Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CU NISIP
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 80 pentru CU NISIP.
Alphonse de Lamartine - Poetul murind
... doruri reîmpins! Și ce sunt aste zile ce omul le imploră? Un soare și alt soare, o oră ș-altă oră, Și cea venită-asemeni cu ceea ce s-a dus. Și ce ne-aduce una cu ceealaltă piere, Travaliu și repaos, dureri și iar durere, Și noaptea peste lume, când ziua a apus. Să plângă câți s-acață cu ... și domnie, Simțiți a lirei mele acord și armonie? Uitați-vă că vântul deja le-a și luat. Nu vă jucați cu omul, când îi vorbiți de moarte! Cu-asemenea speranțe de viitor, de soarte, Ce-i mai vorbiți de glorii, d-un sunet svolător? Ce ! darea unui suflet! aceasta este glorie? O, voi ... spre empiree, Văzu divine câmpuri, și moartea devanță. Să nu-nscriți al meu nume pe pietre cumpărate; Un monument pe suflet e mare greutate! Puțin nisip, ș-atâta, peste țărâna mea. Lăsați abia un spațiu d-o bătătură rece, Ca, dacă pe la groapa-mi vrun svânturat va trece, Să poată ... vegherii Și află o speranță aproape d-un mormânt. D-aci mult vede omul, și alma-n neputință Ia aripi și s-avântă spre cer ...
Ion Heliade Rădulescu - Poetul murind
... doruri reîmpins! Și ce sunt aste zile ce omul le imploră? Un soare și alt soare, o oră ș-altă oră, Și cea venită-asemeni cu ceea ce s-a dus. Și ce ne-aduce una cu ceealaltă piere, Travaliu și repaos, dureri și iar durere, Și noaptea peste lume, când ziua a apus. Să plângă câți s-acață cu ... și domnie, Simțiți a lirei mele acord și armonie? Uitați-vă că vântul deja le-a și luat. Nu vă jucați cu omul, când îi vorbiți de moarte! Cu-asemenea speranțe de viitor, de soarte, Ce-i mai vorbiți de glorii, d-un sunet svolător? Ce ! darea unui suflet! aceasta este glorie? O, voi ... spre empiree, Văzu divine câmpuri, și moartea devanță. Să nu-nscriți al meu nume pe pietre cumpărate; Un monument pe suflet e mare greutate! Puțin nisip, ș-atâta, peste țărâna mea. Lăsați abia un spațiu d-o bătătură rece, Ca, dacă pe la groapa-mi vrun svânturat va trece, Să poată ... vegherii Și află o speranță aproape d-un mormânt. D-aci mult vede omul, și alma-n neputință Ia aripi și s-avântă spre cer ...
Mihai Eminescu - Ca o făclie...
... somnul pământului s-adorm. Pustie, sură, rece și fără înțeles... Nu apăr adevărul, nu apăr un eres, Nu sunt la înălțime și nu sunt dedesupt, Cu mine nu am luptă, cu lumea nu mă lupt Să-nving eu adevărul sau să-ntăresc minciuna, În cumpenele vremii sunt amândouă una. Să țin numai la ceva oricât ar ... le poruncesc să treacă Iar ele ochii-albaștri asupra mea și-i pleacă, Cuprinse de amurgul cel fin al aurorii: Văpaia-n ochi unită-i cu farmecul palorii. Trec, pier în adâncimea iubirii ș-a genunii, Icoanele frumoase și dulci a slăbiciunii Ca flori cu veștejite și triste frumuseți: Uitarea le usucă sărmanele vieți... Ș-apoi!? Ce-mi pasă!? Fost-am în lume poate unic Ce fără să știu unde ... a spori? Ferice de aceia ce n-au mai fost să fie, Din leagănul cărora nu s-a durat sicrie, Nici în nisip vro urmă lăsar-a lor picioare Neatinși de păsul lumii trecute, viitoare, De-a pururi pe atâția câți fură cu ...
George Coșbuc - Mortul de la Putna
... Și sumeț viteazul domn. Albu-i coif străluce-n lună Iar pe zale-i joacă zări De lumini ce se-mpreună Ca-ntr-un basm cu arătări. Lunga suliță și-o poartă Răsucind-o-n mândru chip Eu credeam că-i umbră moartă Ce se mișcă pe nisip, Dar e viu! Acum ridică Ochii săi, parc-ar lăsa Peste-o oaste inimică Toată vrăjmășia sa. Apoi stă plecat și-ascultă; Poate-aude spre ... de război, Ard Moldova noastră-n cale Câți dușmani și vechi, și noi. Ștefan tremură-n mânie. Iese din tăcutul schit Luna-n ceruri, argintie, Cu nori negri s-a-nvelit, Și cumplit din bucium sună Ștefan vodă; ca un norI Ies oșteni și iuți s-adună Roată lângă ... Gol mormântul cel deschis! Toate-au fost o nălucire, Toate repezi ca-ntr-un vis. Nu știu bine-n care parte, Ștefane, te-ai dus cu oști, Știu că tu te-ai dus departe, Și dușmanii ți-i cunoști! Bate-i ștefane, părinte, Spulberă-i de pe pământ: Chiar și mort ...
Vasile Alecsandri - Inelul și năframa
... Cum e bradul codrilor Sus, pe vârful munților. De soție și-a luat O copilă din cel sat, Copiliță româncuță, Toți vecinilor drăguță: Cu chip dulce luminos, Cu trup gingaș mlădios Cum e floarea câmpului În lumina soarelui. Iată lui că i-a sosit Carte mare de pornit La tabără de ... șerpi mari ce stau culcați pe paturi de pietre scumpe, iarba-fieruluicare deschide zăvoarele cetăților, iarba-șarpelui ce învie morții vindecându-lerănile, poduri de argint, cu copaci de aur în care cresc mere de rubin și cântăpăsări de briliant etc., etc. găsim mere de aur care, aruncate jos, se prefac înpalate ... urletul câinilor, arătări de năluce,pocnirea lemnului icoanelor din casă, stătutul cailor pe loc când au a pleca ladrum etc. [2] Adică inscripție cu litere latine, precum se obișnuiește pe sarcofaguri. O variantă a legendei sună așa: Trecu toată primăvara, Trecu pe urmă și vara, Inelul nu ... erau în viață, Ea cu lacrime pe față, El cu arma la război, Și se doreau amândoi. Iată că-ntr-o dimineață, Într-o zi cu ...
... vibrații, i-au pornit din inimă și i-au scris viața an cu an. În cele mici dorm amintirile care se trezesc și îl înșeală cu fantasmagorii ce i se par că le-a visat. Unele peste altele, spun apoi celelalte mersul timpului, lupta cu furtunile ; largi, cele din urmă, nesigure și depărtate, șerpuitoare și abia văzute, își scriu păinjenișul ca ultimele unde ale unui val ce vine obosit să ... miile de pridvoare și ganguri, se înalță, se împrăștie prin milioane de canaluri, pînă la cea din urmă nervură ; ca să coboare iarăși, o dată cu noaptea, să alunece în cascadă, să scadă din crenguță în crenguță, din ram în ram, pînă în întunecatele ganguri și pridvoare ce duc în pămînt ... vieții, a trecut prin aer… Neașteptat însă vîntul și-a îndreptat aiurea aripa, și glasul leului domolit s-a amestecat cu alte zvonuri și a amuțit ca o părere... În locul galbenului pustiu peste care vîntul aleargă mînînd la infinit mișcătoarele valuri de nisip ... îl vor cuprinde, pînă ce gol de sevă va rămîne într-o zi în fața cerului, așteptînd vîntul milostiv care să-l dea la pămînt.
Alexei Mateevici - Îngerul și mironosițele
... Alexei Mateevici - Îngerul şi mironosiţele Îngerul și mironosițele de Alexei Mateevici Pe cine-l caută acuma în grădină Cu vasele de mir umplute? De lacrimi inima li-i plină... Zorește ziua nouă. Îi răcoare, Dar cerul se înseninează În ciripituri cântătoare. De ce Îl ... răutatea: De-acuma lumea-i izbăvită. Întunecimea în lumină piere, Măria ei i s-a surpat Și fug vrăjmașii în durere. Grăbiți-vă cu vești de veselie Și spuneți veștile-n Sion: Hristos îi viu și-n veci învie!" Dorm florile. Grădina moartă tace, Iar primprejur — albastre umbre ...
Ion Luca Caragiale - Caut casă...
... scoate o basma murdară cu care-și curăță fruntea de sudoare și pornește... Eu, după el. Atunci, ca în fața beduinului călător prin pustiul de nisip, începe să mi se ridice la depărtată zare fata morgana. Iat-o cât e de luminoasă ! Bun și neuitat adăpost! E casa lui Hagi Ilie ... S-o vedem și p-asta... a treisprezecea. Intrăm. Începem minunat... O entrĂ©e zugrăvită pompeian... Un motiv, în toată pictura, îmi atrage cu deosebire atenția: e un amoraș verde, fluturând pe fundul cărămiziu și purtând în mânușițe, dasupra capului, un ghiveci cu trandafiri albaștri. În stânga, salonul; e în trei colțuri... Locul este tăiat cu o foarte pronunțată oblică pe linia stradei, care se realiniază acuma toamna, căci aliniarea de astă-primăvară a fost greșită. La mirarea mea ... găsesc eu singur, fară să mai alergi și dumneata. — Ce casă vreau? zic eu și mai plictisit. Uite ce casă vreau... Vreau o casă cu șase odăi mari, fiecare nu mai mult decât cu o fereastră și o ușă, cu sală de baie, cu bucătărie, două odăi pentru slugi, cu parchete, cu apă-n curte și-n odăi,
... râul ce spumega amar Și asvârlea vo piatră în apa-nvolburată Râdea, cânta degeaba  plângea chiar în zădar. Vedea în zarea văii nuci mari cu frunza lată Ș-o lume de flori albe pe șiruri de cireși Și iarba de pe pajiști e moale-amestecată Cu flori glabene ș-albe, p-ici colo de măcieși. Pelinii suri c-argintul cu dulcile miroase Împlu adormitoare tot aerul cel cald Vișini-s cu crengi grele de boabe-ntunecoase Lanul călătorește cu valuri de smarald. A ierburilor spice stau sure-verzi în soare, Crescute-ajung la brâul unei copile. Lin Pin iarba mare trece, ș ... deșert să fie iar? Ca sus pământ să fie întins fără lumină Și negru fără stele, ca globu-ne de tină Și ale lui întinderi, cu gându-mi să le ar. Iar jos să cobor mândra a cerului grădină Cu sori nălțați pe lugeri, cu lune-n crenge verzi Iar tu să treci, un înger... încinsă cu lumină Și în a ta privire eu mințile să-mi pierz. Putere-aș eu cu
Vasile Alecsandri - Sentinela română
... crude se dau pradă! Zece cad, o sută mor, Sute vin în locul lor! Mii întregi se risipesc, Alte mii în loc sosesc! Dar viteazul cu-a sa pală Face drum printre năvală, Și pătrunde prin săgeți, Că-i român cu șapte vieți! În zadar hidra turbează, Trupu-i groaznic încordează, Geme, urlă și crâșnește Și-mprejur se-ncolăcește. Fiul Romei se aprinde, Hidra-n mâine ... oardele avane? Unde-s limbile dușmane? Au pierit, s-au stins din față, Precum toamna-n dimineață, Se topesc, se sting la soare Negurile-otrăvitoare! Cu ce vifor de urgie Năvăliră-n Românie! Cum veniră de turbați, Ca balauri încruntați, Cu o falcă-n cerul sfânt Și cu alta pe pământ! Dar s-au dus cum n-au venit În pustiul lor cumplit, Părăsind în urma lor Câmpul luptei de omor! Lat e ... Întinzând pe cea câmpie O văpseală purpurie Ca un sângeros veșmânt Peste-un lung și trist mormânt! Iar în naltul cerului, Deasupra mormântului, Țipă vulturul cu fală Și-n rotirea-i triumfală Încunună cu-al său zbor Pe viteazu-nvingător. Să trăiești, ostaș romane, Stâlp al lumii apusane! Tu cu ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de decembrie
... rozul Bagdad. Și dulce e viața în săli de-alabastru, Sub bolți lucitoare de-argint și de-azur, În vie lumină tronând ca un astru, Cu albele forme de silfi împrejur, În ochi cu lumina din lotusu-albastru. Dar iată și ziua când robii și-armează... Cămile gătește, și negri-armăsari, Convoiul se-nșiră — în zori scânteiază, Pornește ... arată năluca sublimă... Și apa, în foale, descrește mereu... Când calul, când omul, s-abate victimă, Iar mersul se face din greu și mai greu... Cu trei și cu patru, mor toți plini de zile, Dragi tineri, cai ageri, și mândre cămile. Și tot nu s-arată cetatea de vise... Merindele, zilnic, în trăiști ... grozave la fel, Pe piept, ori pe pântec, îi pun câte-o stâncă, Prin aeru-n flăcări, sub cerul de-oțel. Pierduți sunt toți robii, cu cai, cu cămile... Sub aeru-n flăcări, zac roșii movile... Nainte — în lături — napoi — pestetot, Oribil palpită aceeași culoare... E-aprins chiar pământul hrănit ... visu-i, nu este un vis omenesc Și poamele de-aur lucesc — strălucesc Iar alba cetate rămâne nălucă. Rămâne nălucă, dar tot o zărește Cu porți de topaze, ...