Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CU STARE
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 362 pentru CU STARE.
Carol Scrob - O dorință (Carol Scrob)
... Scrob) O dorință de Carol Scrob Muzica: Alfonso Cirilo, Editura: A. L. Patin Informații despre această ediție Ah! de ce nu sunt în stare Orisonul să-l întind Cu vederea în toată lumea Într-o clipă s-o cuprind?! Și când nu va fi cu mine, Să o văd în mintea mea, Ochii mei să fie vecinic Ca și gândul tot la ea. Ca să știu dacă nu 'mparte Și ...
Dimitrie Anghel - Puteri ascunse
... din ea se vădesc; fragilul trup, ce ai crezut de atîtea ori că ți s-ar frînge în brațe sub caldul unei sărutări, e în stare să țină piept oboselilor, cît n-ar fi cel mai puternic atlet. Flacăra sfioasă, ce ți s-a părut totdeauna că pîlpîie în ... cartier lăturalnic și umbros al Parisului, unde doi îndrăgostiți își făcuse cuibul pentru cîtăva vreme. Bărbatul plecase chemat de niște afaceri, și mama rămăsese singură cu fetița lor, un odor de copil născut din dragoste și din mîngîieri, o biată floare timpurie ce le înveselea primăvara dragostei. Fragilă ca un ram ... întunericul iarăși lumină ; pleoapele ei ca de din piatră însă au rămas și mîna grea a oboselii n-a fost în stare să i le alipească. Ca un nufăr crescut într-o zăpadă se ofilea capul odorului între perne ; neodihnite mînile i se ridicau ca vrînd să ... muscă imaginară, și marele și înghețatul somn al morții se apropia treptat. Afară, după zidul negru al umbrarelor, trenurile treceau zguduind casele, căruțele grele, încărcate cu legume, duruiau îndrumîndu-se spre Paris, negre și albe se rînduiau orele, neadormită sta însă șubreda ființă. Ea singură, sprijinul ei fiind departe, și ca ...
Ioan Slavici - Propaganda semitică
... eraÅ împinșÄ de firea lor a-șÄ da silința să ne facă de o potrivă cu dînșiÄ, și uniÄ maÄ indirect și maÄ cu precauțiune, iar alțiÄ c’o insolență revoltătoare aÅ luat în bătaie de joc preocupările noastre religionare, tradițiunile noastre naționale, obiceiurile moștenite de la părințÄ noștri ... mijlocul unei societățÄ pornite spre destrămare însă toate acestea sunt banalitățÄ, cum banalitate e sfînta cuminecătură pentru cel ce și-a perdut credința. Cu vorbe frumoase, cu forme deșerte, cu declamațiunÄ patetice nu se maÄ poate vindeca societatea noastră de boala, în care am aruncat-o prin propagarea uneÄ culturÄ stricate. Nu e, înainte de ... de interese morale e din zi în zi maÄ slabă când totul pare a atîrna de comunitatea intereselor materiale. Dac’am fost în stare să ne pătrundem de convingerea, că e o cestiune de conservare națională să nu suferim, ca EvreiÄ să ia parte la viața noastră culturală, ne ... convingerea, că e cestiune de conservare națională să ne reîntărim conștiința comunitățiÄ de interese morale și că aceasta n’o putem face de cât combătînd cu ...
... grămadă? Ori nu mai este-n ceruri soare, Și-n lume viață râzătoare Misteruri și amoruri? Ce patime-i însuflețește? Vrun vis nebun îi urmărește Cu vecinicile-i doruri? De sunt nebuni, voiesc să-i apăr, Că-n ochi au fulgere ce scapăr' Schântei de poezie, Și nu e rar să ... n-o știe! Cu ei vorbesc frunzele-n cale, Cu ei și apele pe vale, Și bolțile albastre! Iar dacă au un corp de tină, Cu sufletele în lumină Plutesc mai sus de astre! De suferinți, ei sunt exemple, Când mor li se ridică temple Și falnice statuie! În viață însă ... trude; Nenorociții le sunt rude, Copii, le sunt orfanii; Îi recunoști fiindcă-i latră Toți câinii ce-au hrănit în vatră, Toți câinii, toți dușmanii! Cu cerul care le zâmbește, Sunt curcubeul ce unește Sărmana noastră lume! ,,Poeți", în valea cea de plângeri Lor li se zice, însă, ,,îngeri" E-n ...
Ion Luca Caragiale - Noul cabinet Otoman
... Havas ne-a vestit mai alaltăeri, cum că în Constantinopol s'a ivit pe neașteptate o criză ministerială, că ministerul împreună cu marele-vizir Savfet-Pașa și cu marele Șeic-ul-Islam au căzut, și că noul cabinet s'a și format, iar în locul lui Savfet-Pașa a venit ... isteț, om onest și inteligent și mai presus de toate patriot sincer. El și-a căpătat pe bun drept stima generală prin chipul cu care și-a servit țara în împrejurările grave și primejdioase din anii aceștia. Toată lumea prin urmare se întreabă cu drept cuvânt: pentru ce Savfet-Pașa a fost răsturnat astfel ? De câtva timp spiritul Sultanului era și este încă muncit de niște gânduri ... a căror stare bună și înălțime ar atârna numai și numai dela conservarea lui. Astfel dar a crezut de cuviință să încarce cu favori pe Heredin-Pașa, vechiul ministru al beiului de Tunis, om deștept și de spirit, după cum se spune, dar care a lăsat ... mari speranțe că va ajunge cumva la vreun rezultat politic cum se cade; și noul ca și vechiul cabinet nu va putea încheia tractatul definitiv ...
Dimitrie Bolintineanu - Mihnea și baba
... blestemată. O! cum nu pot oare să sorb astă dată Și zilele tale, și sângele tău! Dar nu pot, căci fiu-meu în ultima-i stare Opri orice mână a da răzbunare. Tirane! Vezi prada-ți, vezi cugetul său. Pe urmă, c-o mână uscată și arsă, Într-una ... E cald și e tânăr, cum vrei tu, barbare; Na, soarbe, sau eu sorb p-al tău, de nu vrei. IV Toți morții din mormânturi, Cu ghearăle-ncleștate, Ca frunzele uscate Ce zbor când suflă vânturi, Spre Mihnea alerga; Iar vârcolacii serii, Ce chiar din lună pișcă Când frunzele se mișcă ... Și tot de sete țipă, La dreapta lui zbură. El are cap de taur Și gheară de strigoi. Și coada-i de balaur, Și geme cu turbare Când baba tristă pare; Iar coada-i stă vulvoi. Iar nagodele-urâte Ca un mistreț la cap, Cu lungi și strâmbe râte Cu care de pe stâncă Râm marea cea adâncă Și lumea nu le-ncap; Și șase legioane De diavoli blestemați Treceau ca turbilioane De flăcări infernale ... are Mijloc de răzbunare Pe mort nesupărând. VIII Mihnea încalecă, calul său tropotă, Fuge ca vântul; Sună pădurile, fâșâie frunzele, Geme pământul; Fug legioanele, zbor
Constantin Stamati - Fiica lui Decebal și Armin cântărețul
... A strămoșilor săi, Ca un semn de cinste Pe pereți de-a rândul punea prin odăi. De-a lor bărbăție Cu chef după masă Decebal rostea Și cu sumeție Spre vechile arme ochii-ș țintea; Zale blehuite Cu-adânci săpături, Paloșe zimțite, Coifuri ciocârtite de multe lovituri. Fiica lui, Minvana, Împodobea încă palatul domnesc... Precum neguri toamna De zori aurite munții învălesc; Ale ... pentru a mea dragă Amanetul nopții ce m-au fericit! A ta răsunare Sună mângâios De-a mea tristă stare, Și adă-i aminte de-al ei credincios. (Către Minvana) O, Minvană dulce, La sunetul arfei îndată să sosești, Ca măcar atuncea Cu-a lui Armin umbră să te-nsoțești, Căci de nime frică Eu atunci ne-având, Nici trupesc nimică Intrând cu viața toate-n mormânt... Toate... dar nici moartea Amorul tău numai nu mi-l va răpi, Ș-al meu suflet poate Și în ceea lume ... murit! strigară, De-acum sunt pierdută, căci dragul meu nu-i...â€� Și de chinuri grele Căzu ca o moartă pe udul pământ, Și suspin cu ...
Vasili Andreievici Jukovski - Fiica lui Decebal și Armin cântărețul
... A strămoșilor săi, Ca un semn de cinste Pe pereți de-a rândul punea prin odăi. De-a lor bărbăție Cu chef după masă Decebal rostea Și cu sumeție Spre vechile arme ochii-ș țintea; Zale blehuite Cu-adânci săpături, Paloșe zimțite, Coifuri ciocârtite de multe lovituri. Fiica lui, Minvana, Împodobea încă palatul domnesc... Precum neguri toamna De zori aurite munții învălesc; Ale ... pentru a mea dragă Amanetul nopții ce m-au fericit! A ta răsunare Sună mângâios De-a mea tristă stare, Și adă-i aminte de-al ei credincios. (Către Minvana) O, Minvană dulce, La sunetul arfei îndată să sosești, Ca măcar atuncea Cu-a lui Armin umbră să te-nsoțești, Căci de nime frică Eu atunci ne-având, Nici trupesc nimică Intrând cu viața toate-n mormânt... Toate... dar nici moartea Amorul tău numai nu mi-l va răpi, Ș-al meu suflet poate Și în ceea lume ... murit! strigară, De-acum sunt pierdută, căci dragul meu nu-i...â€� Și de chinuri grele Căzu ca o moartă pe udul pământ, Și suspin cu ...
Paul Zarifopol - Creație și analiză
... e cunoscut și familiar. Analiza ajută creația, zice d-sa; cei doi termeni nu se opun radical unul altuia. Pe mine, cuvântul creație mă mulțumește cu deosebire, fiindcă obișnuit analiștii nu izbutesc să justifice pretenția lor de a imagina figuri în stare să concureze registrele stării civile. Dl Ibrăileanu însuși spune categoric acest adevăr capital pentru interpretarea și clasarea operelor literare: creația e superioară analizei. Artă literară ... și compromită seriozitatea spiritului, dând atenție unor astfel de ciudate mărunțimi. În lucrurile sufletești, ca și în cele exterioare, atenția obișnuită a literaților, cu atât mai mult a cititorilor, e atrasă numai de senzațional. Proust creează tocmai cu ajutorul nimicurilor bizare; și fiindcă, cel puțin în părțile de la începutul operei, el nu sacrifica nicidecum detaliul exterior în favoarea celui pur psihic, figurile ... pe Fort comme la mort al lui Maupassant, care-mi plăcuse la două lecturi anterioare. Mi-a fost milă și scârbă de Maupassant cu pictorul lui și cu doamna lui care nu vrea să îmbătrânească. Se poate altfel? Maupassant, în romane mai cu seamă, lucrează pentru chic. Adevărul artistic e înlocuit
Mihai Eminescu - Pierdută pentru mine, zâmbind prin lume treci!
... viața-mi și sufletu-mi de vrei, De ce mai stai pe gânduri, de ce nu mi le cei? De ce mă-nșală ochiu-ți cu zarea-i, cu seninu-i, De ce cu ușurință, atât, atât mă chinui? Ajungă-ți... mă omoară mai bine... și destul. De vorbe și de zâmbet să nu mai fiu sătul? A ... tot numai ție viața-ți mulțămesc, În dar parcă mi-ai da-o... și parcă o primesc Ca orbul, ca un câne, căci vezi în stare sunt Pe praful urmei tale cu fruntea la pământ. Și tu? îmi zâmbești mie , cum altora zâmbești, Cum poate-ai spus-o altor tu-mi spui că mă iubești  Și ... eu sunt ca alții? Și tu vezi și în mine Pe-amantul unei zile, pe-un Don Juan, pe-un câne Ce-i dai și cu piciorul și după ce-l dezmierzi? O, râde-mă, o , cască în față-mi... tu mă pierzi! Cochetă, lunecoasă, lingușitoare, rece  Cu viața-mi sfărâmată urâtul tău petrece; Și să te vezi privită cu patimă, cu jind, Să vezi că cel mai tare se face om de rând,
... temeiurile vechi, Și noua latinie, măcar de-ar fi cam strâmbă, Vă pare totuși cântec, sunându-vă-n urechi. Veșmântul firii noastre din pânză strămoșească Cu tivituri de aur, de vechi argint și flori, Războaie-mpodobite de-o mână meșterească Vă par sărăcăcioase mantale de păstori. Noi nu ne înțelegem: acolo ... luminos. Noi nu ne înțelegem: povestea nu-i de-aseară Și parc-ar fi să tragem și noi învățături, Să nu ne-aducem graiul la stare de ocară, Să tăvălim pe uliți cântarea din păduri. Priviți: acei cu limba bolnavă, chinuită Cu drag și cu mirare ne-ascultă când vorbim; Iar cântăreți și meșteri cu pana iscusită Fug de latina nouă, ca de un țintirim... Noi nu ne înțelegem: dar de-ați simți ca mine Ce patimi limba trage dintr ...