Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DIN CEARA
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 62 pentru DIN CEARA.
Mihai Eminescu - Diamantul Nordului
... neacă Și dreapta îi scapă pe-a săbiei teacă: Sigur de iubire-ți  m-aștepte pierzare  Tot scoate-voi piatra luminei din mare! ................................................ Din Spania pleacă, cu pașii pribegi, Prin țări și orașe, castele de regi; Abia vede-o țară și iarăși o lasă, Căci piatra luminei gândirea i ... durere; Împarte cu mine pământul și raiul." De dor și de grijă îi tremură graiul.  ,,Iubite dorite, în brațele-mi vino Și cruda durere din pieptu-mi alin-o! Să fii al meu mire menitu-i de zodii Și ție păstrat-am a sânului rodii.  În van ... o vede Și strigă... și mâna pe dânsa repede... O prinde... prin farmec în jur se-nsenină, El vede lungi râuri, câmpii în lumină, Grădina din țara-i, cu lacu-i, castelu-i Ca-n vis, ca aievea i se arăta lui. Ce stai cu sfială, ce nu te apropii, N ... să vadă,-adevăru-i? ...................................................... Și drept că-n mișcarea molaticei ierbi Păștea înainte-i o turmă de cerbi. Dar tot nu-i în ceru-i... Din ...
Mihai Eminescu - Diamantul Nordului (Capriccio)
... neacă Și dreapta îi scapă pe-a săbiei teacă: Sigur de iubire-ți  m-aștepte pierzare  Tot scoate-voi piatra luminei din mare! ................................................ Din Spania pleacă, cu pașii pribegi, Prin țări și orașe, castele de regi; Abia vede-o țară și iarăși o lasă, Căci piatra luminei gândirea i ... durere; Împarte cu mine pământul și raiul." De dor și de grijă îi tremură graiul.  ,,Iubite dorite, în brațele-mi vino Și cruda durere din pieptu-mi alin-o! Să fii al meu mire menitu-i de zodii Și ție păstrat-am a sânului rodii.  În van ... o vede Și strigă... și mâna pe dânsa repede... O prinde... prin farmec în jur se-nsenină, El vede lungi râuri, câmpii în lumină, Grădina din țara-i, cu lacu-i, castelu-i Ca-n vis, ca aievea i se arăta lui. Ce stai cu sfială, ce nu te apropii, N ... să vadă,-adevăru-i? ...................................................... Și drept că-n mișcarea molaticei ierbi Păștea înainte-i o turmă de cerbi. Dar tot nu-i în ceru-i... Din ...
Mihai Eminescu - Părintele Ermolachie Chisăliță
... măcar să-l tai. Unde nu putea des [c]urca, apoi încurca de-i mergeau petecele. Câteodată Buchilat greșea la glasuri. ― Buchilat! striga popa din altar. ― Aud, părinte. ― Prochimen glas al șaptelea, [...] ― Eei! părinte! Apoi bine, se cade să mi te spurci în obrazul meu! Apoi zău ... fie idolul pădurarului, moș Iftimie Fedeleș, era glasul său, ca și care nu se mai pomenește ― de ferească Dumnezeu. Asta era și ideea văcarului din sat și acești doi oameni găsise într-adevăr un punct în care cugetările [lor], de altmintrelea eterogene, să fie aceleași. ― Hiu, mă, da groaznic ... groaznic, ca și care nu i s-a mai întâmplat altui popă pe lume. El era-n altar. Lumânări subțiri și încovrigate de ceară galbenă ardeau cu mucuri mari lângă icoane și ceara curgea topită pe podele. Buchilat, fornăit, încurca-ntr-o carte, [cu] ochelari pe nas, nebăgând de ... prin somn Doamne miluiește! Când tresărea pe trezite, începea mai tare, când adormea zicea tot mai încet. În fund, lângă pridvor, erau mai mulți oameni din curtea boierească care vorbeau încet între ei mai una, mai alta. Popa mormăia încet în altar fără să se uite măcar pe carte. Cine avea ...
... ori, cu firul în mână. Jos, lângă portiță, e vârtelnița cu jirebia de tort. Sanda ia capătul firului, îl sucește pe lângă cel dintâi par din gard, apoi merge lăsând firul printre degete, din par în par, până la stâlpul din cotitură; acolo sucește firul încă o dată și iarăși se întoarce înapoi. Vârtelnița se mișcă alene, scârțâind îndelungat, și lasă firul a se ... văi și trei dealuri: cale scurtă-n tinerețe: cine o face în voie bună a sosit la Măciniș fără chiar să bea apă din izvoarele din cale. Jos, în vale, curge râul; mai sus, pe coaste, răsfirat, se întinde sa- tul prin holde și grădini. Sus, pe culme, paște turma în ... și se întoarce încet lângă stăpânul său. Aci se întinde, își pune capul pe labele dinainte și rămâne urmând cu ochii săi mișcările lui Pascu. Din când în când, ciulește, tresare, ridică capul ori mormăie, parc-ar fi simțit ceva nepriincios. Pascu nu-l vede. El se simte singur. Câtă vreme ... zilele, lucrurile iarăși vor intra în firea lor de mai nainte. Scormon ridică capul, se ridică de tot, privește ciulind în vale, apoi, ca lăsat ...
Ion Grămadă - O noapte de groază
... așa de departe de locuințe omenești. Răspunse „cucoana Anetaâ€�, una din cele două femei, care era mai în vârstă și se vedea că-i din România după vorba cea înțepată, dar, mai ales, după mâncărimea de limbă ce avea, că, uneori, vin și pe acolo oameni răi, dar că toți ... un câine ciobănesc mare și flocos, pe care-l dezlegam noaptea, nu-și afla loc, acum, așa lătra și se zbătea, sărind să rupă tâlharii din gang, pe care-i auzeam cum se apără suduind. Sluga, și așa surdă, dormea somnul drepților în grajdul vitelor, pe care îl încuiase cu grijire ... Nu se auzea nimic afară, decât doar schelălăitul câinelui, care se ascunsese undeva, după grajd. Tâlharii începură să vorbească iarăși și să suduie groaznic, lovind din nou cu muchia toporului în ușă. Erau, însă, cele din urmă izbiri, căci îndată se auziră bocăniturile ciubotelor și omătul trosnind pe gang. Se îndepărtară. De acolo, din pat, căutam să prind cu urechea trosnetul pașilor ca să știu în ce parte se îndreaptă, dar din pricina omătului celui gros, n-am putut. Cât voi fi stat așa, nu știu, dar, de la o vreme, nemaiauzind nimic, mă furișai încet pe
Constantin Negruzzi - Oscar D'Alva
... auzea. Câte ori a lunei raze au căzut cu mulțămire Pe coifurile argintoase bravilor nebiruiți, Când în serile senine înainta cu mărire Ieșind din castelul mândru d-arme grele coperiți! Câte ori a privit luna pe aceste stânci râpoase, De ale cărora poale undele se sfărâma, Rărind ... lor perzând nădejdea de a mai videa vrodată Strălucita stea a zilei ce-n războaie-i lumina Se întorn cu întristare din câmpia sângerată Ca să vad-a lunei luce pân a nu se-ntuneca! Ei adeseori slăviră acea luce fericită Căci atuncea ... dorită Când Oscar văzu lumina. Era-ntâiul său născut, Toți vasalii s-adunară să serbeze acel minut Cu stăpânul împreună, ospătând cu mulțămită. Vânează cerbul din codri. Cornul sună cu putere ; El e semnul de războaie ș-a muntenilor plăcere. „Va veni o zi, strigară, ș-aceste strașnici ... Aide, frate al lui Oscar, Fii statornic, nu te teme, și înghite acest pahar; Bea în pomenirea morței, băutura nu e rea.“ Rumeneala din obrazii lui Allan pe loc peri, A lui față mult frumoasă precum ceara-ngălbeni ; Trupul lui tot se cuprinsă d-o înghiețată sudoare ...
George Gordon Byron - Oscar D'Alva
... auzea. Câte ori a lunei raze au căzut cu mulțămire Pe coifurile argintoase bravilor nebiruiți, Când în serile senine înainta cu mărire Ieșind din castelul mândru d-arme grele coperiți! Câte ori a privit luna pe aceste stânci râpoase, De ale cărora poale undele se sfărâma, Rărind ... lor perzând nădejdea de a mai videa vrodată Strălucita stea a zilei ce-n războaie-i lumina Se întorn cu întristare din câmpia sângerată Ca să vad-a lunei luce pân a nu se-ntuneca! Ei adeseori slăviră acea luce fericită Căci atuncea ... dorită Când Oscar văzu lumina. Era-ntâiul său născut, Toți vasalii s-adunară să serbeze acel minut Cu stăpânul împreună, ospătând cu mulțămită. Vânează cerbul din codri. Cornul sună cu putere ; El e semnul de războaie ș-a muntenilor plăcere. „Va veni o zi, strigară, ș-aceste strașnici ... Aide, frate al lui Oscar, Fii statornic, nu te teme, și înghite acest pahar; Bea în pomenirea morței, băutura nu e rea.“ Rumeneala din obrazii lui Allan pe loc peri, A lui față mult frumoasă precum ceara-ngălbeni ; Trupul lui tot se cuprinsă d-o înghiețată sudoare ...
Mihail Kogălniceanu - Nou chip de a face curte
... cum ai învățat a zice în dieceasca dumitale limbă. Te duci la țară să-ți vinzi stogurile de fân, să-ți vinzi grâul din gropi, păpușoii sau porumbul din coșere, cirezile de boi, turmele de oi, rachiul din velnița cu mașină de aburi — în locul căreia ai fi făcut mai bine o școală; aceste toate le vinzi ca să strângi bani, cât ... datorie a-și cere părințească iertăciune, intru cele ce n-ar fi putut plini poruncile părințești, poftele frățești. Îndeamn-o firea cea bună, din curată inimă, a mulțumi dumilorvoastre de toată înțălepciunea și creșterea întru casa dumilorvoastre; miră-se cu ce suspinuri, cu ce lacrimi va cere ... cu ce cuvinte dulci de mulțumită va mulțumi dumilorvoastre pentru toată mila, paza și grija părințească. Făr' la unul prea bogat în milele lui Dumnezeu, din osârdia inimii sale aleargă să vă mulțumească cu adăugirea bucuriei a tuturor fraților, și fii de fii a dumilorvoastre, până la ... durerei noastre cei părintești, și cu cele dintr-însele învățături hrănindu-te, acum sosind vremea cuviincioasă, cu durerea inimii noastre și cu bucurie dezlipindu-te ...
... părându-ne foarte fioros, dar încet, încet ne-am deprins cu el, căci era bun și știa să ne facă felurite petreceri. Ne istorisea povești din O mie și una de nopți, ne spunea întâmplări de-a lui din războaiele în care fusese, ne făcea căpcăni de prins vrăbii și stigleți, ne ajuta să ridicăm zmei, ne lua cu el la vânat, la păscuit ... Mulți erau acum cu toții, și, cu ochii ațintiți asupra dealului învecinat de unde venea primejdia, iar după câteva minute, puturăm vedea și noi, cei din ogradă, cum se coborau haiducii la pas, liniștit, cântând, parcă veneau la masă mare. Ei se opriră un moment dinaintea crâșmei unde Bujor îi cinsti ... curte. Acum se trecuse de șagă; avem să dăm piept la piept cu hoții; să împușcăm într-ânșii; să fim împușcați de dânșii; și câți din noi aveau să moară?... și câți să scape?... iată întrebarea ce și-o punea fiecare, întrebare groaznică ce o vedeam zugrăvită cu colorile spaimei în ... pe clopotar, și... o! Doamne, ce văzui!... În momentul în care trăsni arma, văzui pe nenorocitul clopotar căzând de-a roata în aer din ...
George Coșbuc - Dragoste învrăjbită
... pe-un braț Simina are un negel: Vezi cum vine, Doamne, peste om năpastea?... Toată ziua fata s-a gândit la astea Și din toate una mai mult răsărea: Și-a bătut Lisandru joc numai de ea. Și gemea Simina, foc acum pe dânsul, Și strângea din ... mai văd defel! Și-l izbi deoparte, și-a lovit în el. Și plângând copilul și-a cătat cărarea. Ea luând din mână-i volnic lumânarea O lipi de-o piatră ca să mulgă iar. Nu mai era lapte și mulgea-n zadar Ugerul. Iar vaca poate ... el Și-l auzi, sărmanul, cât de jalnic muge: Ei, dar ce-i o noapte! Mâine-n zori va suge! Și-a nălțat din umeri. Iac-așa!... Ce-i pasă! A intrat aprinsă și grăbită-n casă, Donița punând-o după ușă-n cui. Mă-sa stă ... Și-și vedea viața toată pustiită Dintr-o vorbă numai! Se simțea slăbită Ca d-un veac de boală. Toate-acum s-au dus! Și din ce? Simina n-avea chip de spus. Ieri, de către seară, a plecat Simina Ca să duc-o mustră de cusut la Lina ...
Mihai Eminescu - Icoană și privaz
... de-a lui privire eu sufletu-mi să-mi sânger? O, bate-ți joc, copilă, ucide-mă de vrei, Zâmbirea gurei tale, un vis din ochii tăi Mai mult e pentru lume decât un trai deșert... Și încheierea vieții-mi: pe tine să te iert. Ce sunt? Un suflet moale ... pădure, lanuri fac asta de minune, O fac cu mult mai bine de cum o spui în vers. Natura-alăturată cu-acel desemn prea șters Din lirica modernă  e mult, mult mai presus. O, tristă meserie, să n-ai nimic de spus Decât povești pe care Homer și alți autori ... o pune pe hârtie... Suntem ca flori pripite, citim în colbul școlii Pe cărți cu file unse, ce roase sunt de molii. Astfel cu meșteșuguri din minte-ne  un pir  Am vrea să iasă rodii sau flori de trandafir. În capetele noastre de semne-s multe sume, Din mii de mii de vorbe consist-a noastră lume, Aceeași lume strâmbă, urâtă, într-un chip Cu fraze-mpestrițată, suflată din nisip. Nu-i acea altă lume, a geniului rod, Căreia lumea noastră e numai un izvod... Frumoasă, ea cuprinde pământ, ocean, cer În ...