Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DE LA SINE
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 320 pentru DE LA SINE.
Constantin Stamati - Dorul de patrie
... Constantin Stamati - Dorul de patrie Dorul de patrie de Constantin Stamati Dedicat României Am fost și eu român, Dar m-am făcut păgân, Căci tânăr fiind, Bietul meu pământ, De tătari călcat, Ei sclav m-au luat. . . . . . . . De-acum numai moartea Să mă scape poate Din păgânătate. Doina veche a unui prizonier la tătari1 Bunului patriot și fumul țării sale i se pare dulce și mirositor...2 Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V ... Ce purta prăștii și lănci, Și sărea ca niște ciute Peste șanțuri și pălănci? Și a arcașilor ceată Ale cărora săgeată Pătrundea fără de greș Dușmanii cei mai aleși? Unde-s cete cu sinețe A ghibacilor plăieși Ce la războaie-ndrăznețe Bătea numai în cămeși, Cu pieptul și brațe goale, Dușmanii ferecați în zale? Căci glonțul lor mergea drept În a dușmanilor ... ce zădărâse Pe zimbrul moldovenesc. Lăcrimam gândind aceste, Dar răsării făr’ de veste Di-o rază ce-au luminat Spre-a României olat!!! La 29 ghenarie 1861 s-au deschis cu solemnitate secțiile corpurilor legiuitoare ale Principatelor Unite... (Înțelegeți, neamuri, și vă plecați, cu noi este Dumnezeu). V Mă ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira VII
... a stelelor rotire Ș-atracția ce trebui să aibă între ele. Efectul să cunoască a oricărei făpturi. Aceste-i vor da nume de învățat bărbat, Și la-nsemnate ranguri pot încă să-l înalțe; Mulțimea îl va crede un vrednic cap de oaste, Văzând lățită țara și dușmanii învinși. De nu va putea, însă, pe sine-a fi stăpân, De nu va ști a trage cu chip plăcut pre oameni, Și nu se-nduioșează văzând plângând săracul, De-o dreaptă judecată nu e povățuit; În scurt, dacă năravul îi este vicios, Se vor mira de dânsul fără să îl iubească, Și lauda silită le va ieși din gură, Căci numai interesul la asta-i va-ndemna, Stând gata în tot ceasul din spate a-l zvârli. A sa ușoară slavă s-a ... este de sărac, Având grămezi de aur, e veșted și mâhnit; Un ceas odihnă n-are; apoi așa viață Cu multă avuție, o socotești ferice? De mi s-ar părea iarăși că e risipitor, I-aș face cunoștință viața lui Clearh, Pre care creditorii îl țin la ...
Alexei Mateevici - Câteva colinde de Sfântul Crăciun
... aprinsă... Când Dumnezeu se năștea, Rouă peste câmpi cădea, Prin păduri lumini ardea, Din nuiele — luminele. Dumnezeu așa zicea: — Pomeniți Nașterea mea. Cât de rar, în zile mari! IV Ce seară-i astă-seară? Aceasta-i seara de Crăciun, Să te veselești, om bun, La cea masă de mătasă. — Dar pe masă ce mai sunt? Că mai sunt făclii arzând. — Printre făclii ce mai sunt? Că mai sunt colaci de grâu. — Printre colaci ce mai sunt? Tot păhăruțe cu vin. — Dar la masa cine-mi șede? În capul mesei Șede Bunul Dumnezeu. De-a dreapta lui Dumnezeu Șede sfântul Petru. La stânga lui Dumnezeu Șede sfântu(l) Ion, Iar lângă dânsul, stăpânul casei Tot închină și suspină; Și-nchină la răsărit, Să-l audă Domnul Sfânt, Domnul Sfânt pe-acest pământ, În toarta paharului, În lumina soarelui; În buza paharului Scris îi spicul grâului, În ... altele nu ne povestesc nici aceasta, ci ne spun numai despre Dumnezeu, Mântuitorul, despre sfinți și altele,-- așa cum le întâlnește norodul moldovenesc. Se închipuiește de la sine ...
... Gheorghe Asachi - Castorii Castorii de Gheorghe Asachi Lângă-o curte boierească, în grădină minunată, Un castor ș-a sa familie trăia-n apa cea curată, De mănunți fii și fiice avea câte o păreche, Casa lui era de bârne, dup-a țărei modă veche. Ostenind cu ghibacie Și păzind iconomie, Spre nutreț ave-n camară Tot producturi de la țară: Frunză, scoarță, nuci și ghindă, La prânz, cină și merindă. Cu această rânduială Trăiau fără de sminteală În duratul foișor Acii soți cu fiii lor Fericiți, d-ar fi urmat Cu cest metod măsurat, Ce din neam în neam de fire Li s-au dat spre moștenire, Și-n repaos gios trăind, Mai presus n-ar fi dorind. Dar o pildă prea străină De-a lor sistemă-i dizbină; Din apoasa lor camară Ieșia adeseori, Pe răcoare, cătră sară, Cu soția-cel castor, Și primblându-se prin ... țară-n țară, După multe avanture, Parcă înadins chemat, Prest-un ram s-au așezat. Și s-arete că nu-i mult, Vorovind aice cu sine Cuvințele tot streine, La
Alexei Mateevici - Rugăciune pentru pahar
... vorbit Și nu m-a ascultat pe Mine. Am fost al ei Vindecător Și din nevoi Izbăvitor, Dar n-au crezut că-s de la Tine. Eu m-am rugat pentru vrăjmași Și le-am adus cu Sine pace, Dar a Sionului oraș Dureri și chinuri Mie-mi face. Pe morți eu din morminte-am scos, Vestind că moartea îi călcată ... Seninul cer a scăpărat În străluciri nepământești, Și-ndată drumul jos și-a dat Un duh din firile cerești. Era nespus de minunată Privirea lui cea liniștită, De-o sfântă pace luminată, I-i fruntea lui însuflețită. Și ca un soare de amiază, Întreaga față scânteiază. A stat lângă Învățător, Și cu vorbiri cerești și blânde La jertfa morții sale sfinte L-a îndemmnat. Și rugător Genunchii Săi ușor își pleacă Și-n liniște, singurătate Alături de Hristos se roagă. Dorm toate pline de păcate; În ceruri — o tăcere-adâncă, Și numai singur duhul rău Durerea nu poate să-și stingă, El știe bine, Dumnezeu Împărăția lui o ... o zdrobește fără urmă, Căci, pentru lumea păcătoasă, Hristos cununa cea spinoasă Cu bucurie o primește. Cu mintea sa fudulă, rece, Acum el bine înțelege
Ivan Nikitin - Rugăciune pentru pahar
... vorbit Și nu m-a ascultat pe Mine. Am fost al ei Vindecător Și din nevoi Izbăvitor, Dar n-au crezut că-s de la Tine. Eu m-am rugat pentru vrăjmași Și le-am adus cu Sine pace, Dar a Sionului oraș Dureri și chinuri Mie-mi face. Pe morți eu din morminte-am scos, Vestind că moartea îi călcată ... Seninul cer a scăpărat În străluciri nepământești, Și-ndată drumul jos și-a dat Un duh din firile cerești. Era nespus de minunată Privirea lui cea liniștită, De-o sfântă pace luminată, I-i fruntea lui însuflețită. Și ca un soare de amiază, Întreaga față scânteiază. A stat lângă Învățător, Și cu vorbiri cerești și blânde La jertfa morții sale sfinte L-a îndemmnat. Și rugător Genunchii Săi ușor își pleacă Și-n liniște, singurătate Alături de Hristos se roagă. Dorm toate pline de păcate; În ceruri — o tăcere-adâncă, Și numai singur duhul rău Durerea nu poate să-și stingă, El știe bine, Dumnezeu Împărăția lui o ... o zdrobește fără urmă, Căci, pentru lumea păcătoasă, Hristos cununa cea spinoasă Cu bucurie o primește. Cu mintea sa fudulă, rece, Acum el bine înțelege
Alexei Konstantinovici Tolstoi - Păcătoasa
... ușori, Perdele-n țesături frumoase, Țesute din mătăsuri groase, Curți, minunat împodobite... Cristaluri, vase aurite, Ce ca un soare strălucesc. Pe-afară — mare grămădire De cai — trăsuri la hodinire; La masă oaspeți năvălesc, Și vorba lor se varsă slobod Prin zgomot, cântece și tropot. De curge vorba despre toate: De jugul Romei blestemate, Despre domnia lui Pilat, De sfaturi, ce au adunat În taină capii jidovești, De trebuinți negustorești, De biruiri, război și pace... Le merge vorba, în sfârșit, Despre Acel de sus venit, Ce lucruri minunate face. II „Pe oameni, ca pe frați iubind, Smerire El i-a învățat Și, legea lui Moisei ... cea minunată, Și chipul lui cel minunat, Și ochii, mersul, toate-arată A tinereții strălucire Și înfocată-nsuflețire... Măreața lui înfățișare Departe este de pământ, Cereasca lui asemănare Obrazul luminează sfânt. Puteri cerești îi ard în față, Privirea lui te săgetează, Departe vede-n viitor... Ca la un înger vestitor, Nevrând, femeia frica simte, I se sfiește-a ei privire, Dar iată își aduce-aminte De ce-a vorbit și, cu zâmbire, Din scaun repede se scoală Cu un pahar de vin în mână Și, fără orișice sfială, Rostește, de ...
... ușori, Perdele-n țesături frumoase, Țesute din mătăsuri groase, Curți, minunat împodobite... Cristaluri, vase aurite, Ce ca un soare strălucesc. Pe-afară — mare grămădire De cai — trăsuri la hodinire; La masă oaspeți năvălesc, Și vorba lor se varsă slobod Prin zgomot, cântece și tropot. De curge vorba despre toate: De jugul Romei blestemate, Despre domnia lui Pilat, De sfaturi, ce au adunat În taină capii jidovești, De trebuinți negustorești, De biruiri, război și pace... Le merge vorba, în sfârșit, Despre Acel de sus venit, Ce lucruri minunate face. II „Pe oameni, ca pe frați iubind, Smerire El i-a învățat Și, legea lui Moisei ... cea minunată, Și chipul lui cel minunat, Și ochii, mersul, toate-arată A tinereții strălucire Și înfocată-nsuflețire... Măreața lui înfățișare Departe este de pământ, Cereasca lui asemănare Obrazul luminează sfânt. Puteri cerești îi ard în față, Privirea lui te săgetează, Departe vede-n viitor... Ca la un înger vestitor, Nevrând, femeia frica simte, I se sfiește-a ei privire, Dar iată își aduce-aminte De ce-a vorbit și, cu zâmbire, Din scaun repede se scoală Cu un pahar de vin în mână Și, fără orișice sfială, Rostește, de ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Complotul bubei
... vuiește mormântul, Răsună un glas din plămâni, Pe care ca toți să-l auză, Îl trage prin nări și prin buză, Sudoarea curgând peste răni! "De prin puțuri și izvoare Toată lumea bea Așa el zicea - Fraților, pricepeți oare Cugetarea mea? Apa-i pentru noi scăpare, Iute la fântâni, Din glezne și mâini Dați-le cu mic și mare Puroaie din răni! Toate țările să fie De sus până jos Și până la os Un popor de carne vie: Lepros și lepros! Ha, ha, ha! Să vezi atunce O viță ș-un soi Întocmai ca voi: Unde-i sântul ca s-arunce ... În codrul cel spurcat; Dar nu mai este jale, Ci râsuri triumfale, Sunând în deal și-n vale, Ca dracii în sabat! Aduce fiecare Cu sine pe spinare Bucata-i de mâncare La prânzul canibal: Nemăcinate grâne Servind în loc de pâine, Cu vrun ciolan de câine Sau un picior de cal! Apoi voioasa ceată, De stârvuri săturată, Încinge desfrânată Un danț nerușinat: Satan rânjind se pune Cu pompă să-ncunune Cumplita urâciune Cu groaznicul păcat!... Strigați de bucurie, Săltați de
... tatei n-a-ndrumat sufletu-i june. Pe-a pierzării căi ei înșii o-ndreptară ș-o vândură. În inima ei de mică semănat-a fost icoana A corupției adânce... nici o rază de virtute, Nici un sâmbure d-iubire. Lăcomiei cei astute Unei mame desfrânate victimă căzu... Sărmana! Da, da! De trei ori sărmana, căci cu toat-a ei cădere Fără de măsură-n lume... și cu toată desperarea Fără de măsură-n suflet... ea e bună... ochiu-i are Pentru orice neferice lacrimi, milă și durere. Ea de toți disprețuită, e în stare să se-nchine La vederea-unei copile, ce-n biserică se duce Ar ruga ca să n-o uite-n închinarea ei cea dulce Și ar vrea ca să ... bun veghezi tu zic asupra tuturor... Vars-o rază, numai una din eternul tău amor Într-a sufletului noapte și în inima-mi de tină! Pulbere-s făr- de voință, inima mea pustiită Ah! nimic nu e de vină la cumplita mea viață Nici nu o simțeam în mine, când am fost dusă de
Barbu Paris Mumuleanu - Cei mari
... ce le vorbesc Tot cele ce ei voiesc. Vor de mulți fi-ncungiurați, Să stea-ntre ei îngîmfați, Să le dea închinăciuni, Să le spuie la minciuni. Ei adevăr nu voiesc, Nu le place, nici iubesc. Socotesc că cîte fac Și la alți oameni le plac, Și d-ar greși cît de mult, Ei îndreptări nu ascult. Ei în sine socotesc Că la nimic nu greșesc. Nu le place-a fi-ndreptați, Vor a fi tot lăudați. Fac mese mari, cheltuiesc, Chem oaspeți ce ... nobili, sînt figuranți : Și cu mesele ce dau, Și mai mari defăimări au, Că satură și hrăiesc Pe corbii ce-i păgubesc ; Iar nu dau la cei lipsiți, La cei săraci și smeriți, Ci la bîrfași ce le spun Basne la ei cînd s-adun. Toate cei mari cîte fac Pentru fală că le plac, Nu fac pentru ajutor, Sau gîndind la viitor, Fac s-auză că-i slăvesc Băsnașii ce-i lingușesc. La curte cînd plec și vin Vor să vază cum să-nchin Oameni mulți care-i aștept Cu mîinile strînși la piept. Ei gîndesc că nu-s născuți, Ci din cer de ...