Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru IAR

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 2150 pentru IAR.

Vasile Alecsandri - Mănăstirea Argeșului

... ridicau, Dar orice lucra Noaptea se surpa! [4] A doua zi iar, A treia zi iar, A patra zi iar Lucrau în zadar! Domnul se mira Ș-apoi îi mustra, Ș-apoi se-ncrunta Și-i amenința Să-i puie de vii Chiar în temelii ... Și umflă șiroaie. Dar oricât cădea Mândra n-o oprea, Ci ea tot venea, Și s-apropia. Manea mi-o vedea, Inima-i plângea, Și iar se-nchina, Și iar se ruga: ,,Suflă, Doamne,-un vânt Suflă-l pe pământ, Brazii să-i despoaie, Paltini să îndoaie, Munții să răstoarne, Mândra să-mi întoarne, Să ... râdea. Iar Manea ofta Și se apuca Zidul de zidit, Visul de-mplinit. Zidul se suia Și o cuprindea Pân' la gleznișoare, Pân' la pulpișoare. Iar ea, vai de ea! Nici că mai râdea, Ci mereu zicea: ,,Manole, Manole, Meștere Manole! Ajungă-ți de șagă, Că nu-i bună, dragă. Manole ... pentru zidari, care după ce ospătează și închină în sănătatea stăpânului casei și întru tăria zidurilor, îngroapă cruciș capetele mieilor în două colțuri ale casei, iar în celelalte două unghiuri, ei zidesc două oale roșii pline cu apă ne-ncepută. ...

 

Nicolae Gane - Stejarul din Borzești

... mai falnic, cu ramuri întinse de la munți și pănă la mare, la umbra cărora se adăpostea un popor întreg de plugari și de oșteni. Iar mai la o parte stăteau solii lui Mengli Gherei cu darurile de peste Volga.    â€”  Voi, hatmani și căpitani! zise Ștefan, încrețind din sprincene; v ... Atunci toate frunțile se posomorâră, toți ochii se pironiră asupra tătarului, care în acel moment avu neauzita obrăznicie să scuipe asupra moldovenilor făcându-i câni; iar bătrânul hatman Arbore zise următoarele:    â€”  Măria-ta!... N-am avea ce face cu viața acestui tătar ce ne batjocorește, căci țara s-a ... cele patru hotare ale țării, cum că oricine samănă moarte pe pământul nostru, moarte culege! Atunci toți într-un glas strigară: La moarte, la moarte!... Iar Ștefan, întorcându-se cătră solii lui Mengli Gherei, le zise:    â€”  Duceți-vă cu daruri, cu tot la stăpânul vostru și spuneți-i: că atât ... s-a scumpit capul fiului său prin sângele creștinesc ce-a vărsat, încât el nu are îndestulă avere să-l poată răscumpăra. Iar dacă vrea să-l întâlnească în locul unde s-a dus, atunci să se încumăteze să ne calce hotarele! Apoi, după ordinul lui ...

 

Constantin Stamati - Păgânul cu fiicele sale

... dealuri noaptea se lățește,     Și-n codrii tufoși; Apele s-alină, dormitează toate,     Stelele clipesc, Și că miezul nopții nu este departe,     Ele îl vestesc. Iar Păgânul jalnic și mustrat de cuget     Crucei s-au rugat; Și făr’ de credință... vrea ca al său suflet     Să scape de iad. Își cheamă ... Și zburând zefirii prin lunci și pe șesuri,     Liberi și ușori, Și negreața nopții întocmai ca norii,     De pe cer pierind, Turme spre pășune mergând, iar păstorii     Din bucium trăgând, Păgânului toate, pân’ și a sa casă,     Îi pare mormânt... Și cu oțărâre el șede la masă,     La zefcuri ... atinge de cupi spumegate,     Din care beau toți, Căci lui se năzare, și ziua și noaptea,     Tot umbre de morți; Ne-ncetat aude urlete, suspinuri,     Iar când toți dormeau El fugea cu groază de-al său pat de chinuri     Și somn nu-l prindea. Se teme de umbra codrilor nămornici     Ca ... de preoți cucernici     Și de-a lor cântări! Îl umple de groază șuierul furtunii,     Nourii tăcând, Frunzele de pică, vuietul pădurii,     Șipotul curgând. Iar clocotind tunet pe cer când burează,     Era sperios... Ca și când i-ar zice: “Omule, veghează,     Căci ești păcătosâ€�. A lui fiici ...

 

Vasili Andreievici Jukovski - Păgânul cu fiicele sale

... dealuri noaptea se lățește,     Și-n codrii tufoși; Apele s-alină, dormitează toate,     Stelele clipesc, Și că miezul nopții nu este departe,     Ele îl vestesc. Iar Păgânul jalnic și mustrat de cuget     Crucei s-au rugat; Și făr’ de credință... vrea ca al său suflet     Să scape de iad. Își cheamă ... Și zburând zefirii prin lunci și pe șesuri,     Liberi și ușori, Și negreața nopții întocmai ca norii,     De pe cer pierind, Turme spre pășune mergând, iar păstorii     Din bucium trăgând, Păgânului toate, pân’ și a sa casă,     Îi pare mormânt... Și cu oțărâre el șede la masă,     La zefcuri ... atinge de cupi spumegate,     Din care beau toți, Căci lui se năzare, și ziua și noaptea,     Tot umbre de morți; Ne-ncetat aude urlete, suspinuri,     Iar când toți dormeau El fugea cu groază de-al său pat de chinuri     Și somn nu-l prindea. Se teme de umbra codrilor nămornici     Ca ... de preoți cucernici     Și de-a lor cântări! Îl umple de groază șuierul furtunii,     Nourii tăcând, Frunzele de pică, vuietul pădurii,     Șipotul curgând. Iar clocotind tunet pe cer când burează,     Era sperios... Ca și când i-ar zice: “Omule, veghează,     Căci ești păcătosâ€�. A lui fiici ...

 

George Coșbuc - Fata craiului din cetini

... purtând cununa De flori; fălos Zorilă împintenă-al său cal Și-aleargă, dar deodată grăbitul animal Se-mpiedică și cade și trei picioare-și frânge, Iar domnu-i se răstoarnă cu trupul plin de sânge. Pe loc craiul se duce la el; l-a ridicat Și dusu-l-a ... slabă decât moartea cu fața schimosâtă, Cu mâini ca reschitoarea și-așa de mult urâtă, Încât de groază Grangur privirea și-a-nturnat; Iar baba-nhoalbă ochii și-i zice așezat: De ce te tulburi oare și te ferești de mine, Căci eu din moarte scos-am pe mulți ... voinicul Grangur e-n șea, și plin de foc Aleargă roibul tânăr săltând, dar la un loc Se-mpiedică fugarul grăbit și gâtu-și frânge Iar Grangur se răstoarnă cu trupul plin de sânge. Îndată sărind craiul, de jos l-a ridicat Și dusu-l-a-n ... va spune Prin vorbe tot aceea ce nu-ți pot spune eu!... Atunci încet se lasă prin aer un nor greu Și-acopere pe babă; iar Trandafir s-aruncă Pe calul său și trece un deal, un șes, o luncă Și tot mereu se duce pe drum îndelungat Și-ajunge iar ...

 

Nicolae Filimon - Roman Năzdrăvan

... puseră cîtetrei la poartă. Împăratul îi văzu dupe geam și trimise pe vătaful de curte să-i întrebe ce caută. Vătaful spuse împăratului cererea lor, iar el porunci să puie pe cei doi rîndași la grajd, iar pe Roman Năzdrăvan să-l îmbrace bine și să-l facă copil în casă. Nu trecu mult timp și împăratul făcu pe Roman Năzdrăvan mai ... Roman Năzdrăvan făcu după zisa calului; încălecă pe dînsul și se duse. Dar ce mîndrețe, Doamne! Calul se făcuse jumătate de aur cu pietre nestimate, iar jumătate, de argint și atît de frumos, încît la soare te puteai uita, dar la dînsul, ba. Cînd ajunse Roman la împărăție, împăratul tocma se ... porunci să-i dea tot ce va cere. Roman se sui în car și apucă calea către zmeu. Se duse zi de vară pînă seara; iar cînd fu aproape de palatul zmeului, se făcu moș bătrîn cu barba și sprîncenele pînă la pămînt. Zmeul, cum îl zări, se dete jos, îi ... în butoi și, după ce l-oi înfunda, pune-ți toată puterea să vedem, poți să-l spargi? Zmeul se supuse și intră în butoi, iar

 

Duiliu Zamfirescu - Levante și Kalavryta la Missolonghi

... Către seară când el cântă, glasul lui tremurător Mână somnul înspre crângul de tufani de iasomie, Unde mii de păsărele stau s-adoarmă printre flori; Iar pe grecele frumoase când râzând el le îmbie Să privească cum în unde moare-o rază aurie Ce voios se furișează printre lungi gene de ... Printre albe Nereide, marea însăși n-o ascunde... Dar nimic — Cer, noapte, mare, lung la mine au privit Ș-au zâmbit. Zantiotele râd toate, iar Thaisa le oprește: — O..., Levante Hyacinthus, eu ți-o spui într-un cuvânt: Ești frumos, dar n-ai viața ce-n oricare grec trăiește ... Tânjitoarea ei privire, printre umbre rătăcită, Pare-a urmări în zboru-i o vedenie iubită, Ce, pe căi nestrăbătute, dinainte-i vecinic fuge, Iar când doru-i, nici chiar doru-i călător, n-o mai ajunge. Năpădită-atunci de lacrămi însăși sânul și-l cuprinde Vrând în el să ... œAh, mi-e dor!... mi-e dor...â€� III După capul Kalogria, pe o coastă,-ntre lagune, Doarme dusă Missolonghi la al mării glas ușor, Iar legenda ei măreață veacul veacului o spune, Unda, vântului ce trece, seara, orelor ce zbor. Stai, luntraș! Nu vezi cum superi prin a viselor ...

 

George Coșbuc - Brâul Cosânzenii

... verde Și verile să-i fie reci. Dar Sfântul Soare ziua-ntreagă Pândește brâul l-ar fura. Că lui de mult i-e fata dragă, Iar fata nu vrea să-nțeleagă, Și el acum și-ar răzbuna! Ea trece-n dulce nepăsare Prin lunci cu flori și doarme-n văi, Iar ... din lunci. Din ochi albaștri de cicoare Pe sânu-i alb de ghiocel Curg lacrimi calde-acum! O doare, Ei inima de drag îi moare, Iar Făt-Frumos, vai, cum e el! Atâta dragoste nebună! Eu nu o simt, tu n-o-nțelegi Visarea ta la ce ți-e bună? Vrei ... unde Nici ochi de om nu pot pătrunde, Nici flori cu tăinuit miros. El zice-așa, să zică iară, Să-i facă gândul ei ușor, Iar gându-i se topea de pară Și-n codru des, în zi de vară, S-ascunde fată și fecior. Au fost ascunși încât nici floare ... aprinsa-i față-ngălbenește Că nu e brâul nicăiri. Și cum ea varsă desperată Un plâns amar, un cald șiroi, Curgea din cer ploaie curată, Iar dintre ploi lucind s-arată Frumosul brâu stropit de ploi. Și-n ceruri călătorul Soare Râdea cu hohot repetat Și prin văzduhuri plutitoare Izbea săgeți

 

George Coșbuc - Fragment epic

... mijloc îl îndoaie Ca s-apropie privirea de minunea ce-o zăresc: Văd români, și-aud cuvinte românești! De-ai lor cu toții! Umilit venea, iar astăzi ce trufaș acest popor Și-ndrăznind dintâi o seamă, vin sfioși să-și vadă soții, Tot mai mulți, cu toții-n urmă s-au ... gol. S-a mișcat acum de-a valma toată lumea-n locuința Umbrelor, sunând ca marea și-ntr-un zbucium neîntrerupt, Iar de-atâta nor de duhuri ce-și vădea prin glas ființa Se părea că-i românească toată lumea dedesubt. Străbătând genuni cu mersul, nesfârșită li ... furtuna, Ilderim? Vai, putem noi azi pricepe sufletul ce-a fost în tine, Mai avem simțire-n inimi ca-ndeajuns să te slăvim? Iar dincolo vine-n goană cel ce-n numărate zile A clintit temeiul lumii și-a oprit și vremea-n loc, Cel ... nume sfânt de-Arhanghel cu-al tău nume, Mihaile, Tot ca tine de puternic și cu sabie de foc. Munții se retrag din cale-i, iar protivnica sa bardă Intră-n fier ca-n lemnul putred, pui din oltenescul leu! Foc de n-ar mai fi, și lege, ca nimic să ...

 

George Coșbuc - Nunta Zamfirei

... a ridicat Un împărat după-mpărat Și regii-n purpur s-au încins, Și doamnele grăbit au prins Să se gătească dinadins,     Ca niciodat. Iar când a fost de s-a-mplinit Ajunul zilei de nuntit, Din munți și văi, de peste mări, Din larg cuprins ... Prin munți sâlhui. Și alții, Doamne! Drag alint De trupuri prinse-n mărgărint! Ce fete dragi! Dar ce comori Pe rochii lungi țesute-n flori! Iar hainele de pe feciori     Sclipeau de-argint. Voinicii cai spumau în salt; Și-n creasta coifului înalt Prin vulturi vântul viu vuia, Vrun prinț mai ... n cale-ales alai De sfetnici mulți și mult popor Cu muzici multe-n fruntea lor; Și drumul tot era covor     De flori de mai. Iar când alaiul s-a oprit Și Paltin-crai a stărostit A prins să sune sunet viu De treasc și ... de sat. Trei pași la stânga linișor Și alți trei pași la dreapta lor; Se prind de mâini și se desprind, S-adună cerc și iar se-ntind, Și bat pământul tropotind     În tact ușor. Iar

 

George Coșbuc - Pierde-vară

... Ciocanul; pe margini de râu Poporul de pasări s-adună. E cântec de luncă, pe creste; Flăcăi ce cosesc, și neveste         Prin lanuri de grâu. Iar norii-și tot schimbă făptura, Se zbuciumă-ntr-înșii-arătări - Își cască balaurii gura; Văd cuiburi de pajuri măiestre, Și roibii cei fără căpestre         Din ... cu laba; Zmeoaice, și codu ce-l rod. Pe Greul-pământului baba Cu vraje-l ucide-ntr-o luncă, Și uite, Cal-galben s-aruncă,         Iar zmeu-i sub pod. Frumoasă-mi răsare-o Ileană, Și cântă-n cosița ei flori. Văd zânele goale-n poiană, Scăldându-se-ascunse-n pădure ... strecoară spre mine Și capul din iarbă și-l scoate, Dar iute s-azvârle pe coate         Și-așteaptă pe brânci. Sosește, s-apleacă de-aproape, Iar frunțile noastre s-ating; O pânză eu simt pe pleoape, Părând d-un păianjen țesută. Și-n urmă pe ochi mă sărută,         Iar ochii-mi se sting. Mi-e teamă să-l sperii; și-alene, Vrând ochii de vrajă să-i scap, Mă-ncerc să duc mâna spre ... Se pierde prin naltul porumb - S-amestecă dealul și norii Și-n noapte pământul se-ncheagă: Simt, parcă, topindu-se-ntreagă,         Făptura-mi de plumb.

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>