Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FRÂU
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 101 pentru FRÂU.
Dimitrie Bolintineanu - Mihai scăpând stindardul
Dimitrie Bolintineanu - Mihai scăpând stindardul Mihai scăpând stindardul de Dimitrie Bolintineanu Noaptea se întinde și din geana sa Argintoase lacrimi peste flori vărsa. Dar setos de lupte, în văi depărtate, Un erou în noapte încă se mai bate. Singur el se luptă în acele văi Unde mâna morții a culcat pe-ai săi. Dar sub mii de brațe trebuie să cază Trece printre unguri fără ca să-l vază; Și stindardul țării el înfășurând Către sân îl strânge înapoi cătând. Și în umbra nopții armăsaru-i zboară Ca o-nchipuire albă și ușoară. Spre o apă lată calul s-a-ndreptat; De maghiari războinici fuge-nconjurat. Luna după dealuri mergând să se culce Îi arată calea și-i surâde dulce. Cei ce îl preurmă se opresc pe maluri Dar Mihai cu calul se aruncă-n valuri Și de ceea parte singur ajungând El îmbrățișează calu-i spumegând. Apoi scoate frâul încă alb de spume Și îi zice: ,,Liber mergi de-acum în
Emil Gârleanu - Gâza Gâza de Emil Gârleanu Calul suia din greu dealul. Nădușise. Muștile îl necăjeau, iar zăbala îi ardea gura. Dădea mereu din cap, să-și lărgească dârlogii, până ce călărețul îi lăsă cu totul slobozi. Acum mergea cu capul în pământ, cu coama împrăștiată în tot lungul gâtului, cu buza de jos spânzurând, cu mijlocul frânt. De sus cădeau razele soarelui ce-i străbăteau prin păr și-i beșicau pielea. Dealul se urca rotunjit, ca un sân, iar marginile lui se prăvăleau repezi, scufundate, acoperite de alunișuri. Unde și unde, câte un stejar se ridica din fundul prăpastiei, deodată, mânios parcă, dar vârful lui rămânea mai jos de înălțimea șoselei albe, ca un drum de moară, înecată de colb la cea mai mică adiere de vânt. Calul se opri câteva clipe, suflă puternic, apoi o smuncitură a frâului îl sili iar să pornească. În sfârșit, mai făcu cei câțiva pași de ajunse până în vârful dealului. Calul ridică puțin capul. Drumul se întindea neted, coborând prin mijlocul pădurii, care începea să arate mai deasă, mai bătrână. Tocmai în fund, târgul sticlea în soare, crucea bisericii străpungea seninul, în razele soarelui părea că pâlpâie și dânsa ...
Friedrich Schiller - Resignațiune
... spinoasă s-a finit. Divina fiică, care-Adevărul se numește, Care puțini o-adoară, mulțimea-o-ocolește, A vieței mele repezi frâu iute a oprit. Â Îți răsplătesc, îmi zise, în viața viitoare O, dă-mi junețea ta! Nu-ți dau nimic acuma făr d ...
George Coșbuc - Baladă albaneză
George Coşbuc - Baladă albaneză Baladă albaneză de George Coșbuc Fiul pașei din Ianina Un cal negru-n râu adapă, Pe când vine după apă Cu vas alb pe cap Despina. Dar din munte, de pe creastă, George cată-n văi și vede Și pe Turc și pe nevastă. Fiul pașei din Ianina De la pept o floare scoate Și-o aruncă-n val, să-noate Până-n vale la Despina. George-n munte pumnii își strânge, Buza cruntă-n dinți o mușcă Și de multă ciudă plânge. Fiul pașei din Ianina Vesel brațele-și întinde, Când se pleacă-ncet și-i prinde Crinul de pe râu Despina. Ce, la piept a pus ea floare? Dar și-n munte George pune Plumbii sub scăpărătoare.. Fiul pașei din Ianina Blând desmeardă alba frunte A nevestei, dar din munte Moarte-aduce carabina. Nu în cal, nu-n fiul pașei, Plumbul a mers drept în crinul Pus pe albul pept al lașei. Fiul pașei din Ianina Sare-n șea, îndoaie brâul, Bate-n cal nebun cu frâul - Și-l ajunge carabina: Nu în piept strâns cu haină verde, Ci-ntr-un braț, mai mult neveste Cu-acel ...
George Coșbuc - Cântec ostășesc
... George Coşbuc - Cântec ostăşesc Cântec ostășesc de George Coșbuc Caii sar și frâu-și mușcă Jos prin văi e fum de pușcă, Corbi s-arată croncănind. Stau de-atac dușmanii gata Uite-o-n zbor întunecata Moarte-acum ...
George Coșbuc - De profundis (Coșbuc)
... grozavul râu. Moarte! Tu aveai cu tine Tot alaiul spaimei tale: Spune tu, putut-ai, moarte, Să oprești voinicii-n cale, Să le pui mâniei frâu? Pe sub dealuri pe la Plevna Doarme spaima și fiorul Plin de grije și-n tăcere Se strecoară călătorul Prin pustiul loc de-omor. Eu ...
George Coșbuc - Doina (Coșbuc)
... codru Te prinzi cu ei fărtat, Li-arăți poteci ascunse, Pe stânci le-așterni tu pat. Când pun picioru-n scară, Ții roibul lor de frâu; Grăbit, când prind ei pușca, Scoți plumbii de la brâu: Iar când ochesc, cu hohot Tu râzi, căci plumbii moi S-au dus în piept ...
... în ochi grăbiți Un cerb pe goană pus. Și șir de șir gonaci stăteau În umbră de copaci, Și contele pe-un tânăr cal Da frâu ca dus de draci, Dar iată! Calul sub picior A prins p-un biet gonaci! Arama potcovită,-n piept Un larg mormânt făcu ...
George Coșbuc - Povestea cântării
... Eu cânt printre lanuri de grâu: Când noru-n văzduh se frământă Îmi urlu de-a lungul câmpiei În goana mea fără de frâu Sălbatecul cânt al mâniei." —"Tu singur ești fără de țintă, Poete, și-n gânduri mereu?" —"Ascult cum își freamătă cântul Pădurea, pârîul și ...
George Coşbuc - Prutul Prutul de George Coșbuc Prutule, tu vii turbat Și cu sânge-amestecat, Și n-ai pace și-alinare Și n-ai loc cum vii de mare: Ce ți-e iar de spumegare? Și-aduci arme ghintuite, Trupuri de voinici ciuntite, Steaguri de oștiri păgâne Și cai roibi fără de frâne! Iar de maluri tu izbești Capete moldovenești Și prin rădăcini încurci Bărbi cărunte, bărbi de turci! Spune, Prutule, măi frate, Spune-mi, ale cui păcate? Oliolio! Voinic durut! De când sunt pe lume Prut Ce văzui n-am mai văzut! Cât cuprinzi cu ochii-n zare Numai tunuri, numai care, Numai turci bătrâni călare, Numai turci, numai cazaci. Multă-i frunza pe copaci, Dar de stai și seama faci Tot erau mai mulți cazaci. Barba lor bătea-le brâul Și țineau cu dinții frâul, Pe-unde trec ei duc pustiul! Și când i-am văzut, creștine, Că iau calea către mine, Și când le-am văzut mai bine Ochii cu fulgerătura, Pletele cu zbârlitura, Bărbile cu-ncâlcitura, Eu de maluri m-am izbit Prins de friguri și-ngrozit, Că mi se negrea vederea Și mi se topea puterea Și-amărât stăteam ca fierea! Dar când mă- ...
George Topîrceanu - Balada popii din Rudeni
George Topîrceanu - Balada popii din Rudeni Balada popii din Rudeni de George Topîrceanu De la târg la Vadul-Mare Taie drumul prin poieni, Legănându-se călare, Popa Florea din Rudeni. Și-n priveliștea bogată Sus pe culme, jos pe drum, Iarna palidă-și arată Plăzmuirile de fum. Somnul revărsat în fire, Gerul sfânt al Bobotezii A-nchegat argint subțire Peste faldurii zăpezii Și, legând în gheață stropii, Bura care-n aer joacă A țesut pe barba popii Fire lungi de promoroacă. Bolta sură ca cenușa, Codrii vineți — dorm adânc. Sună numai căldărușa Atârnată de oblânc. Bate Surul din potcoavă Drum de iarnă, fără spor, Calcă rar și cu zăbavă Lunecușuri de pripor. Și-n tăcerea care crește, Adâncit ca-ntr-o visare, Popa când și când șoptește Legănându-se călare... Scutură din treacăt salbe, Reci podoabe care mint, Surpă bolți de ramuri albe Cu portaluri de argint. Lângă drum bătut de sănii Unde malul stă să cadă, Vede urme de dihănii Înstelate pe zăpadă. Iar pe culmea unei creste, Amețit de zare multă, Strânge frâul fără veste Și-mpietrit pe cal ascultă. Nici o șoaptă... nici un ropot... Numai din adâncuri sure Vine vuiet ...