Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CUFUNDA (ÎN)
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 131 pentru CUFUNDA (ÎN).
Alecu Russo - Decebal și Ștefan cel Mare
... Decebal şi Ştefan cel Mare Decebal și Ștefan cel Mare de Alecu Russo studiu istoric Strălucite și mult mărețe figuri sunt ale acestor doi eroi în cadrul istoric al Daciei vechi și al noii Dacii! Închipuirea se pierde în zbor, când cearcă a se urca până la înălțimea lor, și însă numele unuia dintre acești bărbați legendari este în toate gurile, pe când celălalt este acoperit cu vălul uitării. Fanatismul patriotic și ignoranța atribuie lui Ștefan tot ce i se pare minunat, tot ce ... pe pământul românesc, luând Podolia și Pocuția, și puse stăpânire pe șesurile goale ale Bugeacului și chiar pe o parte din câmpiile Valahiei (Țării Românești). În mijlocul tăcerii de moarte, în care lumea era cufundată pe timpul lui August, se vede ridicându-se deodată în fața imperiului roman un om nou și un popor nou, pe care vechii cetățeni ai Romei îi numeau barbari. Însă șeful barbar se numește Decebal ... ști de unde vin și unde se duc. Necunoscuți pe lume, el și poporul său, până-n momentul când încep lupta cu Roma, ei dispar în curând, și de-abia numele lor rămâne înscris ...
Mihai Eminescu - Rime alegorice
... ața nopții trecătoare. Deci vin și tu pe un schelet să-ncalici, Să vezi palatu-i în lumini opalici; De șirul nostru să te ții în urmă Pân- la grădina ei cu flori italici. Și iată vălul meu ți-l dau  pe față Să-l pui, s-acoperi ochii tăi ... sunt din basme Și o fantasmă sunt între fantasme, Prin mâna mea de o ridic se vede Ca și prin corpul străveziei iasme. Din ce în ce cu toții se apropii. Grădini lucesc și flori creșteau cu snopii, Iar roua curge în briliante umezi  Din crengi de arbori luminează stropii. Pe scări de marmur ne suim cu toții Și morți-și caut prin coloane soții: Sunt ... Ca frunze-uscate cari vântu-adună, Sau ca murmurul cel vrăjit de ape Când peste codri-apare blonda lună. Deodată-n două șirul se desface. În fund apare-un mândru chip ce tace; Cu roșii flori de mac în păru-i negru, Cu ochii-nchiși un semn cu mâna-mi face. Eu o urmez prin galerii înalte. Izvoare vii din vase stau să salte ...
... O, ce răcnete grozave! ce amară suspinare! Dar moartea plutind pe valuri glasul lor nu asculta, Ea venea și preste dânșii apăsând recile-i gheare, În noianul prăpădirii fără milă-i cufunda. Acolo un crac de munte se dezghină cu pornire, Prăvălindu-se cu vuiet în talazul răzvrătit, Ticăloșii ce pe dânsul sta cuprinși de îngrozire, Cad cu el — moartea-i așteaptă — undele i-au coperit! Mai încoaci un ... a morții cumplite, Care e acel ce soarta pentru noi l-a hotărât? Puținele mele zile iată-le de-acum sfârșite! Sprijinește-mă în brațe-ți, să mor l-al tău sân iubit. În curând a să sosească mâna morții cea de gheață Și de draga ta Selmină să s-atingă-nfiorat, Să mă ia de lângă ... grele și mari a noastre păcate? Însă noi n-am făcut altă decât numai ne-am iubit. Oh! cât ești de strașnic, Doamne, în a ta dreaptă mânie, Cât d-amar este paharul ce-l bem în acest minut!... Ah! din mintea mea nu iasă acel ceas de grozăvie Când în
... Vasile Alecsandri - Bosforul Bosforul de Vasile Alecsandri Dormea în liniștire Bosforul fără valuri Într-a Europei mîndrie ș-a Asiei verzi maluri Ca un balaur verde în lupte ostenit. Din zori și pîn-în noapte pe umeri el purtase Corăbii cu trei poduri, nenumărate vase Spre-apus și răsărit. Acum dismierdat însă de-a ginilor suflare Se ... cer se întindea. Iar luna zîmbitoare, și tainică, și lină, Vărsînd pe-a sale unde dulci spume de lumină, Cu fața sa bălaie în el se oglindea. Precum acele paseri, străine călătoare, Ce se abat în șesuri la asfințit de soare, Strîngînd ale lor aripi căzute de lung zbor, Mulțime de corăbii cu pînzele-nvălite Sta, umbre urieșe, fantasme neclintite Pe ... ncet adoarme cu-o suspinare grea. Atunci cînd lumea-și pune fantastica sa haină. Cînd orice zefirtrece purtînd o dulce taină, Cînd orice undă poartă în frunte-i cîte-o stea. Era la ora tristă cînd palida cadînă, Cu lacrimi pe-a ei gene, cu fruntea pe-a ... șerpoind pin apă, pluteau și s-alungau, Sau delfini fără număr, care, sărind din mare Și-n spume luminoase mișcînd a lor spinare,
Mihai Eminescu - După această întâmplare minunată
... să-i cadă o cheie grea de fier. Flacăra rămase suspendată asupra aripilor unei uși mari la sfârșitul galeriei. Cavalerul înaintă spre ea, băgă cheia în broasca cea grea de fier, o întoarse cu putere, aripile ușii săriră în amândouă părțile și [se] arătă o sală mare și largă în a cărei adâncime era un sicriu înălțat pe un catafalc și de jur împrejur ardeau în sfeșnice nalte făclii de ceară albă. De-a lungul murilor salei stăteau, în șiruri lungi, statui urieșești de marmură neagră, îmbrăcați ca mauri * și cu săbii mari în mâini. Când cavalerul înaintă, toți ridicară săbiile și-și puseră un picior înainte. Flacăra mică plutea mereu nainte-i, el o urma mereu, până ce ... cutremură și se nărui în jur împrejur parecă. Pe cavaler îl apucă un leșin la inimă parecă și el căzu la pământ... Când își reveni în fire, el se găsi culcat pe un pat de catifea într-o odaie, cea mai splendidă și bogată ce o văzuse în viața lui, luminată de lumini așezate în candelabre de cristal. O masă încărcată cu fel de fel de bunătăți era ...
... negrului pământ. Apoi turcii purcedeau, La Galați ei se duceau, Lăsând îndărătul lor Pe luciul apelor Vălurele ușurele Și vârteje-n cercurele. Iar Vulcan se cufunda Până ce de fund el da. Când în fund el ce făcea? Brâul cu dinții-l rodea. Mână dreaptă-și desfăcea, Din picioare s-opintea La lumină de ieșea. Apoi greu el înota ... știu, Iar de nu, să te bocesc [9] Trupul să ți-l pânzuiesc, Podurile să-ți gătesc. [10] ,,Nu sunt mort, nu mă boci, Nici în pânzi nu mă-nveli, Ci în stremțe mă-nvelește De mă schimbă calicește." Făcea mă-sa cum zicea, În calic îl prefăcea. El pe ulițe apuca, Crâșmele de le cerca, Cerca una, cerca două, Pân-împlinea câte nouă... Când a fost l ... sau ursita însemnează mirele sau mireasa hotărâți de soartă. Flăcăii și fetele cred că norocul se ocupă de viitorul lor. Fetele mai cu seamă sunt în plecare de a-și căta ursiții în fața apei de prin fântâni, în lucirea misterioasă a stelelor, în ...
... Iacob Negruzzi - Un toporaş Un toporaș de Iacob Negruzzi Informații despre această ediție Cufundat în suvenire Pe câmp verde mă primblam Și cu trista mea gândire În trecut mă întorceam. Cum la chinurile-amare Din trecut mergeam gândind, Pintre iarbă o mică floare Văzui vesel răsărind. Și perdut în cugetare Toporașul am sdrobit Dar deoadată cu 'ntristare L-am cules și l-am privit Toporaș sărmană floare Spune, cum ai meritat Așa tânăr în ...
Mihai Eminescu - Floare albastră
... Mihai Eminescu - Floare albastră Floare albastră de Mihai Eminescu - "Iar te-ai cufundat în stele Și în nori și-n ceruri nalte? De nu m-ai uita încalte, Sufletul vieții mele. În zadar râuri în soare Grămădești-n a ta gândire Și câmpiile Asire Și întunecata mare; Piramidele-nvechite Urcă-n cer vârful lor mare - Nu căta în ... zise mititica, Dulce netezindu-mi părul. Ah! ea spuse adevărul; Eu am râs, n-am zis nimica. - "Hai în codrul cu verdeață, Und-isvoare plâng în vale, Stânca stă să se prăvale În prăpastia măreață. Acolo-n ochiu de pădure, Lângă trestia cea lină Și sub bolta cea senină Vom ședea în foi de mure. Și mi-i spune-atunci povești Și minciuni cu-a ta guriță, Eu pe-un fir de romăniță Voi cerca ... n noaptea cea de vară, Mi-i ține de subsuoară, Te-oi ține de după gât. Pe cărare-n bolți de frunze, Apucând spre sat în vale, Ne-om da sărutări pe cale, Dulci ca florile ascunse. Și sosind l-al porții prag, Vom vorbi-n întunecime; Grija noastră n-aib ...
Mihai Eminescu - Luceafărul (Eminescu)
... se revarsă, Pe ochii mari, bătând închiși Pe fața ei întoarsă. Ea îl privea cu un surâs, El tremura-n oglindă, Căci o urma adânc în vis De suflet să se prindă. Iar ea vorbind cu el în somn, Oftând din greu suspină - "O, dulce-al nopții mele domn, De ce nu vii tu? Vină! Cobori în jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n casă și în gând Și viața-mi luminează!" El asculta tremurător, Se aprindea mai tare Și s-arunca fulgerător, Se cufunda în mare; Și apa unde-au fost căzut În cercuri se rotește, Și din adânc necunoscut Un mândru tânăr crește. Ușor el trece ca pe prag Pe marginea ferestei Și ține-n mână un ... Și ochiul tău mă-ngheață." * Trecu o zi, trecură trei Și iarăși, noaptea, vine Luceafărul deasupra ei Cu razele-i senine. Ea trebui de el în somn Aminte să-și aducă Și dor de-al valurilor domn De inim-o apucă - "Cobori în jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n casă și în gând Și viața-mi luminează!" Cum el din cer o auzi, Se stinse cu durere, Iar ceru-ncepe a roti În
Gheorghe Asachi - Elegie scrisă pe ținterimul unui sat
... cea posomorâtă, când natura să-ntristează, Pe a nopței înturnare prin un bocet crud serbează. Câtu-i dulce a ta soartă, în sat, o, locuitor, Lângă soața credincioasă, în îngustul foișor! Nimic lin cursul turbură de-o viață fericită, Ziua este ostenelei, noapte-amoriului menită. Mușchiul, care anii repezi în țărână-a prefăcut, Pe părinții voștri-ascunde în mormântul cel tăcut; Acolo, pe cea movilă, unde sălcile umbrează, Ale inimei duioase lacrimile rourează; Dulcea boare-a dimineței, buciumarea de păstor, A ... A săteanului vro faptă încă nu s-a lăudat Și al său mormânt de pompă nicicum s-a-ncungiurat; Dar în locul unei pompe, din a lui soți fiecare, Nu de-afară, ci în cuget poartă semn de întristare. Oare mirosul de smirnă, oare cântecul cel sânt, Pulberea ce este stânsă pot să-nvie din mormânt, Dacă fapte de ... dar nu-l găsii nicăire. A trecut și ziua a doua, din nou iar l-am cercetat, Dar pe munte, nici în codru, nici la râu nu l-am aflat. Amar mie,-n ziua a treia, ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de februarie
... roșind ca o cireașă, se făcea-ntreprinzător, Și cu vinul ce băuse, ca turtit să fie bine, Și cu ochii mari și negri ce cătau în ochii lui, Îi părea cum că odaia se-nvârtește, și, în fine, Lesne poți să mergi la vale, dar cu greu la deal te sui. Unul câte unul, dânșii, câte patru, dispărură În odăile de-alături cufundate-n umbră sură, Făr-a număra cadavrul ce-l avea fieștecare Ca mecanic să palpite sub a buzei ... sprinten, fără s-aibă a se teme, Căci izbânda bărbăției și-o găsise într-un praf. Mai veni și o ființă cu privirile în ceață, Ce intra, precum se intră în oricare cafenea, Ca să-ți iei cu nepăsare lingurița de dulceață Și să pleci trântind în tavă gologanii pentru ea. Mai veniră... — nesfârșită ar putea ca să ajungă Lista celor care intră, lista celor care ies... Primăvara, ziua crește, însă ... cu încetul se ascunde Și aruncă o privire poleită peste unde, Roata morii se-nvârtește, vântul suflă prin zăvoi, Turmele de la pășune trec mugind în jos pe vale... Clopoțeii de la capre zăngănesc voios