiue vântul cu - aripa sburlită, Adună și sparge o turmă cumplită De nori ce aleargă trăsnind în păduri. Prin noaptea ... ar vrea ca să-l cuprinză, Cu el să sboare 'n țara steloasă și întinsă. Spun mite — zice singur — că orice om în lume Pe-a cerului nemargini el are o blândă stea, Ce 'n cartea veciniciei e - unită cu-a lui nume, Că pentru ... E-o pară aurită de-a firii pom suspinsă Ce cade scuturată de-a morții lung samum? Și dacă e o lume puternică, întinsă, De viața mea-i legată viața unei lumi? Pe capul meu și 'ntoarce destinurile sale Când mor ea cade stinsă 'ntr'a ...
Mihai Eminescu - Împărat și proletar
... s-a părea un înger cu părul blond și des. Atunci veți muri lesne fără de-amar și grijă, Feciorii-or trăi-n lume cum voi ați viețuit, Chiar clopotul n-a plânge cu limba lui de spijă Pentru acel de care norocul avu grijă; Nimeni de ... a trăit. Și boale ce mizeria ș-averea nefirească Le nasc în oameni, toate cu-ncetul s-or topi; Va crește tot ce-n lume este menit să crească, Va bea pân-în fund cupa, pân' va vrea s-o zdrobească, Căci va muri când nu va avea la ce ... pe ilău. Și el - el vârful mândru al celor ce apasă - Salută-n a lui cale pe-apărătorul mut. De ați lipsi din lume, voi cauza-ntunecoasă De răsturnări mărețe, mărirea-i radioasă, Cezarul, chiar Cezarul de mult ar fi căzut. Cu ale voastre umbre nimica crezătoare, Cu zâmbetu ... transpar, I se deschide-n minte tot sensul din tablouri A vieții sclipitoare... A popoarelor ecouri Par glasuri ce îmbracă o lume de amar: "În orice om o lume
Costache Conachi - Scrisoare către Zulnia
... pot avea mîngîiere. Decît numai în suspinuri, în lacrămi și în durere. Amar mie, în ce valuri norocul mă aruncară, Nu știu, mai trăiesc pe lume sau din lume sînt afară ! Și de sînt și de am viață, dar lumea ce-mi folosăște Cînd a ochilor mei lume din vedere îmi lipsăște ! Soarele, ce eu cu plînsul îl întîmpin cînd răsare, Și luna, ce mă găsește în suspin și în oftare, Pentru mine ... pustiiul acel mare ! Vai mia, zisăi pustiiul și în inimă mă doare, Mă doare, că acolo numai am trăit în fericire, Am gustat hazul din lume, cu plac și cu mulțămire. Acei munți pînă la nouri, acele stînci despicate, Ce răsuna de suspinul dragostelor înfocate, Acei copaci nalți și mîndri, marturi ... mei dezvălite, De mii de ori sărutate, de mii de ori pipăite, Le răpeam cu lăcomie și într-acea fericire Aș fi dat orice pe lume pentru-un ceas de prelungire. În sfîrșit, toate acelea petreceri de mulțămire Scrisă cu slove de pară într-a inimii sîmțîre Le-am ... noapte. De mai ai zare de viață, unde vei fi azvîrlită, Zi citind astă scrisoare, în lacrămi și plîns urzîtă : „Am o inimă în ...