Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CU NICI UN CHIP
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 365 pentru CU NICI UN CHIP.
... ori pe rege-n gura mare Și dacă nici acuma din umbră-i nu răsare, Să-ți oferim coroana, căci legea ne prescrie Ca peste-un an nici tronul deșert să nu rămâie, Nici văduvă coroana de tâmpla cuvenită". Pe un tripod s-aduce cățuia aurită. Cu făclii stinse-n mână-n genunche cad oștenii, Iar preotul aprinde un vraf de mirodenii. De fumul lor albastru se împle bolta naltă, S-acopere mulțimea, iar flăcările saltă, Toți în genunchi cu groază ascultă în tăcere Iar preotul începe cu glas plin de durere: ,,În numele Celůia, al cărui vecinic nume De a-l rosti nu-i vrednic un muritor pe lume, Când limba-i neclintită la cumpenile vremei, Toiagul meu s-atinge încet de vârful stemei Regești, și pentru dânsa te chem  ... și seacă. De-și pleacă a sa frunte, tot ceru-atunci se pleacă. Ci-n evii tăi, Zamolxe, tu n-ai creat vreodată Un chip mai blând, mai gingaș decât ăst chip de fată! Gândirea ta, divine, abia putu s-adune Din mii minuni din lume o singură minune, Căci numai ție singur îți fuse ...
Alexandru Vlahuță - Tot alte vremi...
... au așternut. Din ce în ce mai rar, Icoane șterse din trecut Încet și trist răsar. În urma mea s-a-ntunecat, Cum nici n-aș fi trăit... Mai clare-s câte le-am visat Și-n cărți le-am fost citit. Și de-ar fi fost să nu ... ai fost Și singurul meu vis, Ce-n stepa fără adăpost O cale mi-a deschis. În fine, mi te-ai arătat, Tu, chip frumos și sfânt; Pierdut, în fața ta am stat Cu ochii în pământ, Gândind că s-ar putea să pleci, Stingher și dornic iar, Să plâng în urma ta pe veci, Chemându-te-n zadar ... acum nici voi să mai ascult La glasurile din trecut. Ființa mea cea de demult În noapte s-a pierdut. În urmă stă un larg pustiu, Un
Alexandru Vlahuță - Nu-i de-ajuns
... să se-nece; Căci ca marmura de rece Ți de albă-ți este fața. Și de-aceea nu te mire Că-n serate și petreceri Nici o inimă nu seceri Și nu clatini nici o fire... Cine firea să-și aprindă, Ș-a lui inimă să-și plece La o frumusețe rece, Ca răsfrîntă din oglindă? Cine ... Și să-și mintă lui și ție; Însă n-ei ști niciodată Dragostea adevărată Ș-a ei dulce nebunie ! Căci n-ai zîmbet, nici privire Dulce, galeșă, fierbinte, Ca să scoți pe om din minte Și să tulburi vreo simțire. Căci atît de nemișcatu-i Chipul tău, și-n ... de-a ta ființă: E-o frumoasă locuință, Ce păcat că e pustie ! De aceea nu te mire Că prin baluri și petreceri Nici o inimă nu seceri Și nu clatini nici o fire !... Inimile vor viață, Nu se frîng așa-n neștire, Cerșind pietrelor iubire, Și foc sloiului de gheață. ............................... Venere din valuri scoasă, Cu
Constantin Stamati - Dorul de patrie
... V 6 VI I Când aș fi o frunzișoară Ca de zefir aripioară, Care căzând în izvor Plutește pe el ușor, Eu m-aș smulge cu grăbire Din crenguța unde sunt, Aș sări cu mulțumire În pârăuț sau în vânt; Sau aș zbura pân-departe, Peste păduri neumblate, Sau aș zbura peste râpi, Ca pasăre cu aripi, Peste stânci de cremeni oable, Peste răsfățatul lac, În care ca plete albe Rădăcini de copaci zac, Peste dumbrava cerboaicei, Peste bârlogul ursoaicei, Peste ... Și apoi, împletind gâțe4, Pe pajiște dănțuiesc. Însă una dintre ele Saltă ca luna prin stele, Fiind gigâtă la stat Ca molidvul drept și nalt; Cu ochișorii ca mura, Sprinceana pană de corb, Fiindu-i întocmai gura Pe omăt de sânge strop; Mândră era copilița, Nu-i tăcea un ceas gurița, Și prin luncă alerga, Și fluturași alunga. IV Ah, dar cum se poate oare Să m-aprindă desfătare, Ce mă îndeamnă să uit ... și întemeieză Unui guvern moderat, Pe pizmaș să-l înfrunteză Ce mult timp i-au fost gelatâ€�... VI O, protecție înaltă!!! Tu sameni această dată Cu marele prooroc, Care pe munte de foc, A legii table săpară Populului bântuit, Pe care el și scăpară De
... 9 ÎNFĂȚOȘAREA IX 10 ÎNFĂȚOȘAREA X ÎNFĂȚOȘAREA I CUCOANA ZAMFIRIȚA ȘI ZOIȚA CUCOANA ZAMFIRIȚA Postelnicul de-aice acum numai s-au dus; De astăzi dimineață un milion mi-au spus. Văzând că nu-i alt chip mai sigur spre scăpare De guralei așa nesuferit de mare, Eu înadins cu trebi m-am și însărcinat Și-așa abia-abia de dânsul am scăpat. ZOIȚA Cucoană, cum de n-am și eu ceva crezare, Când zic ... îi împac. ZOIȚA Fugiți, cucoanelor, postelnicul ne vine; Dar ascultați-l cum vorbește el cu sine. POSTELNICUL (după scenă) Cucoana trebuie să fie tot acasă; Nici vremea nu-i acum la vizite să iasă, Și ceasul au sosit în care eu gândesc Cu dumneaei prea larg de toate să vorbesc. CUCOANA NASTASÂICA Haidem mai repede în altă odăiță, Ca să scăpăm de dânsul. ZOIȚA Cu alt chip nu-i putință. ÎNFĂȚOȘAREA III ZOIȚA ȘI POSTELNICUL GURIIANU POSTELNICUL (nevăzând pe Zoița) Da zău că-i curios pe toți să-i ocolești Și pentru ... sunt toți așa: și mulți boieri cinstiți În slujba patriei i-avem noi ispitiți, Cu minte vrednică de orice cabinet. POSTELNICUL Dar dumneata erai atuncea un ...
Ion Heliade Rădulescu - Odă la pavilionul grecesc
... în deznădejde, moleșit în turbare, Iadul își zămislește o fiică mai spurcată: Blândă l-a ei vedere, furie într-ascuns, În chipul ei cu viața, în inimă cu moartea, Dulce venin în limba-i, mii de fețe-mprejuru-i, Cochetă-ngrozitoare născută-n desfrânare, Fată de tot fatală, vrednică d-al ei tată ... și urlete grozave Urlă lung și răsurlă în bolțile-nfernale, Tot duhul rău serbează nașterea cea fatală Aceștii iezmi spurcate la rău îndemânatici. Ea dă un ocol lumii, c-un ochi pătrunde toate, Nu se sperie ochiu-i d-atâți viteji creștini Care cu crucea-n frunte disprețuiesc și chinuri, Și foc, și însăși moartea, ca să surpe puterea Celui în desfrânare ticălos al ei tată. Un râs grozav pe buza-i cochet se rătăcește, Un foc de răzbunare din ochii-i scânteiază Dar, fără nici o urmă d-epresie fatală, Dodată a ei față întreagă este lină: Blând zâmbet o-ncrețește; și câte-ast zâmbet zice! Pe urm ... ado-ne-n pământul făgăduinței tale. Tu ești păstorul nostru, și lumea, a ta turmă; Unește-o în pășunea de tine preursită. Nu cu ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira V
... beție; Iar cât să stea-n picioare nici că era putință. Într-un cuvânt, ș-aceia ce mai puteau umbla, Și cei căzuți pe uliți cu toții erau beți. Unii amețiți numai se-mpiedica-n picioare, Mergând fără să știe în care parte-aleargă; În danțuri desfrânate alți spulberă gunoi, Pre ... și cu obrăznicie, Nu dau măcar cinstire la sexul rușinos. Ici unul plin de drojdii pășește șovăind, Picioarele lui slabe nu pot să-l sprijinească. Cu capul se izbește de-un zid ce-i stă nainte, De sânge umple locul și toți de dânsul râd. Iar dincolo un sfadnic se-ncaieră la pumni Cu cine se-ntâlnește; în luptă-și scuipă dinții, Cu vinul de-mpreună, din gura-i puturoasă. Mulți plâng părinți și rude ce viața au pierdut. De-a spirtului otravă și-n sfezi ... să-i țiuie urechea. În scurt această larmă și vuiet în norod Mă îndemna a crede că toți au nebunit. Când mă luptam cu gândul să pot afla pricina Turbării tuturora, s-apropie de mine Un om cu barba albă, un pântecos bătrân, La față gras și rumen, cu ochii înfundați, Și
Ion Luca Caragiale - Cometa Falb
... face o prinsoare : Dintre cîți știau de spusa lui Falb, de la cel mai din urmă poltron pînă la cel mai hotărît disprețuitor al morții, nici un om în toate mințile n-a fost, la apropierea ceasului, cu desăvîrșire lipsit de grije ; dacă nu de grije, măcar de un neastîmpăr neplăcut ; dacă nici de asta, măcar de o netălmăcită și furnicătoare nerăbdare. * Cam cu vreo săptămînă înainte de ziua fatală, am citit cu sfințenie toate gazetele, urmărind numai și numai știrile despre sfîrșitul lumii. Notițele, reportajurile și interviewurile ziarelor în privința tristului sfîrșit al planetei nu mi-erau ... mbărbătez sufletele clătinate, mințile aiurite de apropierea dezastrului haotic. Credeam în ce spuneam ? — Nu știu. Credeau acei ce m-ascultau ? — Nu crez. Și cu toate astea, ce limpede expunere, ce argumentare fără greș ! Întîi, partea istorică… Seneca cel dintîi expune într un chip magistral cunoștințele străvechilor chaldei asupra cometelor, și, din spusele lui, se vede că noi modernii nu știm, în privința acestor stele rătăcitoare, cu mult mai mult decît știau chaldeii. Da, dar în orice caz știm mai mult. * De exemplu, știm că o cometă, este ...
George Coșbuc - Moartea lui Fulger
... plin. Sărmanul crai! Când l-a văzut Și, când de-abia l-a cunoscut, Cu vuiet s-a izbit un pas De spaimă-n lături și-a rămas Cu pumnii strânși, fără de glas, Ca un pierdut. Să-i moară Fulger? Poți sfărma Și pe-un voinic ce cuteza Să-nalțe dreapta lui de fier Să prindă fulgerul din cer? Cum pier mișeii dacă pier Cei buni așa? Dar mâne va ... dacă socoți De mori târziu ori mori curând, De mori sătul, ori mori flămând, Totuna e! Și rând pe rând Ne ducem toți! Eu vreau cu Fulger să rămân! Ah, Dumnezeu, nedrept stăpân, M-a dușmănit trăind mereu Și-a pizmuit norocul meu! E un păgân și Dumnezeu, E un păgân. De ce să cred în el de-acum? În fața lui au toți un drum, Ori buni, ori răi, tot un mormânt! Nu-i nimeni drac și nimeni sfânt! Credința-i val, iubirea vânt Și viața fum! Și-a fost minune ce spunea! Grăbit ... mila ei, și sta-ngrozit. Și-atunci un ...
Ștefan Octavian Iosif - Lenore (Iosif)
... bine, vai, mi-a dat în schimb Pe rugile-mi deșarte? — Copila mea, odorul meu! Ascultă, fii cuminte! Nu supăra pe Dumnezeu Cu astfel de cuvinte! — Ah, mamă, mamă, e-n zadar, Și toate sunt pierdute! Nici Dumnezeu, nici iadul chiar Nu poate să-mi ajute! — Dar, fată, dacă te-a uitat Necredinciosul mire, Și poate el cu alta azi Trăiește-n fericire? La dânsul nu te mai gândi, Și-l vei uita cu anii, Când el răsplata-și va găsi În ghearele Satanei! — Ah, mamă, ceea ce-am pierdut Pierdut rămâne, mamă! La ce, la ce m ... merge-acel norod Și corbii, ce s-adună? Ce-nseamnă ciocli, popi, prohod Și clopotul ce sună? Cântări și bocete-n convoi S-aseamăn laolaltă Cu jalnicul orăcăit Al boului de baltă. — Pe mort lăsați-mi-l în drum Neîngropat să steie, Veniți la cununia mea Cu tânăra femeie! Aici, țârcovnic și gropar Cu cioclii dimpreună! Tu, dascăl, mormăie un psalm, Tu, popă, ne cunună! Dispare carul mortuar... Cântările-amuțiră Pe urma roibului fugar Convoiul lung se-nșiră. Și hop, hop, hop, zburând
Gottfried August B%C3%BCrger - Lenore (Iosif)
... bine, vai, mi-a dat în schimb Pe rugile-mi deșarte? — Copila mea, odorul meu! Ascultă, fii cuminte! Nu supăra pe Dumnezeu Cu astfel de cuvinte! — Ah, mamă, mamă, e-n zadar, Și toate sunt pierdute! Nici Dumnezeu, nici iadul chiar Nu poate să-mi ajute! — Dar, fată, dacă te-a uitat Necredinciosul mire, Și poate el cu alta azi Trăiește-n fericire? La dânsul nu te mai gândi, Și-l vei uita cu anii, Când el răsplata-și va găsi În ghearele Satanei! — Ah, mamă, ceea ce-am pierdut Pierdut rămâne, mamă! La ce, la ce m ... merge-acel norod Și corbii, ce s-adună? Ce-nseamnă ciocli, popi, prohod Și clopotul ce sună? Cântări și bocete-n convoi S-aseamăn laolaltă Cu jalnicul orăcăit Al boului de baltă. — Pe mort lăsați-mi-l în drum Neîngropat să steie, Veniți la cununia mea Cu tânăra femeie! Aici, țârcovnic și gropar Cu cioclii dimpreună! Tu, dascăl, mormăie un psalm, Tu, popă, ne cunună! Dispare carul mortuar... Cântările-amuțiră Pe urma roibului fugar Convoiul lung se-nșiră. Și hop, hop, hop, zburând