Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CEL MAI ADESEA
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 187 pentru CEL MAI ADESEA.
Alexandru Vlahuță - Dormi în pace
... pace Dormi în pace de Alexandru Vlahuță Dormi, iubito, dormi în pace. N-am venit să-ți tulbur somnul, Nici să plâng... La ce-am mai plânge pe-adormiții întru Domnul! Am venit să cuget. Uite, nicăiri nu pot mai bine Gândurile să-mi desfășur, și să stau la sfat cu mine În mai bun răgaz. Aicea, simt că-s mult mai înțelept, Ș-ale lumii toate parcă le văd limpede și drept. Cât de clare mi se-nșiră toate din trecut, în minte, Când de-a ... ta, și dac-al tău cuvânt Este singura poruncă cărei toate se supun; Dacă tu ești drept, puternic și nemărginit de bun, Spune, pentru ce adesea lovitura ta-i nedreaptă? Pentru ce ne surpi credința-n judecata ta-nțeleaptă? De ce fulger cazi pe-un templu, spinteci bolta ta sfințită Și ... zici că ești, Și, topindu-le în focul tinereții, le ursești Dor cu dor să-și împletească, prinse-n dragoste nebună, Și când se iubesc mai dulce și-și fac visuri împreună, Din senin îți vine-o toană: zvârli țărâna peste una, Iar pe cea stingheră neagra jale pentru totdeauna! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Doamne ... ...
... nenorocirea lui era de un fel moral, și tot nenorocit ar fi fost dispunînd de orișicîte mijloace; însă, fiindu-i sufletul atît de iritabil, îi mai trebuia și trupul chinuit și nemîngîiat? și obținerea bunurilor lumești i-ar fi sporit, ori alinat chinul sufletesc? Astăzi nu mai încape îndoială că el era osîndit de la naștere să moară cum a murit; însă neajunsurile practice ale traiului, hrană ordinară, interior mizer ... nobil instrument cu care trebuia să cînte plutirea lunii pe mișcătoarea mărilor singurătate — și pofte arzătoare, atît de ieftine pentru alții, atît de scumpe, mai adesea imposibile de mulțumit pentru el, i-au grăbit scurta cale către tristu-i sfîrșit. Cînd era în culmea funcționării, mașina cea admirabilă s-a ... succesul primei ediții a întrecut toate așteptările editorilor. A trecut apoi cîtva timp și l-am revăzut. Întîia criză trecuse; nu mai era același om, dar era un om ca toți oamenii, cu mintea normală, întreagă, și tocmai de aceea nu mai era același om. Era liniștit, trist, sfios și, o probă mai ...
Grigore Alexandrescu - Suferința
... la privirea-ți simt inima-mi izbită, Luptându-se-n convulsii cum nu-ți închipuiești. Și ochii mei în lacrimi înoată în tăcere, Și prizmuiesc adesea pe cei ce nu mai sânt; Zadarnică dorință când sufletul nu piere! Nu o să-mi tulburi oare și pacea din mormânt? N-o să se-ntoarcă umbra-mi, cumplită ... e vecie atâta de frumoasă, Încât să uit pământul ce tu împodobești? Să mor dar la picioare-ți; să mor dar de plăcere În ceasul cel din urmă s-auz că m-ai iubit, Să strâng draga ta mână, să simt a ta durere Vărsându-se asupra-mi ca ...
Garabet Ibrăileanu - Spiritul creator
... uneori poate ajunge până la renunțarea, din capul locului, la lupta de a te ridica până la el. 10. Actul creației poetice arată mai bine decât orice cât e de complex sufletul omenesc și ce rol are inconștientul în viața sufletească. 11. Scriitorul mare place mai mult decât cel mic, pentru că, am văzut, e mai... mare. 12. Un poet, dacă nu are o calitate prin care întrece pe ceilalți, nu e poet de rasă. 13. Scriitorul adevărat nu se amestecă ... formează nota specifică a operei unui artist, este un sunet unic, pe care ar trebui să-l exprimi într-o singură formulă. Criticul cel mai pătrunzător și mai sonor la opera unui artist, un Sainte-Beuve ori un Lemaître, dau târcoale (să mi se ierte expresia), se apropie, dar nu pot prinde într ... ar fi consacrat numai picturii. 17. Poeții au, în adevăr, un dar. Nu e nimic mistic în concepția mea. E simpla constatare că în ei, mai ales în ei, și mai ales în marii poeți romantici, omul de toate zilele e cu totul altul decât celălalt din ceasurile rare, dacă voiți -- întrebuințând termenul foarte figurat! -- din ... ...
Mihai Eminescu - La curtea cuconului Vasile Creangă
... ca mătasa, iar în mijloc ochiul verde cel clar al apei pare negru, reflectând în el umbra lumii ce-l înconjură. Pe câte-un plan mai ridicat se văd curți văruite cu îngrijire, cu arătarea plăcută și liniștită. Fereștile dreptunghe strălucesc în soare, în cerdacul nalt duc scări curate, în fața ... fără grijă, din rude scăpătate, însă pline de deșertăciune, care trăiau pe sama vărului avut, din refugiați străini ― poloni, unguri sau nemți ― care, mai la velni ță, mai la gospodărie, mai în cancelaria domeniilor, formau o clasă de amploiați, din călugări, feciori de boieri, care înconjurau mănăstirea spre a trăi bine pe moșiile și ... din sânii* anteriului basmaua mare, neagră cu flori verzi, și tabachera [de] tinichea zugrăvită c-o turcoaică cu ciubucu-n gură. ― Ș-apoi am mai auzit că nu mai trăiești sub un acoperemânt cu dânșii. ― Nu, zise Rufă, luând din chiseaua cu dulceți pe care-[o] adusese pe o tabla frumoasă Maria, știi ... cea veche din vie, vere, unde în urmă nu mai ședea nimenea decât prisăcarul și vierul, acolo m-am mutat și eu. Rele zile am ...
Ion Heliade Rădulescu - Elegie II. Dragele mele umbre
... scumpe ce mă cătați, Și al meu suflet se liniștește Când înainte-i vă arătați. Cât e de dulce a voastr-ivire La cel ce-așteaptă în amăgire L-al nădejdii viclean zâmbit! Faceți adesea să se strecoare A voastre chipuri și mă-nfășoare Cu vălul nopții cel liniștit. Mi-ați dat ființa și-ntreaga fire, Părinți, ce-n miezul zilei-ați apus; D-atâtea chinuri, lungă mâhnire, Al meu trist suflet jăli ... iubire nu lăcrimează; Peste durere tu ai sărit! Blând ei revarsă rază cerească; Ah! p-a mea inimă ei citească, Focul ei vază cel înmulțit. Zâmbire plină de mângăiere, Cât e de dulce când te ivești! A fi de tine cu-apropiere Este viața ce dăruiești... Ah ... al meu sânge vă însoțește! Virgil! tu, scumpe fiu ș-al meu dor! Te-aruncă-n brațe-mi, strâns te lipește Și luminează-mi sânul cel stins! Dă-mi sărutare ce bălsămește Inima-mi arsă ce mi-ai aprins. A mele pasuri ne-ncredințate, De sarcin'anilor greuiate, De ... ...
Ion Luca Caragiale - Poveste de contrabandă
... Iat-o. Vameșii francezi pe granița despre Belgia sunt de o asprime și de o istețime nemaipomenită. Fiscul francez are aci nevoie de copoii cei mai de rasă din cauza contrabandelor de mărfuri de lux și mai ales de dantele. Călătorii, mai cu seamă cei bănuiți, sunt supuși la revizii și scotoceli, cari răzbesc totdeauna până la piele. Se-nțelege de la sine că pentru călătorii feminini ... bagajele cu fruntea sus la revizie, poate strecura prin cutele și căptușelile hainelor și câte o bucățică de dantelă. Aerul onest și franc îl scapă adesea de bănuiala celor mai neîncrezători oameni din lume, care desigur sunt vameșii — adesea, însă nu totdeauna. Călătorea odată pe drumul de fier de la Bruxelles la Paris o doamnă tânără. La o stație pe drum, se urcă în ... revizie împreună, declarați bagajele și ați scăpat... Aveți dantele pentru o sumă foarte mare? — Cinci mii de franci. — Și, unde le aveți, sunt cel puțin bine prinse?... să nu se observe vreo umflătură neobicinuită. — Sunt cusute în căptușala corsajului, zise doamna tot mai îngrijată. — N-aveți teamă, vă trec eu; cu mine n-au să vă bănuiască. — A! domnule, cât sunteți de galant! cum ...
... crescut prin colaborarea energică a femeilor: un costum literar favorit al apologeticii feministe în veacul XVIII, și în general o formă de degajare mai mult sau mai puțin discretă la femme ne se dĂ©guise jamais, mais elle se voile toujours, zicea cu subtilitate suspectă Madame de Genlis a oprimaților ... care, cu acre zgândăriri se urcă până aproape de bordul hotărâtor al faptei expresive și veșnic alunecă îndărăt, reînghițite usturător. Astfel, firește, romanul personal e, adesea, accident de adolescență și forma literară preferată a timidității sau mai mult poate a orgoliului pudic și iritabil care o întovărăște. Romanul personal este neapărat o formă literară dintre cele mai ospitaliere; dar analiză psihică și lirism i se cere, în orice caz. Proza lirică s-a desfăcut uneori din cadrul romanului personal și ... desăvârșirea pe care o râvnesc. Căutarea deliberată, din capul locului conștientă, a desăvârșirii: iată, în complet, metoda himerică a diletantului. Desăvârșirea, cel mai imprecis dintre idoli, narcotic perfid al instinctului și al sănătoasei lăcomii de a făptui... Voiam să scriu o carte și am înțeles curând ... ...
Garabet Ibrăileanu - Evoluția literară și structura socială
... Revoluției Franceze, de care s-a contagiat și boierimea munteană. Pe de altă parte, ideile Școlii ardelene (tot revoluționare) au pătruns și ele mai puternic și mai de timpuriu în Muntenia. Și or mai fi și alte cauze pentru care Muntenia este de la început mai "înaintată" decât Moldova. În epoca următoare, a lui Alecsandri, Moldova e stăpânită de curentul critic, de cel poporan și de cel isto ric; literatura ei e mai obiectivă; Moldova creează proza românească și critica socială. Muntenia, în epoca aceasta, este entuziastă, lirică, lipsită de curentele mai sus-amintite. (Odobescu apare cu douăzeci de ani mai târziu decât critica moldovenească, și e singur, și e ucenicul Moldovei. Ion Ghica -- care, dacă ar fi trăit în Moldova, ar fi fost probabil un ... a scris Scrisorile după ce trecuse vremea prozei și criticii moldovenești.) Cauzele acestei deosebiri dintre Moldova și Muntenia, din epoca aceasta, le-am arătat adesea; câteva le-am amintit și mai sus, căci sunt comune și epocii anterioare. Cea mai importantă acum e faptul că în Moldova pătura vie, novatoare, o formează boierinașii, moderați și prin însăși psihologia de clasă, și prin faptul că erau ...
Dimitrie Anghel - Aducerile-aminte...
... vasele mari, ocolind farul prefăcut în turn de cleștar, veneau jucînd pe valuri, ca niște ghețari mînați din țările polare. De la căpitan pînă la cel mai tînăr, ani o sută parcă aveau marinarii, așa de albe le erau mustățile și barbele. Rigide stăteau funiile, ca din sticlă făcute, și din sticlă ... Ce s-au deprins încetul cu-ncetul cu uitarea Și dac-ar fi de-a pururi, uitate să rămînă — Să nu mă mai îndrepte spre ele întîmplarea; Nu cereți unei inimi mai mult decît vieții !... Știu bine că-s acolo — că dorm după păreții Odăilor... Spre ele la ce m-aș duce-acum Cînd le zăresc ... știre C-o amintire moare, or-că s-a dus departe, Și-anume-n clipa aceea nu ști ce amintire, Căci nu le mai ții minte cînd ești de moarte-aproape Și totuși simt în mine cum se închid pleoape ! Așa trăiam pe atunci, și cînd tăcea marea cu ... l băteau... Frontoane și colonade trunchiate ne povesteau de glorioase vremi, de biruinți trecute, de întristările lui Ovid și de cîte alte lucruri ce nu mai ...
Cezar Bolliac - Muncitorul (Bolliac)
... departe, Vedea că viu acasă Cu cămăsuța albă, cu căciulița neagră, Cu carte-n subțioară !... avea ea lumea-ntreagă Cînd mă vedea la masă. Apoi mai trecu timpul și mă făcui mai mare. O ! cîtă bucurie și cît lucram de tare Ca să produc ceva ! Gîndeam adesea-n sine-mi : «Eu sunt voinic acuma Și, o, ce fericire ! oi să-mi hrănesc eu muma !... Ea nu va mai lucra !» Dar viața-i se scursese în vreme prea puțină... Acel care privește din cer p-ăl de suspină Chemă pe a mea ... ni se lăsară Și sufletele noastre de loc se-mbrățișară ; D-atuncea ne-am unit. Nu, cerul niciodată, în sînta-i veselie, Nu are strămutare, mai mare bucurie De ceea ce-am simțit ! Eu îi ziceam adesea, sorbind a ei suflare : — «Vezi lumea asta, dragă? oricît e ea de mare, De noi este străină ; Pe nimeni nu îl ... cuvinte... Ce crudă răudate. Și ce înverșunare ! — Peste puține zile Zări draga-mi soție ce se-nălța prin grile. Țipă cînd mă văzu ! Ea mai ...